3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gigul sn vz vicol

GIG, giguri, s. n. Ambarcațiune sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului. – Din engl. gig.

VIG, viguri, s. n. (Pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.) – Din magh. vég.

VIG, viguri, s. n. (Pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.) – Din magh. vég.

gig2 sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: eg gig] 1 Ambarcație sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului. 2 Trăsură mică cu două roți, trasă de un cal.

vig sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 198/10 / V: virg / Pl: ~uri / E: mg vég (dal víg)] 1 (Pop) Val1 (36). 2 (Îrg) Sfârșit. 3 (Îe) A face (cuiva) ~A chinui (pe cineva). 4 (Îae) A distruge (pe cineva). 5 Scop.

vig s.n. (pop.) Val, sul, trîmbă (de pînză, de stofa etc.). • pl. -uri. și gig s.n. /<magh. vég.

GIG, giguri, s. n. Ambarcație sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului. – Din engl. gig.

GIG1, giguri, s. n. Val de pînză avînd lungimea de mai multe zeci de metri.

GIG2, giguri, s. n. Ambarcație de sport, lungă, cu pupa și prora ascuțite și cu scăunașe mobile pe care șed persoanele care manevrează vîslele.

VIG, viguri, s. n. (Popular) Val, sul de pînză, de postav sau de altă țesătură. Rafturile gem de viguri neîncepute. STANCU, D. 378. Te-oi ascunde Tot în viguri de giolgiuri Și-n valuri de postavuri. BIBICESCU, P. P. 271. Tu Mariță nu mai sta, Ia foarfeca Și vigu cu abaoa Și croiește-o ipingea. ȘEZ. XII 78.

GIG1, giguri, s. n. Val mare de pânză. – Magh. vég.

GIG2, giguri, s. n. Ambarcație de sport cu scăunașe mobile, pe care șed cei ce manevrează vâslele. – Fr. gigue (< engl.).

GIG s.n. 1. Ambarcație de sport, lungă și ascuțită la pupă și la proră, cu scăunașe mobile pentru vâslași. 2. Trăsură mică cu două roți, trasă de un cal. [< engl. gig].

GIG s. n. 1. ambarcație de sport, lungă și ascuțită la pupă și la proră, cu scăunașe rulante pentru cei care trag la rame. 2. trăsură mică cu două roți, trasă de un cal. (< engl. gig)

GIG ~uri n. Ambarcație sportivă ușoară cu scaune rulante, care servește pentru inițierea în canotaj. /<engl. gig

VIG s. n. (Ban., Criș., Trans. SV) Sfîrșit, capăt. Omul, deacă să îngrașe de băutură și de beție, pînă la vig zvîrleaște în Dumnăzău cu păcatele sale. MOL. 1695, 56v. Vigh. Exitus. AC, 377. Despre iertarea păcatelor, care totdeuna va avea omul, numai de va duce în vig temătura lui. PP, 31v; cf. FOGARASI, apud TEW; VISKI, apud TEW; VCC, 18, 28. 44; MISC. SEC. XVII, 18r, 123v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; PÎNEA PRUNCILOR, apud TEW. ♦ Scop. Pre ce vig s-o vedea [crucea]? „Direpților pre veselie, iară răilor spre rușine.” PP, 24r. Etimologie: magh.vég. Vezi și nevigăzuit, vigăzui. Cf. sîmcea, țeanchi (1); p r a v ă ț (1), p r o a ș c ă (3), ț e a n c h i (2).

gig n. Mold. val de pânză sau suman (de 70-100 metri): se fac multe giguri de sumani CR. [Tr. vig = ung. VÉG].

arată toate definițiile

Intrare: gigul
gigul
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gig (barcă, trăsură)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gig
  • gigul
  • gigu‑
plural
  • giguri
  • gigurile
genitiv-dativ singular
  • gig
  • gigului
plural
  • giguri
  • gigurilor
vocativ singular
plural
Intrare: vig
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vig
  • vigul
  • vigu‑
plural
  • viguri
  • vigurile
genitiv-dativ singular
  • vig
  • vigului
plural
  • viguri
  • vigurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gig
  • gigul
  • gigu‑
plural
  • giguri
  • gigurile
genitiv-dativ singular
  • gig
  • gigului
plural
  • giguri
  • gigurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gig (barcă, trăsură)

  • 1. Ambarcațiune sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: semischif
  • 2. Trăsură mică cu două roți, trasă de un cal.
    surse: DN

etimologie:

gig (pânză) vig

  • 1. Val de pânză având lungimea de mai multe zeci de metri.
    surse: DLRLC DLRM

etimologie:

vig gig

  • 1. popular Sul (de pânză, de stofă etc.).
    exemple
    • Rafturile gem de viguri neîncepute. STANCU, D. 378.
      surse: DLRLC
    • Te-oi ascunde Tot în viguri de giolgiuri Și-n valuri de postavuri. BIBICESCU, P. P. 271.
      surse: DLRLC
    • Tu Mariță nu mai sta, Ia... foarfeca Și vigu cu abaoa Și croiește-o ipingea. ȘEZ. XII 78.
      surse: DLRLC

etimologie: