4 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÁUR2, fauri, s. m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Denumire dată insectelor din familia elateridelor, cu corpul lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie. – Lat. faber, -bri.

FÁUR1 s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv).

FÁUR1 s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv).

faur2 sm [At: (a. 1580) CUV. D. BĂTR. I, 254 / V: (reg) ~uor / Pl: ~i / E: lat faber, -bri] 1 (Înv) Fierar (1). 2 (Îvp; îe) A cumpăra cărbuni de la ~ A cumpăra scump marfa (la mâna a doua). 3 (În basme; îs) ~ul pământului Fierar cu puteri supranaturale, care facea obiecte vrăjite. 4 Gândăcel lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie Si: (Trs) purecul-dracului (Elater segetum).

faur1 sm [At: SBIERA, F. S. 216 / Pl: ~i / E: drr făurar1] (Pop) Februarie.

fáur2 s.m. 1 (înv.) Fierar (1). ◊ Expr. A cumpăra cărbuni de la faur = a cumpăra scump marfă (la mâna a doua). A se învăța ca faurul cu scânteile v. învăța. 2 (în basme) Faurul pământului = fierar cu puteri supranaturale, care face obiecte vrăjite. 3 (entom.) Gândac lungăreț și subțire, păros, de culoare castanie (Elater segetum). • pl -i. / lat. fabrum.

FÁUR2, fauri, s. m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Gândăcel lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie (Elater segetum).Lat. faber, -bri.

FÁUR2, fauri, s. m. (Regional și arhaizant) Fierar. Faurul să meșteșugească o criță moale. SADOVEANU, N. F. 77. Deci să poruncești domnia-ta faurilor să bată degrabă o sută douăzeci de potcoave. id. F. J. 426. Acest faur, fiind cel mai meșter de pe pămînt, era și năzdrăvan. ISPIRESCU, L. 220. ◊ (Poetic) Și albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meșter faur. EMINESCU, O. I 87. – Pronunțat: fa-ur.

FÁUR1 s. m. (Regional și poetic) Februarie, făurar2. Cruntul muget e viscolul din faur. COȘBUC, P. II 185. – Pronunțat: fa-ur.

FÁUR2 ~i m. înv. v. FĂURAR2. /<lat. faber, ~bri

FÁUR1 m. pop. A doua lună a anului; februarie. [Sil. fa-ur] /Din făurar

faur m. 1. meșter fierar: timp, al lumii faur AL. 2. fig. plăsmuitor: faur de cârciocuri AL. [Lat. FABRUM]. ║ a. meșter: să prindeți o coțofană faură ISP.

1) fáur m. (lat. faber, it. fabbro, pv. faure, fr. fèvre, vsp. fabro. V. fabrică. Cp. cu staul). Bibl. 1683. Ferar. – Azĭ rar făurár (după ferar).

FAURMÁUR s. m. (Pop.) Meștergrindă. [Pr.: fa-ur-ma-ur] – Et. nec.

FAURMÁUR s. m. (Pop.) Meștergrindă. [Pr.: fa-ur-ma-ur] – Et. nec.

faurmaur sm [At: DL / P: fa-ur-ma-ur / S și: faur-maur / Pl: ~i / E: nct] (Pop) Meștergrindă.

FAUR-MÁUR s. n.[1] Meșter-grindă.

  1. Toate celelalte dicționare indică genul masculin și scrierea fără cratimă. — gall

*Februáriŭ m. (lat. februarius, d. februare, a curăța, a depura). A doŭa lună a anuluĭ, aceĭa care primește ziŭa intercalară a anilor bisextili. – Ob. Februarie și (după ngr. Fevruários) Fevruarie. Vechĭ Făurar și Feurar. Lit. și Fáur (după faur 1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fáur2 (fierar, gândac) s. m., pl. fáuri

fáur1 (februarie) (pop.) s. m., g.-d. lui fáur

arată toate definițiile

Intrare: Faur
nume propriu (I3)
  • Faur
Intrare: faur (februarie)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faur
  • faurul
  • fauru‑
plural
  • fauri
  • faurii
genitiv-dativ singular
  • faur
  • faurului
plural
  • fauri
  • faurilor
vocativ singular
  • faurule
  • faure
plural
  • faurilor
Intrare: faur (fierar)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faur
  • faurul
  • fauru‑
plural
  • fauri
  • faurii
genitiv-dativ singular
  • faur
  • faurului
plural
  • fauri
  • faurilor
vocativ singular
  • faurule
  • faure
plural
  • faurilor
Intrare: faurmaur
  • silabație: fa-ur-ma-ur info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faurmaur
  • faurmaurul
  • faurmauru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • faurmaur
  • faurmaurului
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faur-maur
  • faur-maurul
plural
genitiv-dativ singular
  • faur-maur
  • faur-maurului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

faur (februarie)

etimologie:

faur (fierar)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DEXI NODEX attach_file 4 exemple
    exemple
    • Faurul să meșteșugească o criță moale. SADOVEANU, N. F. 77.
      surse: DLRLC
    • Deci să poruncești domnia-ta faurilor să bată degrabă o sută douăzeci de potcoave. SADOVEANU. F. J. 426.
      surse: DLRLC
    • Acest faur, fiind cel mai meșter de pe pămînt, era și năzdrăvan. ISPIRESCU, L. 220.
      surse: DLRLC
    • poetic Și albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meșter faur. EMINESCU, O. I 87.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A cumpăra cărbuni de la faur = a cumpăra scump marfă (la mâna a doua).
      surse: DEXI
    • 1.2. expresie A se învăța ca faurul cu scânteile.
      surse: DEXI
    • 1.3. expresie în basme Faurul pământului = fierar cu puteri supranaturale, care face obiecte vrăjite.
      surse: DEXI
  • 2. entomologie Denumire dată insectelor din familia elateridelor, cu corpul lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie (Elater segetum).
    surse: DEX '09 DEX '98 DEXI sinonime: elaterid

etimologie:

faurmaur faur-maur

etimologie: