fáur² s.m. 1 (înv.) Fierar (1). ◊ expr. A cumpăra cărbuni de la faur = a cumpăra scump marfă (la mîna a doua). A se învăța ca faurul cu scînteile v. învăța. 2 (în basme) Faurul pămîntului = fierar cu puteri supranaturale, care face obiecte vrăjite. 3 (entom.) Gîndac lungăreț și subțire, păros, de culoare castanie (Elater segetum). • pl -i. / lat. fabrum.