25 de definiții pentru vifor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIFOR, vifore, s. n. (Pop.) Vânt puternic, furtună mare (cu ninsoare); viforniță, viforeală. – Din sl. vihrŭ, bg., sb. vihor.

vifor sn [At: PSALT. HUR. 40v/2 / A și: (îrg) vifor (Pl: ~oare) / V: (îrg) vihor (A și: vihor), vivor (A și: vivor / Pl: vivoare), (reg) sf, vior (A și: vior), viore ss, (îvr) ~ol (A: nct) / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: vsl вихоръ (<вихъръ)] 1 sn (Îrg) Vârtej (1) (de apă). 2 sn (Îrg) Vâltoare (1). 3 sn (Îrg) Volbură (3). 4-5 sn Vârtej (3-4) (de vânt). 6 sn Vânt puternic (însoțit de ninsoare sau de ploaie), cu rafale violente. 7 av Cu cea mai mare iuțeală. 8 sn (Olt; Ban; mai ales în descântece) Duh rău despre care se crede că pricinuiește anumite afecțiuni manifestate mai ales prin dureri (puternice) de dinți sau de măsele Si: (reg) viforoaică, viforoaie. 9 sn (Reg) Nume generic dat unor afecțiuni manifestate mai ales prin dureri (puternice) de dinți sau de măsele.

vifor s.n. (meteor.) Vînt puternic, furtună (însoțită de ninsoare); (pop.) viforniță, viforeală. Trece viforul în toată puterea lui sălbatecă (IORGA). ◊ Compar. Umblau ca viforul prăvălind toate în dreapta și în stînga (SADOV.). ◊ Fig. (sugerează ideea de tumult, de mișcare năvalnică, de forță impetuoasă) Se va deștepta într-însul teribilul vifor al pasiunilor (FIL.). ♦ (adv.) Cu cea mai mare iuțeală. Valuri se varsă și vifor ei vin (COȘB.). • acc. și (înv., reg.) vifor. pl. -e. și (înv., reg.) vihor, vivor. /<sl. veche внх(о)ръ; cf. bg. вихър, srb. vihor.

VIFOR, vifore, s. n. (Pop.) Vânt puternic, furtună (însoțită de ninsoare); viforniță, viforeală. – Din sl. vihrŭ, bg. scr. vihor.

VIFOR, vifore, s. n. Vînt puternic, furtună, de obicei însoțită de ninsoare. V. viscol, vijelie. Iată-l în lungul anilor de concentrare, putrezind cu plutonul lui sub aceleași ploi, bătut de aceleași vifore. CAMILAR, N. I 31. Noaptea căzuse deplină; iar viforul parcă slăbea și zăpada cădea mai deasă. SADOVEANU, O. VII 365. Viforul șuera, gemea și urla în răstimpuri cu glas acum de frunze spulberate, acum de codri zbuciumați. HOGAȘ, M. N. 175. ◊ Fig. Au îndurat sărăcie și batjocură... au trecut printr-un vifor de nemulțămiri. SADOVEANU, la CADE. Ei scot din a lor arcuri un vifor de săgeți. ALECSANDRI, O. 216.

VIFOR ~e n. pop. Ninsoare însoțită de vânt puternic; viscol; spulber; viforniță. /<sl. vihoru

vifor n. furtună (amestecată cu zăpadă); fig. cu ce vifor de urgie năvăliră ’n Românie! AL. [Slav. VIHRŬ, vârtej].

vífor și (vechĭ) víhor n., pl. e și urĭ (bg. vihŭr, d. vsl. vihrŭ, vîrtej, ciclon; rut. vihr și vihor). Furtună de ĭarnă. – În Serbia vívor. V. viscol.

jigor[1] sn vz vifor

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

vifol sn vz vifor

viforă sf vz vifor

vihor sn vz vifor

vior sn vz vifor

viore sf vz vifor

vivor sn vz vifor

vihor s.n. v. vifor.

vivor s.n. v. vifor.

víhor, V. vifor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vifor (pop.) s. n., pl. vifore

vifor (pop.) s. n., pl. vifore

vifor s. n., pl. vifore

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VIFOR s. (MET.) 1. v. viscol. 2. v. furtună.

VIFOR s. (MET.) 1. viforniță, viscol, viscoleală, (pop.) viforeală, (înv. și reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. și Bucov.) vicolitură, (Bucov.) vicolniță, (Transilv.) vocot. (În decembrie a fost un ~ cumplit.) 2. furtună, vijelie, (pop.) vîntoasă, (reg.) vîntoaie, (prin Ban.) vicodol, (prin Bucov.) vîntăraie, (înv.) bură, tempestate, tempestă, (latinism înv.) procelă. (Afară s-a dezlănțuit ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vifor (-re), s. n.1. Furtună, vînt puternic, vijelie. – 2. Boală nedeterminată. – Var. vivor, vihor. Sl. vihrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 456; Conev 37), cf. bg. vihăr, sb. vihor, mag. vihar.Der. jivur, s. n. (curent; torent, șuvoi), de la var. vivor (Iordan, BF, IX, 143); vicol, s. n. (furtună, vînt mare), în Mold., var. neclară, dar care depinde evident de cuvintele anterioare; viscol, s. n. (furtună, vînt cu zăpadă); viforatic, adj. (furtunos, vijelios); viforî (var. vifori, vivorî), vb. (a fi vifor); viforniță (var. vivorniță), s. f. (vijelie, vîntoasă); viforos, adj. (vertiginos, vijelios; năvalnic); viscoli, vb. (a bate vînt cu ninsoare); viscolitură, s. f. (vînt cu zăpadă); viscolos, adj. (furtunos). Der. propuse pînă acum pentru viscol nu par suficiente (din mag. *veskölni, în loc de veszködni „a fi agitat”, după Scriban, Arhiva, XXX, 286; din mag. viszkol- „a împinge”, după Drăganu, Dacor., V, 377).

Intrare: vifor
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vifor
  • viforul
  • viforu‑
plural
  • vifore
  • viforele
genitiv-dativ singular
  • vifor
  • viforului
plural
  • vifore
  • viforelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jigor
  • jigorul
plural
  • jigore
  • jigorele
genitiv-dativ singular
  • jigor
  • jigorului
plural
  • jigore
  • jigorelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vihor
  • vihorul
plural
  • vihore
  • vihorele
genitiv-dativ singular
  • vihor
  • vihorului
plural
  • vihore
  • vihorelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vivor
  • vivorul
plural
  • vivore
  • vivorele
genitiv-dativ singular
  • vivor
  • vivorului
plural
  • vivore
  • vivorelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viforă
  • vifora
plural
  • vifore
  • viforele
genitiv-dativ singular
  • vifore
  • viforei
plural
  • vifore
  • viforelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vior
  • viorul
plural
  • viore
  • viorele
genitiv-dativ singular
  • vior
  • viorului
plural
  • viore
  • viorelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N30)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viore
  • viorele
plural
  • viore
  • viorele
genitiv-dativ singular
  • viore
  • viorelui
plural
  • viore
  • viorelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vifol
  • vifolul
plural
  • vifole
  • vifolele
genitiv-dativ singular
  • vifol
  • vifolului
plural
  • vifole
  • vifolelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vifor, viforesubstantiv neutru

  • 1. popular Vânt puternic, furtună mare (cu ninsoare). DEX '09 MDA2 DLRLC NODEX
    • format_quote Iată-l în lungul anilor de concentrare, putrezind cu plutonul lui sub aceleași ploi, bătut de aceleași vifore. CAMILAR, N. I 31. DLRLC
    • format_quote Noaptea căzuse deplină; iar viforul parcă slăbea și zăpada cădea mai deasă. SADOVEANU, O. VII 365. DLRLC
    • format_quote Viforul șuera, gemea și urla în răstimpuri cu glas acum de frunze spulberate, acum de codri zbuciumați. HOGAȘ, M. N. 175. DLRLC
    • format_quote figurat Au îndurat sărăcie și batjocură... au trecut printr-un vifor de nemulțămiri. SADOVEANU, la CADE. DLRLC
    • format_quote figurat Ei scot din a lor arcuri un vifor de săgeți. ALECSANDRI, O. 216. DLRLC
  • 2. învechit regional Vârtej (de apă). MDA2
    sinonime: vârtej
  • 4. învechit regional Volbură. MDA2
  • 5. Vârtej (de vânt). MDA2
    sinonime: vârtej
  • 6. (și) adverbial Cu cea mai mare iuțeală. MDA2
  • 7. regional (Mai ales în descântece) Duh rău despre care se crede că pricinuiește anumite afecțiuni manifestate mai ales prin dureri (puternice) de dinți sau de măsele. MDA2
  • 8. regional Nume generic dat unor afecțiuni manifestate mai ales prin dureri (puternice) de dinți sau de măsele. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.