gigul sn vz vicol

GIG, giguri, s. n. Ambarcațiune sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului. – Din engl. gig.

VISCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță; vânt violent, în rafale care spulberă și troienește zăpada. – Et. nec.

gig¹ sn vz vig

gig² sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: eg gig] 1 Ambarcație sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului. 2 Trăsură mică cu două roți, trasă de un cal.

jicoală sf vz vicol

vâșcol sn vz viscol

vicol sn vz viscol

vicul sn vz viscol

vig sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 198/10 / V: virg / Pl: ~uri / E: mg vég (dal víg)] 1 (Pop) Val¹ (36). 2 (Îrg) Sfârșit. 3 (Îe) A face (cuiva) ~A chinui (pe cineva). 4 (Îae) A distruge (pe cineva). 5 Scop.

virg sn vz vig

viscol sn [At: (a. 1425) D. BOGDAN, GL. 216 / A și: (reg) ~col / V: (îrg) vic~ (A și: înv, vicol / Pl și: înv, vicoli sm), (reg) gicul^[1] (A: nct), gigul, jicol,^[2] ~or, vișc~ (A și: vișcol), vâșc~, vicul (A: nct) / Pl: ~e sn, (înv) ~i sm / E: nct] 1 Vânt violent, în rafale, însoțit de de ninsoare sau de lapoviță Si: (îrg) spărgău, viscoală, viscolie, (reg) natoagă, vicolniță. 2 (Fig) Forță impetuoasă. 3 (Olt; Buc) Troian¹ de zăpadă.

viscor sn vz viscol

vișcol sn vz viscol

vig s.n. (pop.) Val, sul, trîmbă (de pînză, de stofa etc.). • pl. -uri. și gig s.n. /<magh. vég.

VISCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță. – Et. nec.

GIG, giguri, s. n. Ambarcație sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului. – Din engl. gig.

GIG², giguri, s. n. Ambarcație de sport, lungă, cu pupa și prora ascuțite și cu scăunașe mobile pe care șed persoanele care manevrează vîslele.

GIG¹, giguri, s. n. Val de pînză avînd lungimea de mai multe zeci de metri.

VICOL s. n. v. viscol.

VIG, viguri, s. n. (Popular) Val, sul de pînză, de postav sau de altă țesătură. Rafturile gem de viguri neîncepute. STANCU, D. 378. Te-oi ascunde Tot în viguri de giolgiuri Și-n valuri de postavuri. BIBICESCU, P. P. 271. Tu Mariță nu mai sta, Ia foarfeca Și vigu cu abaoa Și croiește-o ipingea. ȘEZ. XII 78.

VISCOL, viscole, s. n. Vînt puternic cu ninsoare; vîrtejuri de zăpadă spulberată. Se muncea să-și scuture zăpada cită i-o îndesase viscolul în urechi, în guler. GALAN, Z. R. 128. Viscolul groaznic, stăpîn pe tot cuprinsul din cer pînă-n pămînt, își purta mînia în mugetele înspăimîntătoare. BUJOR, S. 55. Ningea, și viscolul ridica omătul în valuri și-l spulbera în văzduh. VLAHUȚĂ, O. A. 344. Fig. Cîndva, după viscolul anilor, un semen al nostru va pomeni de trecerea noastră. SADOVEANU, D. P. 176. Cetele romîne... Pășesc tot înainte sub viscolul de foc. ALECSANDRI, P. III 222. Viscolul pustiirei a suflat pe acest pămînt. RUSSO, S. 147. – Pl. și: (m.) viscoli (HASDEU, R. V. 152, ALECSANDRI, S. 81). – Variantă: vicol (ALECSANDRI, T. 47) s. n.

GIG¹, giguri, s. n. Val mare de pînză. – Magh. vég.

GIG², giguri, s. n. Ambarcație de sport cu scăunașe mobile, pe care șed cei ce manevrează vîslele. – Fr. gigue (< engl.).

GIG s.n. 1. Ambarcație de sport, lungă și ascuțită la pupă și la proră, cu scăunașe mobile pentru vîslași. 2. Trăsură mică cu două roți, trasă de un cal. [< engl. gig].

GIG s. n. 1. ambarcație de sport, lungă și ascuțită la pupă și la proră, cu scăunașe rulante pentru cei care trag la rame. 2. trăsură mică cu două roți, trasă de un cal. (< engl. gig)

GIG ~uri n. Ambarcație sportivă ușoară cu scaune rulante, care servește pentru inițierea în canotaj. /<engl. gig

VISCOL ~e n. Ninsoare însoțită de vânt puternic; vifor; spulber. /Orig. nec.

VIG s. n. (Ban., Criș., Trans. SV) Sfîrșit, capăt. Omul, deacă să îngrașe de băutură și de beție, pînă la vig zvîrleaște în Dumnăzău cu păcatele sale. MOL. 1695, 56^v. Vigh. Exitus. AC, 377. Despre iertarea păcatelor, care totdeuna va avea omul, numai de va duce în vig temătura lui. PP, 31^v; cf. FOGARASI, apud TEW; VISKI, apud TEW; VCC, 18, 28. 44; MISC. SEC. XVII, 18^r, 123^v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; PÎNEA PRUNCILOR, apud TEW. ♦ Scop. Pre ce vig s-o vedea [crucea]? „Direpților pre veselie, iară răilor spre rușine.” PP, 24^r. Etimologie: magh.vég. Vezi și nevigăzuit, vigăzui. Cf. sîmcea, țeanchi (1); p r a v ă ț (1), p r o a ș c ă (3), ț e a n c h i (2).

gig n. Mold. val de pânză sau suman (de 70-100 metri): se fac multe giguri de sumani CR. [Tr. vig = ung. VÉG].

vicol n. Mold. viscol: ziua-i vicol, noaptea rece AL. [V. viscol].

vig n. Tr. val de pânză. [V. gig].

viscol n. 1. vânt tare cu ninsoare repede; 2. prin extensiune: pășesc tot înainte sub viscolul de foc AL. [Mold. vicol: origină necunoscută].

gig, V. vig.

vicol-, V. viscol-.

vig n., pl. urĭ (ung. vég). Trans. Mold. Val (vălătuc, trîmbă) de postav: stofele se desfăceaŭ în bucățĭ saŭ „vigurĭ”; numele de „vig” ține pînă pe la 1650 măcar (Ĭorga, Negoț. 230). – În nord, pop. gig: la Humuleștĭ se fac multe gigurĭ de sumane (Cr.). V. chermea.

víscol n., pl. e (d. a viscoli). Vînt cu ninsoare. – În nord și vicol.

gig s. n., pl. giguri

vig (pop.) s. n., pl. viguri

viscol s. n., pl. viscole

gig s. n., pl. giguri

vig (pop.) s. n., pl. viguri

viscol s. n., pl. viscole

gig s. n., pl. giguri

vig s. n., pl. viguri

viscol s. n., pl. viscole

viscol

viscol, -cole.

GIG s. (SPORT) semischif.

VIG s. v. sul, trâmbă, val, vălătuc.

VISCOL s. (MET.) vifor, viforniță, viscoleală, (pop.) viforeală, (înv. și reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. și Bucov.) vicolitură, (Bucov.) vicolniță, (Transilv.) vocot.

GIG s. (SPORT) semischif.

vig s. v. SUL. TRÎMBĂ. VAL. VĂLĂTUC.

VISCOL s. (MET.) vifor, viforniță, viscoleală, (pop.) viforeală, (înv. și reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. și Bucov.) vicolitură, (Bucov.) vicolniță, (Transilv.) vocot.

GIG², giguri, s. n. (Mold.) v. vig.

vig (-guri), s. n. – Val de țesătură rulată. – Var. Mold. gig. Mag. vég (Tiktin; Gáldi, Dict., 169). În Trans. și Olt.

gig, giguri, s.n. (reg.) Val de pânză; vig.

vicol, vicole, s.n. (reg.) viscol.