faur, fauri, s.m. – (înv.) Fierar, potcovar, lăcătuș. ♦ (top.) Vârful faurului, deal în Slătioara (Vișovan, 2005). ♦ (onom.) Faur, nume de familie (290 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. faber, fabrum „lucrător, meșter” (Scriban; Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA).