2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gioi v vz joi

geui[1] v vz joi

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

joi2 [At: LET. III, 37 / V: geoi, gioi, giori, giui, jori / Pzi: ~esc / E: mg gyönni, gyünni] (Ban; Trs) 1 vt A mulțumi pe cineva. 2 vt (Spc) A sătura pe cineva. 3 vt (Îe) A nu avea cu ce gioi pe cineva A nu avea îndeajuns. 4 vr (D. porcii de îngrășat) A se sătura de mâncare. 5 vi A o scoate la capăt cu un lucru. 6 vt A reuși. 7 vt A suporta.

JOI2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.

GIUI vb. (Mold., Ban.) A satisface. A: Să poată giui si trebuințele Domniei-sale. PSEUDO-MUSTE. C: Gsuiesh. AC, 342. Etimologie: magh. gyonni, gÿunni, gÿözn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

joi2 s. f., art. joia; g.-d. art. joii; pl. joi, art. joile (desp. jo-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JOI vb. v. dovedi, îndura, mulțumi, pătimi, păți, prididi, răbda, răzbi, satisface, suferi, suporta, trage.

joi vb. v. DOVEDI. ÎNDURA. MULȚUMI. PĂTIMI. PĂȚI. PRIDIDI. RĂBDA. RĂZBI. SATISFACE. SUFERI. SUPORTA. TRAGE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

joi, joiesc, vb. IV (reg.) 1. A intra în voie cuiva prin ceva, a satisface, a mulțumi (pe cineva), a-i îndeplini dorințele. 2. A se ajunge cu ceva, a avea de ajuns, a (se) sătura. 3. A birui, a ieși la capăt. 4. A suporta, a răbda, a îndura.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Gioi
nume propriu (I3)
  • Gioi
Intrare: joi (reuși, răbda)
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • joi
  • joire
  • joit
  • joitu‑
  • joind
  • joindu‑
singular plural
  • joiește
  • joiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • joiesc
(să)
  • joiesc
  • joiam
  • joii
  • joisem
a II-a (tu)
  • joiești
(să)
  • joiești
  • joiai
  • joiși
  • joiseși
a III-a (el, ea)
  • joiește
(să)
  • joiască
  • joia
  • joi
  • joise
plural I (noi)
  • joim
(să)
  • joim
  • joiam
  • joirăm
  • joiserăm
  • joisem
a II-a (voi)
  • joiți
(să)
  • joiți
  • joiați
  • joirăți
  • joiserăți
  • joiseți
a III-a (ei, ele)
  • joiesc
(să)
  • joiască
  • joiau
  • joi
  • joiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • geoi
  • geoire
  • geoit
  • geoitu‑
  • geoind
  • geoindu‑
singular plural
  • geoiește
  • geoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • geoiesc
(să)
  • geoiesc
  • geoiam
  • geoii
  • geoisem
a II-a (tu)
  • geoiești
(să)
  • geoiești
  • geoiai
  • geoiși
  • geoiseși
a III-a (el, ea)
  • geoiește
(să)
  • geoiască
  • geoia
  • geoi
  • geoise
plural I (noi)
  • geoim
(să)
  • geoim
  • geoiam
  • geoirăm
  • geoiserăm
  • geoisem
a II-a (voi)
  • geoiți
(să)
  • geoiți
  • geoiați
  • geoirăți
  • geoiserăți
  • geoiseți
a III-a (ei, ele)
  • geoiesc
(să)
  • geoiască
  • geoiau
  • geoi
  • geoiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • geui
  • geuire
  • geuit
  • geuitu‑
  • geuind
  • geuindu‑
singular plural
  • geuiește
  • geuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • geuiesc
(să)
  • geuiesc
  • geuiam
  • geuii
  • geuisem
a II-a (tu)
  • geuiești
(să)
  • geuiești
  • geuiai
  • geuiși
  • geuiseși
a III-a (el, ea)
  • geuiește
(să)
  • geuiască
  • geuia
  • geui
  • geuise
plural I (noi)
  • geuim
(să)
  • geuim
  • geuiam
  • geuirăm
  • geuiserăm
  • geuisem
a II-a (voi)
  • geuiți
(să)
  • geuiți
  • geuiați
  • geuirăți
  • geuiserăți
  • geuiseți
a III-a (ei, ele)
  • geuiesc
(să)
  • geuiască
  • geuiau
  • geui
  • geuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gioi
  • gioire
  • gioit
  • gioitu‑
  • gioind
  • gioindu‑
singular plural
  • gioiește
  • gioiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gioiesc
(să)
  • gioiesc
  • gioiam
  • gioii
  • gioisem
a II-a (tu)
  • gioiești
(să)
  • gioiești
  • gioiai
  • gioiși
  • gioiseși
a III-a (el, ea)
  • gioiește
(să)
  • gioiască
  • gioia
  • gioi
  • gioise
plural I (noi)
  • gioim
(să)
  • gioim
  • gioiam
  • gioirăm
  • gioiserăm
  • gioisem
a II-a (voi)
  • gioiți
(să)
  • gioiți
  • gioiați
  • gioirăți
  • gioiserăți
  • gioiseți
a III-a (ei, ele)
  • gioiesc
(să)
  • gioiască
  • gioiau
  • gioi
  • gioiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • giori
  • giorire
  • giorit
  • gioritu‑
  • giorind
  • giorindu‑
singular plural
  • giorește
  • gioriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gioresc
(să)
  • gioresc
  • gioream
  • giorii
  • giorisem
a II-a (tu)
  • giorești
(să)
  • giorești
  • gioreai
  • gioriși
  • gioriseși
a III-a (el, ea)
  • giorește
(să)
  • giorească
  • giorea
  • giori
  • giorise
plural I (noi)
  • giorim
(să)
  • giorim
  • gioream
  • giorirăm
  • gioriserăm
  • giorisem
a II-a (voi)
  • gioriți
(să)
  • gioriți
  • gioreați
  • giorirăți
  • gioriserăți
  • gioriseți
a III-a (ei, ele)
  • gioresc
(să)
  • giorească
  • gioreau
  • giori
  • gioriseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • giui
  • giuire
  • giuit
  • giuitu‑
  • giuind
  • giuindu‑
singular plural
  • giuiește
  • giuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • giuiesc
(să)
  • giuiesc
  • giuiam
  • giuii
  • giuisem
a II-a (tu)
  • giuiești
(să)
  • giuiești
  • giuiai
  • giuiși
  • giuiseși
a III-a (el, ea)
  • giuiește
(să)
  • giuiască
  • giuia
  • giui
  • giuise
plural I (noi)
  • giuim
(să)
  • giuim
  • giuiam
  • giuirăm
  • giuiserăm
  • giuisem
a II-a (voi)
  • giuiți
(să)
  • giuiți
  • giuiați
  • giuirăți
  • giuiserăți
  • giuiseți
a III-a (ei, ele)
  • giuiesc
(să)
  • giuiască
  • giuiau
  • giui
  • giuiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jori
  • jorire
  • jorit
  • joritu‑
  • jorind
  • jorindu‑
singular plural
  • jorește
  • joriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • joresc
(să)
  • joresc
  • joream
  • jorii
  • jorisem
a II-a (tu)
  • jorești
(să)
  • jorești
  • joreai
  • joriși
  • joriseși
a III-a (el, ea)
  • jorește
(să)
  • jorească
  • jorea
  • jori
  • jorise
plural I (noi)
  • jorim
(să)
  • jorim
  • joream
  • jorirăm
  • joriserăm
  • jorisem
a II-a (voi)
  • joriți
(să)
  • joriți
  • joreați
  • jorirăți
  • joriserăți
  • joriseți
a III-a (ei, ele)
  • joresc
(să)
  • jorească
  • joreau
  • jori
  • joriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

joi, joiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

2 articole lingvistice