opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXASPERARE, exasperări, s. f. Acțiunea de a exaspera și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Până la exasperare = până la ultima limită. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera.

EXASPERARE, exasperări, s. f. Acțiunea de a exaspera și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Până la exasperare = până la ultima limită. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera.

exasperare sf [At: COSTINESCU / P: egza~ / Pl: ~rări / E: exaspera] 1 Stare de enervare Si: (rar) exasperat1 (1), exasperație (1). 2 Stare de iritare maximă Si: (rar) exasperat1 (2), exasperație (2). 3 (Îlav) (Până) la ~ Până la limită. 4 (Îal) La culme. 5 Sâcâire. 6 Intensificare.

EXASPERARE s. f. Acțiunea de a exaspera; enervare, iritare puternică. ◊ Loc. adv. Pînă la exasperare = pînă la ultima limită; la culme. Afișe imense, cu chipul lui mărit pînă la exasperare, acopereau zidurile marilor metropole. SAHIA, N. 66.

EXASPERARE s.f. Acțiunea de a exaspera și rezultatul ei; desperare. [< exaspera].

EXASPERA, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare.

EXASPERA, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] – Din fr. exaspérer, lat. exasperare.

exaspera [At: COSTINESCU / P: egza~ / Pzi: ~rez / E: fr exaspérer] 1-2 vtr A (se) enerva (5). 3-4 vtr A (se) irita peste măsură. 5 vt A sâcâi. 6-7 vtr A (se) intensifica.

EXASPERA, exasperez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A irita, a enerva peste măsură; a scoate din răbdări, din fire, din sărite. Ce ai, Bologa? izbucni în sfîrșit Varga, jicnit. M-ai exasperat cu muțenia! REBREANU, P. S. 11. ◊ (Cu privire la răbdare, nervi etc.) Fiecare mișcare îi pare înadins îndreptată împotriva ei, ca să-i exaspereze răbdarea. C. PETRESCU, C. V. 262.

EXASPERA vb. I. tr. A enerva tare, a aduce la desperare, a scoate din sărite. [Pron. eg-zas-. / < fr. exaspérer, cf. lat. exasperare].

EXASPERA vb. tr. a enerva, a irita peste măsură; a scoate din sărite. (< fr. exaspérer, lat. exasperare)

A EXASPERA ~ez tranz. A enerva peste măsură; a scoate din sărite. [Sil. ex-as-pe-ra] /<fr. exaspérer, lat. exasperare

exasperà v. a irita peste măsură.

*exasperéz v. intr. (fr. exaspérer, d. lat. ex-áspero, -áre, d. asper, aspru). Supăr grozav. V. refl. Mă supăr și perd răbdarea de tot. – Și egz- (după fr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exasperare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exasperării; pl. exasperări

exasperare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exasperării; pl. exasperări

exasperare s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exasperării; pl. exasperări

exaspera (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exasperez, 3 exasperează; conj. prez. 1 sg. să exasperez, 3 să exaspereze

exaspera (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exasperează

exaspera vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exasperez, 3 sg. și pl. exasperează

exaspera (gz)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXASPERARE s. desperare. (Stare de ~.)

EXASPERARE s. desperare. (Stare de ~.)

EXASPERA vb. a despera, (înv.) a apelpisi. (Copilul ăsta mă ~.)

EXASPERA vb. a despera, (înv.) a apelpisi. (Copilul ăsta mă ~.)

Intrare: exasperare
exasperare substantiv feminin
  • pronunție: egzasperare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exasperare
  • exasperarea
plural
  • exasperări
  • exasperările
genitiv-dativ singular
  • exasperări
  • exasperării
plural
  • exasperări
  • exasperărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: exaspera
  • pronunție: egzaspera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exaspera
  • exasperare
  • exasperat
  • exasperatu‑
  • exasperând
  • exasperându‑
 singular plural
  • exasperează
  • exasperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exasperez
 (să)
  • exasperez
  • exasperam
  • exasperai
  • exasperasem
a II-a (tu)
  • exasperezi
 (să)
  • exasperezi
  • exasperai
  • exasperași
  • exasperaseși
a III-a (el, ea)
  • exasperează
 (să)
  • exaspereze
  • exaspera
  • exasperă
  • exasperase
plural I (noi)
  • exasperăm
 (să)
  • exasperăm
  • exasperam
  • exasperarăm
  • exasperaserăm
  • exasperasem
a II-a (voi)
  • exasperați
 (să)
  • exasperați
  • exasperați
  • exasperarăți
  • exasperaserăți
  • exasperaseți
a III-a (ei, ele)
  • exasperează
 (să)
  • exaspereze
  • exasperau
  • exasperară
  • exasperaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exasperare, exasperărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a exaspera și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: disperare
    • chat_bubble locuțiune adverbială Până la exasperare = până la ultima limită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Afișe imense, cu chipul lui mărit pînă la exasperare, acopereau zidurile marilor metropole. SAHIA, N. 66. DLRLC
etimologie:
  • vezi exaspera DEX '09 DEX '98 DN

exaspera, exasperezverb

  • 1. A irita, a enerva peste măsură; a scoate din sărite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: agasa apelpisi dispera enerva irita
    • format_quote Ce ai, Bologa? izbucni în sfîrșit Varga, jicnit. M-ai exasperat cu muțenia! REBREANU, P. S. 11. DLRLC
    • format_quote Fiecare mișcare îi pare înadins îndreptată împotriva ei, ca să-i exaspereze răbdarea. C. PETRESCU, C. V. 262. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.