2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.

EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.

EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. 1. Pedepsit cu exilul, izgonit din țara sa, surghiunit. Se simt ca exilați în orașul lor, străini lîngă căminul lor. EMINESCU, N. 84. ◊ (Substantivat) Călătorul se întoarce, pe cînd exilatul are puțină nădejde. SADOVEANU, Z. C. 96. Recădea în somnolența și melancolia lui de exilat. ANGHEL, PR. 43. 2. Retras, izolat. De bunăvoia lor trăiau exilați la vreun sat, spre a se iubi departe de zgomotul lumei. EMINESCU, N. 83.

EXILÁT adj., s. (JUR.) alungat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, surghiunit, (livr.) relegat, (înv.) surghiun.

EXILÁT, -Ă adj., s.m. și f. Condamnat la exil; surghiunit. ♦ (Fig.) Retras, izolat. [< exila].

EXILÁT, -Ă adj., s. m. f. 1. condamnat la exil; aflat în exil. 2. (fig.) retras, izolat. (< exila)

EXILÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este pedepsit cu exil sau este plecat de bunăvoie din țara sa. /v. a exila

exilat m. cel ce trăiește în exil.

*exilát, -ă adj. și s. Care e în exil. – Ob. egz- (după fr.).

EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler.

EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). [Pr.: eg-zi-] – Din fr. exiler.

EXILÁ, exilez, vb. I. Tranz. (În trecut) A pedepsi (de obicei pe un infractor politic) cu izgonirea definitivă sau temporară din țară (sau dintr-o anumită localitate); a surghiuni. V. expulza. Nevinovata poveste servi de pretext... ca să închidă jurnalul și să exileze pe autor. NEGRUZZI, S. I 94. Mavrogheni izbuti a dobîndi un firman prin care exilă pe bătrînul ban Pană Filipescu cu fiii lui Nicolaie și Constantin la mînăstirile muntelui Athos. BĂLCESCU, O. I 87. ♦ Refl. A pleca de bunăvoie din țara sa, a se condamna la un exil voluntar. Medelnicerul Ștefanache și Dudescu, capetele opoziției, se exilară la insula Mitiline. BĂLCESCU, O. I 72.

exilá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exileáză

exilá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exiléz, 3 sg. și pl. exileáză

EXILÁ vb. 1. v. surghiuni. 2. a pribegi. (A fost nevoit să se ~.)

EXILÁ vb. I. tr. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din țara, din locul de baștină). [< fr. exiler].

EXILÁ vb. tr., refl. a trimite, a pleca în exil, a pedepsi cu trimiterea în exil. (< fr. exiler)

A SE EXILA mă ~éz intranz. A pleca de bunăvoie în exil. /<fr. exiler

A EXILÁ ~éz tranz. A trimite în exil; a surghiuni; a deporta. /<fr. exiler

exilà v. 1. a trimete în exil; 2. fig. a îndepărta, a respinge.

Intrare: exilat
exilat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exilat exilatul exila exilata
plural exilați exilații exilate exilatele
genitiv-dativ singular exilat exilatului exilate exilatei
plural exilați exilaților exilate exilatelor
vocativ singular
plural
Intrare: exila
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exila exilare exilat exilând singular plural
exilea exilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exilez (să) exilez exilam exilai exilasem
a II-a (tu) exilezi (să) exilezi exilai exilași exilaseși
a III-a (el, ea) exilea (să) exileze exila exilă exilase
plural I (noi) exilăm (să) exilăm exilam exilarăm exilaserăm, exilasem*
a II-a (voi) exilați (să) exilați exilați exilarăți exilaserăți, exilaseți*
a III-a (ei, ele) exilea (să) exileze exilau exila exilaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)