14 definiții pentru fierar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fierar sm [At: PONTBRIANT / Pl: ~i / E: ml ferrarius] 1 Muncitor care se ocupă cu prelucrarea la cald a fierului sau a altor metale Si: (înv) faur2 (1), (îvr) făurar2, (reg) covaci, (reg) covali. 2 (Iuz) Vânzător de fier sau de unelte de fier. 3 (Buc) Fiecare dintre cele două lemne orizontale puse deasupra strungii, de care se reazemă spătarii. 4 (Șîs ~ betonist) Muncitor specializat în fasonarea și în montarea armăturilor pentru betonul armat.

FIERÁR, fierari, s. m. 1. Muncitor care efectuează operații de prelucrare la cald a fierului sau a altor metale; faur2, făurar2, covaci, covali. 2. (Adesea determinat prin „betonist”) Muncitor specializat în fasonarea și în montarea armăturilor de beton armat. – Lat. ferrarius.

FIERÁR, fierari, s. m. 1. Muncitor care se îndeletnicește cu prelucrarea la cald a fierului sau a altor metale; faur2, făurar2, covaci, covali. 2. (Adesea determinat prin „ betonist”) Muncitor specializat în fasonarea și în montarea armăturilor pentru betonul armat. – Din lat. ferrarius.

FIERÁR, fierari, s. m. 1. Meșteșugar care se îndeletnicește cu prelucrarea oțelului; faur, făurar. Fieraru se pleacă, cuprinde ciocanul în tăcere... apoi scormonește în foc și scoate o bucată de fier. SADOVEANU, O. I 389. (Cu pronunțare regională) Lupul se duse la un fierari și puse să-i ascuță limba și dinții. CREANGĂ, P. 22. 2. (Adesea determinat prin «betonist») Muncitor specialist în fasonarea și montarea armăturilor pentru betonul armat. O echipă de fierari betoniști a primit sarcina să construiască, în cel mai scurt timp, un pod. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2753.

FIERÁR ~i m. Meșter care confecționează obiecte din fier sau alte metale. ◊ ~-betonist muncitor specializat în fasonarea și montarea scheletului metalic pentru beton armat. [Sil. fie-] /<lat. ferrarius

fierar m. 1. cel ce lucrează sau vinde fier; 2. cel ce potcovește cai. [Lat. FERRARIUS].

ferár (est) și fĭerár (vest) m. Cel ce lucrează feru.

fĭer, fĭerár, fĭerăríe, V. fer...


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fierár (fie-) s. m., pl. fierári

fierár s. m. (sil. fie-), pl. fierári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FIERÁR s. (înv. și reg.) făurar, (reg.) covaci, covali, (înv.) faur.

FIERAR s. (înv. și reg.) făurar, (reg.) covaci, covali, (înv.) faur.

Intrare: fierar
  • silabație: fie-rar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fierar
  • fierarul
  • fieraru‑
plural
  • fierari
  • fierarii
genitiv-dativ singular
  • fierar
  • fierarului
plural
  • fierari
  • fierarilor
vocativ singular
  • fierarule
  • fierare
plural
  • fierarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fierar

etimologie: