7 intrări

68 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GAT, gaturi, s. n. (Reg.) Zăgaz de pietre ridicat de-a curmezișul unei ape curgătoare (prin care se închide calea peștilor). – Din magh. gát.

GAT, gaturi, s. n. (Reg.) Zăgaz de pietre ridicat de-a curmezișul unei ape curgătoare (prin care se închide calea peștilor). – Din magh. gát.

gat sn [At: AGÂRBICEANU, D. Ț, 119 / Pl: ~uri / E: mg gát, cf gătej, zăgaz] (Trs) Zăgaz de pietre de-a latul unui pârâu, prin care se închide calea păstrăvilor și a altor pești.

2) gat, a gătá v. tr. V. gătesc.

GĂTÁ vb. I v. găti.

GĂTÍ, gătesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) îmbrăca (frumos); a (se) împodobi. 2. Refl. și tranz. A fi gata de..., a (se) pregăti (pentru o acțiune). 3. Tranz. A face, a prepara mâncare (prin fierbere, prăjire etc.). 4. Tranz. și intranz. (Reg.) A sfârși, a termina, a isprăvi. 5. Tranz. (Reg.) A omorî, a ucide, a nimici. [Var.: (reg.) gătá vb. I] – Din gata. Cf. alb. gatit.

GÂT, gâturi, s. n. 1. Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz, gâtlan; p. ext. gâtlej. ◊ Expr. A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli, a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale. A strânge de gât (pe cineva) = a) a sugruma (pe cineva); b) fig. a constrânge. A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza. (Fam.) A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal. A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri). A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare). A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiți; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi. ♦ Cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghițitură. 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul (1). ◊ Prună cu gât = prună gâtlană, v. gâtlan (2). – Din sl. glŭtŭ „înghițitură”.

găti [At: VARLAAM, C. 22 / V: (reg) ~ta, agăta / Pzi: ~tesc, (reg) gat, (înv) ~tez / E: gata, cf alb gatit] 1-2 vtr (Îvp) A (se) pregăti fizic sau moral, pentru a întreprinde o acțiune, pentru a călători pentru o luptă, pentru o nuntă, pentru moarte etc. Si: a se echipa. 3 vt (Pop) A aranja cu tot ce trebuie un loc, patul, masa, casa etc. 4 vr (Pop; îe) A se ~ de drum A trage să moară. 5 vr (Îvp; d. vânt, vifor, ploaie etc.) A se stârni. 6 vr (Pop) indică momentul când cineva vrea să facă ceva A fi gata să... 7 vt(a) A prepara, de obicei la foc, mâncare. 8 vt (Pop; îe) A ~ cuiva o papară A pregăti cuiva ceva rău. 9-10 vtr A (se) îmbrăca frumos, dichisit, atrăgător. 11 vt (D. obiecte, lucruri, locuri) A împodobi. 12-13 vti (Pop; urmat de pp „de”; îf ~ta) A termina de făcut un lucru Si: a sfârși, (pop) a isprăvi. 14 vt (Pop) A termina proviziile de apă, de băutură și de hrană. 15 vt (Pop; c.i. ființe; uneori complinit prin „de zile”) A pune capăt zilelor.

gât sn [At: PANN, S. I, 24 / Pl: ~uri / E: vsl глътъ] 1 Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul Si: (pop) grumaz, gâtlan. 2 Partea interioară a gâtului (1) Si: (pop) beregată, gâtiță, gâtlej, înghițitoare. 3 Parte de dinapoi a gâtului (1) Si: ceafă, grumaz. 4 (Îe) A-i pune cuiva ștreangul de ~ A spânzura. 5 (Îae; fig) A constrânge. 6 (Îe) A strânge de ~ pe cineva A sugruma. 7 (Pop; îe) A potrivi din ~ pe cineva A da cuiva să bea pe săturare. 8 (Pop; îe) A o strica la ~ (sau a se strica la ~ cu cineva) A-și pierde încrederea, creditul pe care-l avea în ochii cuiva. 9 (Îe) A se arunca (sau a se agăța) de ~ul cuiva A îmbrățișa cu căldură pe cineva. 10 (Îae) A copleși și obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. 11 (Îe) A-și rupe (sau a-și frânge) ~ul A se accidenta grav sau a muri în urma unui accident. 12 (Îae) A-și pierde situația bună în urma unor greșeli. 13 (Îae) A fi arestat în urma săvârșirii unei ilegalități. 14 (Îe) A lua (sau a înhăța) de ~ (pe cineva) A brutaliza. 15 (Îae) A cere cuiva socoteală cu violență. 16 (Fam; îe) A face ~ A avea pretenții neîntemeiate pe care și le exprimă gălăgios. 17 (Pop; îe) A o lua în ~ A lua asupra sa o însărcinare, un lucru. 18 (Pop; îae) A se pune pe muncă cu toată râvna pentru împlinirea unui lucru. 19 (Pop; îe) A-și pune ~ul (pentru ceva) A garanta pentru cineva. 20 (Îvp; îe) A da de ~ pe cineva A nenoroci pe cineva. 21 (Pfm; îe) A da pe ~ A bea (o băutură tare) dintr-o înghițitură. 22 (Pop; îe) A trage pe ~ A bea mult, a fi bețiv. 23 (Pfm; îe) A fi sătul până în ~ A fi dezgustat și a nu mai putea suporta în continuare o stare de lucruri. 24 (Pfm; îe) A-i sta (sau a i se opri) în ~ A nu putea înghiți. 25 (Pfm; îae) A nu putea suferi pe cineva sau ceva. 26 (Pop; îe) A se ține (sau a sta, a fi, a se lua) de ~ (cu cineva) A fi prieten la cataramă cu cineva. 27 (Fam; îe) A i se usca ~ul de sete A-i fi foarte sete. 28 (Fam; îae) A pofti foarte mult să bea ceva. 29 Înghițitură (de vin, de rachiu) Si: dușcă. 30 (Îs) ~uri de rac Cozi de rac fiert, scoase din coajă și servite ca garnitură. 31 Parte a unui obiect, a unor piese etc. care seamănă cu gâtul (1). 32 (Spc) Gât (31) al patului de pușcă. 33 (Îs) Prună cu ~ Prună gâtlană. 34 (Îs) Pară cu ~ Pară gâtlană. 35 (Spc) Deschizătură a cămășii pe unde iese capul. 36 (Spc) Parte strâmtă și lungă a unei sticle sau a unor vase de sticlă care se termină cu gura Si: (pop) gurlui. 37 (Spc) Parte strâmtă și alungită a pâlniei. 38 (Spc) Canal al coșului pe unde iese fumul. 39 (Spc; la instrumente muzicale) Parte prelungă unde sunt fixate și acordate coardele. 40 (Spc) Parte îngustă a cimpoiului. 41 (Pop; spc) Cioc îngust cu care se termină leuca. 42 (Spc) Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. corectată

gâț3 i [At: CHEST. V, 77/48 / V: ~î, ~i, ~i-gî / E: fo] (Reg) Strigăt cu care se alungă porcii.

gâț2 am [At: ALEXI, ap. DA / Pl: ~i / E: nct] (Sst; d. purcei) Murdar.

gâț1 sm [At: VICIU, GL. / V: ghiț / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Miel. 2 Ied. 3 (Lpl; îf ghiți) Nume generic pentru miei și iezi.

GĂTÍ, gătesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) îmbrăca (frumos); a (se) împodobi. 2. Refl. și tranz. A (se) pregăti pentru o acțiune, de obicei pentru o deplasare. 3. Tranz. A face, a prepara mâncare (prin fierbere, prăjire etc.). 4. Tranz. și intranz. (Reg.) A sfârși, a termina, a isprăvi. 5. Tranz. (Reg.) A omorî, a ucide, a nimici. [Var.: (reg.) gătá vb. I] – Din gata. Cf. alb. gatit.

GÂT, gâturi, s. n. 1. Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz; gâtlan; p. ext. gâtlej. ◊ Expr. A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli; a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale. A strânge de gât (pe cineva) = a sugruma (pe cineva). A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza. (Fam.) A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal. A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri). A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare). A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiți; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi. ♦ Cantitate de băutură câtă se poate bea dintr-o singură înghițitură. 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul (1). ◊ Prună cu gât = prună gâtlană. v. gâtlan (2). – Din sl. glŭtŭ „înghițitură”.

GĂTÍ, gătesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A se îmbrăca (frumos), a se împodobi, a se dichisi. Și doamnele grăbit au prins Să se gătească dinadins Ca niciodat’. COȘBUC, P. II 54. A doua zi seara, mă gătii cum putui mai bine, și la ceasurile 9 fără ceva mă aflam la Sărindar. CARAGIALE, O. II 10. Ți-a mai cumpărat o oglindă... La care să te gătești ca mireasă. TEODORESCU, P. P. 164. ◊ Tranz. (Complementul indică persoana) Pe pruncul ei, Ileana îl gătise și mai ceva: avea o cămășuică înflorită în cusătură de mărgele, o pălăriuță cu pană strălucitoare de rățoi. CAMILAR, TEM. 319. Pe Ileana și-o gătea Cu peteală de mireasă. ALECSANDRI, P. P. 28. ♦ (Rar, complementul indică o podoabă) A potrivi. Spune la badea... Să-și gătească peana bine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 40. 2. Refl. (De obicei urmat de un conjunctiv sau de determinări introduse prin prep. «de») A se pregăti, a face preparative, a fi gata de... Mama Paraschiva se gătea să plece și ea. BUJOR, S. 65. Tocmai cînd se gătea să iasă, o birjă se opri la poartă. VLAHUȚĂ, O. A. 257. Ce vifor se gătește! NEGRUZZI, S. I 58. Tufani, paltini, ghindari, se îngroziră foarte: «Tristă veste, prieteni, să ne gătim de moarte». ALEXANDRESCU, P. 131. ◊ Tranz. Intră și gătește măriei-sale feredeul. SADOVEANU, D. P. 73. Pasărea-și gătește cuibul, floarea, mîndrele-i colori, Cîmpul, via sa verdeață. ALECSANDRI, O. 180. Am gătit caiete, condeie nouă. NEGRUZZI, S. I 7. 3. Tranz. (Cu privire la mîncări) A prepara, a pregăti. Într-una din zile ea își găti bucate singură. ISPIRESCU, L. 22. Gătitu-le-ați ceva bob fiert, găluște... și vărzare? CREANGĂ, A. 10. 4. Tranz. (Regional, cu privire la materiale, provizii) A sfîrși, a epuiza, a isprăvi. Dacă tu-i avea noroc să nu gătesc demîncatul și apa, nu te voi mînca. ENINESCU, L. P. 196. ◊ Refl. Pădurea nu se mai gătește. ȘEZ. I 5. (Și în forma găta) La casa de om sărac S-a gătat făina-n sac Și n-avem să-ți dăm colac. GOGA, C. P. 28. ♦ (Cu privire la acțiuni) A duce pînă la capăt, a pune capăt. Au gătit ei de vorbit. SBIERA, P. 71. Șede moș Nichifor așa pe gînduri, pînă-și gătește de băut luleaua. CREANGĂ, P. 132. 5. Tranz. (Mold., cu privire la persoane) A pune capăt vieții, a ucide. El șopti...: mă rog, lasă-mă la părete, că de-a veni să-mi mai deie un ciomag, mă gătește. ȘEZ. I 266. ◊ (Întărit prin «de zile») Pînă acu era s-o gătească de zile. SBIERA, P. 136. ♦ A zăpăci (pe cineva), a ului, a veni de hac, a da gata. Ștrașnică femeie... m-a fript la inimă, m-a gătit! SADOVEANU, O. I 467. Aceea însă în care te întrece prietenul meu și cu care te-a gătit, este danțul. NEGRUZZI, S. I 64. – Variantă: (Transilv.) gătá, gat (DEȘLIU, G. 26, RETEGANUL, P. III 9), vb. I.

GÎT, gîturi, s. n. 1. Partea corpului care unește capul cu trunchiul la om sau la animale. V. grumaz. Irina și mama Paraschiva își lungesc gîturile pe după colțul gardului, ca să vadă cine vine. BUJOR, S. 80. Biata Malcă, de frică, s-a încleștat de gîtul lui. CREANGĂ, P. 120. Și-nlănțuindu-mi gîtul cu brațe de zăpadă; Îmi întindeai o gură deschisă pentru sfadă. EMINESCU, O. I 92. ◊ Expr. A se arunca de gîtul cuiva = a îmbrățișa pe cineva cu bucurie; fig. a copleși pe cineva cu manifestări de dragoste. A (se) ține (sau a (se) lua) de gît (cu cineva) = a cuprinde cu brațul gîtul cuiva, a-și petrece brațul pe după gîtul cuiva; fig. a fi în mare prietenie (cu cineva), a face cărdășie (cu cineva). Sortașii mai veseli se țineau de gît cu fetele, cîntînd doine și chiuind de răsunau văile. BUJOR, S. 70. A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti... de cînd se luau de gît lupii cu mieii, de se sărutau. ISPIRESCU, L. 1. A-și rupe (sau a-și frînge) gîtul = a-si pierde viața, a muri într-un accident; fig. a-și pierde, a-și ruina situația prin întreprinderi nereușite. A strînge de gît (pe cineva) = a sugruma. A lua (sau a înhăța) de gît (pe cineva) = a pune mîna (pe cineva), a-l înșfăca. Mor cu tine de gît, se zice, ca amenințare, pentru a arăta cuiva hotărîrea de a lupta contra lui pînă la capăt. A-și pune gîtul (pentru ceva) = a pune prinsoare, a se prinde, a pune mîna în foc, a garanta că... Pui gîtu că e ceva. VLAHUȚĂ, la TDRG. (Familiar) A face gît = a avea pretenții, a opune rezistență, a face gălăgie. ♦ (La pl.; prin metonimie) Persoane curioase, lume interesată. Gîturi curioase din tribuna vecină se întindeau să audă. REBREANU, R. II 35. 2. Interiorul gîtului (1), cu toate organele lui. V. gîtlej, beregată. Aș bea puțină apă, Florico, că tare mi s-a uscat gîtul. BUJOR, S. 26. Aduc și un cofăiel de vin, ca să meargă plăcintele acestea mai bine pe gît. CREANGĂ, P. 10. ◊ (Metaforic) Adierea... răcoroasă se schimbă într-o răsuflare de flăcări ce părea că izvorăște necurmat pe gîturile de văi largi ale munților învăpăiați. HOGAȘ, DR. 242. ◊ Expr. A da (o băutură) pe gît = a bea repede, pe nerăsuflate. Intra În cÎrciumă... da pe gît o dușcă și iar ieșea, PAS, Z. I 146. Negoiță a dat țoiul repede pe gît. CARAGIALE, P. 93. A se sătura pînă-n gît = a fi tare dezgustat, a nu mai putea suporta o stare de lucruri sau o persoană. M-am săturat pînă-n gît de mucegaiul de babă. CREANGĂ, P. 122. A-i sta (sau a i se opri cuiva ceva) în gît = a nu putea înghiți; fig. a nu se putea împăca cu un gînd sau cu o situație, a nu-i plăcea (ceva). (Familiar) A potrivi din gît (pe cineva) = a-i da (cuiva) de băut cît vrea el. Dacă știai să potrivești din gît pe moș Nichifor, apoi era cît se poate de șăgalnic. CREANGĂ, P. 108. A o lua în gît = a lua asupră-și o însărcinare, necruțînd nici un efort pentru reușita ei. ♦ Cantitate de băutură (alcoolică) care se poate înghiți dintr-o dată. Înghițiră tuspatru cîte un gît zdravăn din băutura arzătoare. SADOVEANU, O. VI 31. Ipate... dă babei vro cîteva gîturi de rachiu. CREANGĂ, P. 171. 3. Parte a unor anumite obiecte care prezintă o asemănare cu gîtul omului: a) partea strîmtă și lungă a unei sticle (sau a unor vase de sticlă), care se termină cu o gură. Gîtul retortei.Ferestrele crîșmelor... arătau covrigei uscați în gîturi de sticle cu băuturi colorate. SADOVEANU, B. 162. Sărăcia era iluminată de razele unei lumînări de seu, băgată în gîtul unui clondiri, ce ținea loc de sfeșnic. EMINESCU, N. 41; b) prelungire a instrumentelor muzicale pe care sînt întinse coardele. Buruiană pleca urechea pe gîtul scripcei, ciupea cu unghea strunele pe rînd. HOGAȘ, DR. II 108; c) (rar) canalul coșului, pe care iese fumul. Fumul căminelor... se prăbușea îndărăt pe gîtul coșurilor. DELAVRANCEA, S. 182. ◊ Gîtul puștii = partea superioară a patului de pușcă, de care se apucă de obicei arma. Prune cu gît = soi de prune, alungite la unul din capete.

A GĂTÍ ~ésc tranz. 1) (lucruri sau persoane) A face să devină (mai) frumos, adăugând elemente decorative; a împodobi; a înfrumuseța. 2) A face să fie gata din vreme; a pregăti; a prepara; a orândui. ~ de plecare. 3) pop. A duce până la capăt; a termina; a sfârși; a isprăvi; a mântui; a încheia. 4) A face printr-o operație culinară (fierbere, coacere, prăjire etc.); a pregăti; a prepara. /Din gata

GÂT ~uri n. 1) (la om și la animale) Parte a corpului care unește capul cu trunchiul. * A-și rupe (sau a-și frânge) ~ul a) a se accidenta grav; a muri într-un accident; b) a-și pierde situația în urma unor greșeli. A strânge de ~ (pe cineva) a) a omorî (pe cineva) prin strangulare; b) a constrânge. A se arunca (sau a se agăța) de ~ul cuiva a) a îmbrățișa cu căldură pe cineva; c) a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste. A face ~ a face gălăgie; a avea pretenții. 2) Cavitate interioară a acestei părți a corpului. Durere în ~. ◊ A se sătura (sau a fi sătul) până-n ~ a nu mai putea suporta. A-i sta în ~ a) a nu putea înghiți; b) a nu putea suferi (ceva sau pe cineva). 3) Cantitate de mâncare sau de băutură care poate fi înghițită dintr-o singură dată. 4) Porțiune mai subțire a unor obiecte, care se aseamănă cu această parte a corpului. ~ul gărăfii. ~ul viorii. /<sl. glutu

gătì v. 1. Mold. a fi gata, a sfârși; încă nu m’a gătit de ascultare CR.; 2. a prepara: să-i gătească de drum merinde ISP; 3. a prepara de mâncare, a face bucate: nu știe să gătească; 4. a îmbrăca frumos, a dichisi: l’a gătit mândru. [V. gata].

gât n. 1. partea corpului ce unește capul cu umerii; 2. fig. prin analogie, partea lungă și strâmtă, țeava pâlniei: gât de sticlă, gât de vioară; 3. cantitate de lichid ce se poate înghiți dintr’odată; dă babei câteva gâturi de rachiu CR.; 4. trecătoare îngustă între doi munți: gâturi ale munților Carpați OD. [Redus din gâlt (cf. gâtlej)= slav. GLŬTŬ (dela GLŬTITI, a înghiți)].

arată toate definițiile

Intrare: Gat
nume propriu (I3)
  • Gat
Intrare: gat
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gat
  • gatul
  • gatu‑
plural
  • gaturi
  • gaturile
genitiv-dativ singular
  • gat
  • gatului
plural
  • gaturi
  • gaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: Găt
nume propriu (I3)
  • Găt
Intrare: găti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găti
  • gătire
  • gătit
  • gătitu‑
  • gătind
  • gătindu‑
singular plural
  • gătește
  • gătiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gătesc
(să)
  • gătesc
  • găteam
  • gătii
  • gătisem
a II-a (tu)
  • gătești
(să)
  • gătești
  • găteai
  • gătiși
  • gătiseși
a III-a (el, ea)
  • gătește
(să)
  • gătească
  • gătea
  • găti
  • gătise
plural I (noi)
  • gătim
(să)
  • gătim
  • găteam
  • gătirăm
  • gătiserăm
  • gătisem
a II-a (voi)
  • gătiți
(să)
  • gătiți
  • găteați
  • gătirăți
  • gătiserăți
  • gătiseți
a III-a (ei, ele)
  • gătesc
(să)
  • gătească
  • găteau
  • găti
  • gătiseră
găta1 (1 -t) verb grupa I conjugarea I
verb (VT43)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găta
  • gătare
  • gătat
  • gătatu‑
  • gătând
  • gătându‑
singular plural
  • ga
  • gătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gat
(să)
  • gat
  • gătam
  • gătai
  • gătasem
a II-a (tu)
  • gați
(să)
  • gați
  • gătai
  • gătași
  • gătaseși
a III-a (el, ea)
  • ga
(să)
  • gate
  • găta
  • gătă
  • gătase
plural I (noi)
  • gătăm
(să)
  • gătăm
  • gătam
  • gătarăm
  • gătaserăm
  • gătasem
a II-a (voi)
  • gătați
(să)
  • gătați
  • gătați
  • gătarăți
  • gătaserăți
  • gătaseți
a III-a (ei, ele)
  • ga
(să)
  • gate
  • gătau
  • găta
  • gătaseră
găta2 (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găta
  • gătare
  • gătat
  • gătatu‑
  • gătând
  • gătându‑
singular plural
  • gătea
  • gătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gătez
(să)
  • gătez
  • gătam
  • gătai
  • gătasem
a II-a (tu)
  • gătezi
(să)
  • gătezi
  • gătai
  • gătași
  • gătaseși
a III-a (el, ea)
  • gătea
(să)
  • găteze
  • găta
  • gătă
  • gătase
plural I (noi)
  • gătăm
(să)
  • gătăm
  • gătam
  • gătarăm
  • gătaserăm
  • gătasem
a II-a (voi)
  • gătați
(să)
  • gătați
  • gătați
  • gătarăți
  • gătaserăți
  • gătaseți
a III-a (ei, ele)
  • gătea
(să)
  • găteze
  • gătau
  • găta
  • gătaseră
Intrare: gât
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gât
  • gâtul
  • gâtu‑
plural
  • gâturi
  • gâturile
genitiv-dativ singular
  • gât
  • gâtului
plural
  • gâturi
  • gâturilor
vocativ singular
plural
Intrare: Gât
nume propriu (I3)
  • Gât
Intrare: gâț
gâț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gat

  • 1. regional Zăgaz de pietre ridicat de-a curmezișul unei ape curgătoare (prin care se închide calea peștilor).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

găti găta

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) îmbrăca (frumos); a (se) împodobi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dichisi îmbrăca împodobi attach_file 5 exemple
    exemple
    • Și doamnele grăbit au prins Să se gătească dinadins Ca niciodat’. COȘBUC, P. II 54.
      surse: DLRLC
    • A doua zi seara, mă gătii cum putui mai bine, și la ceasurile 9 fără ceva mă aflam la Sărindar. CARAGIALE, O. II 10.
      surse: DLRLC
    • Ți-a mai cumpărat o oglindă... La care să te gătești ca mireasă. TEODORESCU, P. P. 164.
      surse: DLRLC
    • Pe pruncul ei, Ileana îl gătise și mai ceva: avea o cămășuică înflorită în cusătură de mărgele, o pălăriuță cu pană strălucitoare de rățoi. CAMILAR, TEM. 319.
      surse: DLRLC
    • Pe Ileana și-o gătea Cu peteală de mireasă. ALECSANDRI, P. P. 28.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv A fi gata de..., a (se) pregăti (pentru o acțiune).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pregăti attach_file 7 exemple
    exemple
    • Mama Paraschiva se gătea să plece și ea. BUJOR, S. 65.
      surse: DLRLC
    • Tocmai cînd se gătea să iasă, o birjă se opri la poartă. VLAHUȚĂ, O. A. 257.
      surse: DLRLC
    • Ce vifor se gătește! NEGRUZZI, S. I 58.
      surse: DLRLC
    • Tufani, paltini, ghindari, se îngroziră foarte: «Tristă veste, prieteni, să ne gătim de moarte». ALEXANDRESCU, P. 131.
      surse: DLRLC
    • Intră și gătește măriei-sale feredeul. SADOVEANU, D. P. 73.
      surse: DLRLC
    • Pasărea-și gătește cuibul, floarea, mîndrele-i colori, Cîmpul, via sa verdeață. ALECSANDRI, O. 180.
      surse: DLRLC
    • Am gătit caiete, condeie nouă. NEGRUZZI, S. I 7.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A face, a prepara mâncare (prin fierbere, prăjire etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: face prepara attach_file 2 exemple
    exemple
    • Într-una din zile ea își găti bucate singură. ISPIRESCU, L. 22.
      surse: DLRLC
    • Gătitu-le-ați ceva bob fiert, găluște... și vărzare? CREANGĂ, A. 10.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Dacă tu-i avea noroc să nu gătesc demîncatul și apa, nu te voi mînca. ENINESCU, L. P. 196.
      surse: DLRLC
    • Pădurea nu se mai gătește. ȘEZ. I 5.
      surse: DLRLC
    • La casa de om sărac S-a gătat făina-n sac Și n-avem să-ți dăm colac. GOGA, C. P. 28.
      surse: DLRLC
    • Au gătit ei de vorbit. SBIERA, P. 71.
      surse: DLRLC
    • Șede moș Nichifor așa pe gînduri, pînă-și gătește de băut luleaua. CREANGĂ, P. 132.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • El șopti...: mă rog, lasă-mă la părete, că de-a veni să-mi mai deie un ciomag, mă gătește. ȘEZ. I 266.
      surse: DLRLC
    • Pînă acu era s-o gătească de zile. SBIERA, P. 136.
      surse: DLRLC
    • 5.1. A zăpăci (pe cineva), a veni de hac, a da gata.
      exemple
      • Ștrașnică femeie... m-a fript la inimă, m-a gătit! SADOVEANU, O. I 467.
        surse: DLRLC
      • Aceea însă în care te întrece prietenul meu și cu care te-a gătit, este danțul. NEGRUZZI, S. I 64.
        surse: DLRLC

etimologie:

gât

  • 1. Parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: grumaz gâtlan (gât) diminutive: gâtișor attach_file 3 exemple
    exemple
    • Irina și mama Paraschiva își lungesc gîturile pe după colțul gardului, ca să vadă cine vine. BUJOR, S. 80.
      surse: DLRLC
    • Biata Malcă, de frică, s-a încleștat de gîtul lui. CREANGĂ, P. 120.
      surse: DLRLC
    • Și-nlănțuindu-mi gîtul cu brațe de zăpadă; Îmi întindeai o gură deschisă pentru sfadă. EMINESCU, O. I 92.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. expresie A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.3. expresie A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.4. expresie A (se) ține (sau a (se) lua) de gât (cu cineva) = a cuprinde cu brațul gâtul cuiva, a-și petrece brațul pe după gâtul cuiva.
      exemple
      • Sortașii mai veseli se țineau de gît cu fetele, cîntînd doine și chiuind de răsunau văile. BUJOR, S. 70.
        surse: DLRLC
      • 1.4.1. figurat A fi în mare prietenie (cu cineva), a face cârdășie (cu cineva).
        exemple
        • A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti... de cînd se luau de gît lupii cu mieii, de se sărutau. ISPIRESCU, L. 1.
          surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.6. expresie figurat A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli, a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.7. expresie A strânge de gât (pe cineva) = a omorî (pe cineva) prin strangulare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: sugruma
    • 1.8. expresie figurat A strânge de gât (pe cineva) = constrânge
      surse: DEX '09 NODEX
    • 1.9. expresie A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: brutaliza înșfăca
    • 1.10. expresie Mor cu tine de gât, se zice, ca amenințare, pentru a arăta cuiva hotărârea de a lupta contra lui până la capăt.
      surse: DLRLC
    • 1.11. expresie A-și pune gâtul (pentru ceva) = a pune prinsoare, a se prinde, a pune mâna în foc, a garanta că...
      surse: DLRLC sinonime: garanta attach_file un exemplu
      exemple
      • Pui gîtu că e ceva. VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.12. expresie familiar A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.13. (la) plural prin metonimie Persoane curioase, lume interesată.
      exemple
      • Gâturi curioase din tribuna vecină se întindeau să audă. REBREANU, R. II 35.
        surse: DLRLC
    • 1.14. Interiorul gâtului, cu toate organele lui.
      exemple
      • Durere în gât.
        surse: DLRLC NODEX
      • Aș bea puțină apă, Florico, că tare mi s-a uscat gîtul. BUJOR, S. 26.
        surse: DLRLC
      • Aduc și un cofăiel de vin, ca să meargă plăcintele acestea mai bine pe gît. CREANGĂ, P. 10.
        surse: DLRLC
      • metaforic Adierea... răcoroasă se schimbă într-o răsuflare de flăcări ce părea că izvorăște necurmat pe gîturile de văi largi ale munților învăpăiați. HOGAȘ, DR. 242.
        surse: DLRLC
      • 1.14.1. expresie A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri).
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bea attach_file 2 exemple
        exemple
        • Intra în cîrciumă... da pe gît o dușcă și iar ieșea, PAS, Z. I 146.
          surse: DLRLC
        • Negoiță a dat țoiul repede pe gît. CARAGIALE, P. 93.
          surse: DLRLC
      • 1.14.2. expresie A fi sătul până în gât sau a se sătura până-n gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare).
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
        exemple
        • M-am săturat pînă-n gît de mucegaiul de babă. CREANGĂ, P. 122.
          surse: DLRLC
      • 1.14.3. expresie A-i sta (sau a i se opri) în gât = a nu putea înghiți.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • 1.14.4. expresie A-i sta (sau a i se opri) în gât = a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi.
        surse: DEX '09 DLRLC NODEX
      • 1.14.5. expresie A potrivi din gât (pe cineva) = a-i da (cuiva) de băut cât vrea el.
        exemple
        • Dacă știai să potrivești din gît pe moș Nichifor, apoi era cît se poate de șăgalnic. CREANGĂ, P. 108.
          surse: DLRLC
      • 1.14.6. expresie A o lua în gât = a lua asupră-și o însărcinare, necruțând nici un efort pentru reușita ei.
        surse: DLRLC
      • 1.14.7. Cantitate de băutură (alcoolică) care se poate bea dintr-o singură înghițitură.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
        exemple
        • Înghițiră tuspatru cîte un gît zdravăn din băutura arzătoare. SADOVEANU, O. VI 31.
          surse: DLRLC
        • Ipate... dă babei vro cîteva gîturi de rachiu. CREANGĂ, P. 171.
          surse: DLRLC
  • 2. Parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 2.1. Partea strâmtă și lungă a unei sticle (sau a unor vase de sticlă), care se termină cu o gură.
      exemple
      • Gâtul retortei.
        surse: DLRLC
      • Ferestrele crîșmelor... arătau covrigei uscați în gîturi de sticle cu băuturi colorate. SADOVEANU, B. 162.
        surse: DLRLC
      • Sărăcia era iluminată de razele unei lumînări de seu, băgată în gîtul unui clondiri, ce ținea loc de sfeșnic. EMINESCU, N. 41.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Prelungire a instrumentelor muzicale pe care sunt întinse coardele.
      exemple
      • Gâtul viorii.
        surse: DLRLC
      • Buruiană pleca urechea pe gîtul scripcei, ciupea cu unghea strunele pe rînd. HOGAȘ, DR. II 108.
        surse: DLRLC
    • 2.3. rar Canalul coșului, pe care iese fumul.
      exemple
      • Fumul căminelor... se prăbușea îndărăt pe gîtul coșurilor. DELAVRANCEA, S. 182.
        surse: DLRLC
    • 2.4. Gâtul puștii = partea superioară a patului de pușcă, de care se apucă de obicei arma.
      surse: DLRLC
    • 2.5. Prună cu gât = soi de prună, alungită la unul din capete; prună gâtlană.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: