20 de definiții pentru februarie februar februariu fevruarie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

februarie sm [At: DEX / P: ~bru-a~ / V: (înv) ~ar / E: lat februarius] A doua lună a anului Si: (pop) faur1, făurar1.

FEBRUÁRIE s. m. A doua lună a anului; faur1, făurar1. [Pr.: -bru-a-.Var.: (înv.) február s. m.] – Din lat. februarius.

FEBRUÁRIE s. m. A doua lună a anului; faur1, făurar1. [Pr.: -bru-a-.Var.: (înv.) február s. m.] – Din lat. februarius.

FEBRUÁRIE s. n. A doua lună a anului; (popular) faur, făurar1. – Pronunțat: -bru-a-. - Variantă: február s. n.

februárie s.m. invar. A doua lună a anului, care urmează după ianuarie și care are 28 de zile în anii comuni și 29 de zile în anii bisecți; (pop.) faur1, făurar1. • sil. -bru-a-. și (înv.) februar s.m. / <lat. fĕbrŭarĭus, -ii.

FEBRUÁRIE s.m. A doua lună a anului; făurar. [Pron. -bru-a-, var. februar, fevruarie s.m. / < lat. februarius].

FEBRUÁRIE s. m. a doua lună a anului; făurar. (< lat. fébruarius)

FEBRUÁRIE m. A doua lună a anului; faur. /<lat. februarius

Februarie m. a doua lună a anului, numită de popor Făurar sau luna lui Faur. [Și Fevruarie: de origină slavo-greacă].

FEBRUÁR s. m. v. februarie.

FEBRUÁR s. m. v. februarie.

FEBRUÁR s.m. v. februarie.

FEVRUÁRIE s.m. v. februarie.

*Februáriŭ m. (lat. februarius, d. februare, a curăța, a depura). A doŭa lună a anuluĭ, aceĭa care primește ziŭa intercalară a anilor bisextili. – Ob. Februarie și (după ngr. Fevruários) Fevruarie. Vechĭ Făurar și Feurar. Lit. și Fáur (după faur 1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

februárie (fe-bru-a-ri-e) s. m., g.-d. lui februárie; abr. febr.; II /.02./-02-

februárie s. m. (sil. -bru-a-ri-e), g.-d. art. lui februárie; abr. febr., simb. II (și:. 2./-2-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FEBRUÁRIE s. (pop.) faur, făurar.

FEBRUARIE s. (pop.) faur, făurar.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fevruárie s. m. – A doua lună a anului. – Mr. flivar. Sl. fevruarie (sec. XVI). Forma mr., de la var. ngr. φλεβάρις. În rom. se folosește astăzi de preferință forma februarie, din lat. (sec. XIX). Cf. Vasmer, Gr., 59.

Intrare: februarie
  • silabație: fe-bru-a-ri-e
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • februarie
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • februar
  • februarul
  • februaru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • februar
  • februarului
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • februariu
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fevruarie
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

februarie februar februariu fevruarie

  • 1. A doua lună a anului, care urmează după ianuarie și care are 28 de zile în anii comuni și 29 de zile în anii bisecți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DEXI DN sinonime: faur (februarie) făurar (februarie)
  • comentariu abreviere febr.; II / .02. / -02-
    surse: DOOM 2

etimologie: