2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.

EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.

exilat2, ~ă [At: HELIADE, O. I, 320 / V: (înv) esi~, ezi-, (îvr) esiliat / P: eg-zi~ / Pl: ~ați, ~e / E: exila] 1-2 smf, a (Persoană) care a fost condamnată la exil sau se află în exil (1) Si: deportat, expulzat, surghiunit, (înv) desțărat. 3-4 smf, a (Persoană) care a părăsit de bunăvoie țara sau localiatea de origine (de teama persecuției) Si: emigrat, expatriat. 5 a (Fig; rar) Izolat2.

exilat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: exila] 1-4 Exilare (1-4).

EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. 1. Pedepsit cu exilul, izgonit din țara sa, surghiunit. Se simt ca exilați în orașul lor, străini lîngă căminul lor. EMINESCU, N. 84. ◊ (Substantivat) Călătorul se întoarce, pe cînd exilatul are puțină nădejde. SADOVEANU, Z. C. 96. Recădea în somnolența și melancolia lui de exilat. ANGHEL, PR. 43. 2. Retras, izolat. De bunăvoia lor trăiau exilați la vreun sat, spre a se iubi departe de zgomotul lumei. EMINESCU, N. 83.

EXILÁT, -Ă adj., s.m. și f. Condamnat la exil; surghiunit. ♦ (Fig.) Retras, izolat. [< exila].

EXILÁT, -Ă adj., s. m. f. 1. condamnat la exil; aflat în exil. 2. (fig.) retras, izolat. (< exila)

EXILÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este pedepsit cu exil sau este plecat de bunăvoie din țara sa. /v. a exila

*exilát, -ă adj. și s. Care e în exil. – Ob. egz- (după fr.).

EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler.

EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler.

esila[1] v vz exila corectată

  1. În original incorect accentuat: esila — LauraGellner

exila [At: GUSTI, G.V. 132/25 / V: (înv) esi~, eczili, ezi~ / P: eg-zi~ / Pzi: ~lez, (înv) exil / E: fr exiler] 1 vt (C.i. persoane; fșa) A condamna la exil (1) Si: a deporta, a expatria, a expulza, a surghiuni, (înv) a desțăra. 2 vr A părăsi de bunăvoie țara sau localitatea de origine (de teama persecuției) Si: a emigra, a se expatria, a băjeni, a pribegi. 3 vr A se izola. 4 vt (C.i. persoane; fșa) A îndepărta dintr-un anumit loc, dintr-o societate Si: a izgoni, a alunga, a exclude (1).

EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. (În trecut) A pedepsi (de obicei pe un infractor politic) cu izgonirea definitivă sau temporară din țară (sau dintr-o anumită localitate); a surghiuni. V. expulza. Nevinovata poveste servi de pretext... ca să închidă jurnalul și să exileze pe autor. NEGRUZZI, S. I 94. Mavrogheni izbuti a dobîndi un firman prin care exilă pe bătrînul ban Pană Filipescu cu fiii lui Nicolaie și Constantin la mînăstirile muntelui Athos. BĂLCESCU, O. I 87. ♦ Refl. A pleca de bunăvoie din țara sa, a se condamna la un exil voluntar. Medelnicerul Ștefanache și Dudescu, capetele opoziției, se exilară la insula Mitiline. BĂLCESCU, O. I 72.

EXILÁ vb. I. tr. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din țara, din locul de baștină). [< fr. exiler].

EXILÁ vb. tr., refl. a trimite, a pleca în exil, a pedepsi cu trimiterea în exil. (< fr. exiler)

A EXILÁ ~éz tranz. A trimite în exil; a surghiuni; a deporta. /<fr. exiler

A SE EXILA mă ~éz intranz. A pleca de bunăvoie în exil. /<fr. exiler

exilà v. 1. a trimete în exil; 2. fig. a îndepărta, a respinge.

arată toate definițiile

Intrare: exilat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exilat
  • exilatul
  • exilatu‑
  • exila
  • exilata
plural
  • exilați
  • exilații
  • exilate
  • exilatele
genitiv-dativ singular
  • exilat
  • exilatului
  • exilate
  • exilatei
plural
  • exilați
  • exilaților
  • exilate
  • exilatelor
vocativ singular
  • exilatule
  • exilate
  • exila
  • exilato
plural
  • exilaților
  • exilatelor
Intrare: exila
  • pronunție: egzila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exila
  • exilare
  • exilat
  • exilatu‑
  • exilând
  • exilându‑
singular plural
  • exilea
  • exilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exilez
(să)
  • exilez
  • exilam
  • exilai
  • exilasem
a II-a (tu)
  • exilezi
(să)
  • exilezi
  • exilai
  • exilași
  • exilaseși
a III-a (el, ea)
  • exilea
(să)
  • exileze
  • exila
  • exilă
  • exilase
plural I (noi)
  • exilăm
(să)
  • exilăm
  • exilam
  • exilarăm
  • exilaserăm
  • exilasem
a II-a (voi)
  • exilați
(să)
  • exilați
  • exilați
  • exilarăți
  • exilaserăți
  • exilaseți
a III-a (ei, ele)
  • exilea
(să)
  • exileze
  • exilau
  • exila
  • exilaseră
eczili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esila
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ezila
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

exilat

  • 1. adesea substantivat Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: surghiunit, -ă (persoană) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se simt ca exilați în orașul lor, străini lîngă căminul lor. EMINESCU, N. 84.
      surse: DLRLC
    • Călătorul se întoarce, pe cînd exilatul are puțină nădejde. SADOVEANU, Z. C. 96.
      surse: DLRLC
    • Recădea în somnolența și melancolia lui de exilat. ANGHEL, PR. 43.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi exila
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

exila eczili esila ezila

  • 1. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: deporta surghiuni attach_file 2 exemple
    exemple
    • Nevinovata poveste servi de pretext... ca să închidă jurnalul și să exileze pe autor. NEGRUZZI, S. I 94.
      surse: DLRLC
    • Mavrogheni izbuti a dobîndi un firman prin care exilă pe bătrînul ban Pană Filipescu cu fiii lui Nicolaie și Constantin la mînăstirile muntelui Athos. BĂLCESCU, O. I 87.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: izola pleca pribegi retrage attach_file un exemplu
      exemple
      • Medelnicerul Ștefanache și Dudescu, capetele opoziției, se exilară la insula Mitiline. BĂLCESCU, O. I 72.
        surse: DLRLC

etimologie: