13 definiții pentru dispera


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

disperá v vz despera

DISPERÁ, dispér, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Rar) A face pe cineva să-și piardă răbdarea; a exaspera. [Prez. ind. și: disperez.Var.: desperá vb. I] – Din lat. desperare.[1]

  1. Prin contrast, DEX ’98 menționează despera ca formă principală și dispera ca variantă. — cata

DISPERÁ vb. I v. despera.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!disperá (a ~) (dis-pe-/di-spe-) vb., ind. prez. 3 dispéră


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISPERÁ vb. I. v. despera.

DISPERÁ vb. elem. despera.

DESPERÁ, despér și (mai rar) desperez, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. (Atestat în forma de prez. ind. pers. 3 pl. desper). Așa virtuoșii murind nu desper, Speranța-a lor frunte-nsenină. EMINESCU, O. I 12. ◊ Refl. (Învechit) Dacă la vîrsta ta te desperezi, apoi noi acei cari sîntem mai bătrîni... ce trebuie să facem? KOGĂLNICEANU, S. 215. 2. Tranz. (Rar) A aduce (pe cineva) la desperare; a exaspera. Se arătară îndată pintre stuh vro patru dorobanți... care ne spuseră că ne găsim chiar în dreptul Călărașilor, și în lungă depărtare de orice sat. Această aflare ne desperă, căci toate proviziile noastre se înecaseră! ALECSANDRI. O. P. 210. – Variantă: disperá vb. I.

desperà 1. a pierde toată speranța: a despera de succes; 2. a aduce la desperare: a despera pe amicii săi; 3. a se lăsa în voia desperării.

*despér și -ez, a -á v. intr. (lat. despéro, -áre). Perd speranța, desnădăjduĭesc: nu desper de reușita luĭ (că va reuși). V. tr. Aduc la desperare: m’ai desperat cu atîtea cheltuĭelĭ! V. refl. Ajung la desperare: m’am desperat cu boala asta! – Și disper (după it.).

* dispér și -éz V. desper.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

QUI NIL POTEST SPERARE DESPERET NIHIL (lat.) cine nu are a spera nu are de ce despera – Seneca, „Medeea”, I, 163.

Intrare: dispera
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dispera
  • disperare
  • disperat
  • disperatu‑
  • disperând
  • disperându‑
singular plural
  • dispe
  • disperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disper
(să)
  • disper
  • disperam
  • disperai
  • disperasem
a II-a (tu)
  • disperi
(să)
  • disperi
  • disperai
  • disperași
  • disperaseși
a III-a (el, ea)
  • dispe
(să)
  • dispere
  • dispera
  • disperă
  • disperase
plural I (noi)
  • disperăm
(să)
  • disperăm
  • disperam
  • disperarăm
  • disperaserăm
  • disperasem
a II-a (voi)
  • disperați
(să)
  • disperați
  • disperați
  • disperarăți
  • disperaserăți
  • disperaseți
a III-a (ei, ele)
  • dispe
(să)
  • dispere
  • disperau
  • dispera
  • disperaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dispera
  • disperare
  • disperat
  • disperatu‑
  • disperând
  • disperându‑
singular plural
  • disperea
  • disperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disperez
(să)
  • disperez
  • disperam
  • disperai
  • disperasem
a II-a (tu)
  • disperezi
(să)
  • disperezi
  • disperai
  • disperași
  • disperaseși
a III-a (el, ea)
  • disperea
(să)
  • dispereze
  • dispera
  • disperă
  • disperase
plural I (noi)
  • disperăm
(să)
  • disperăm
  • disperam
  • disperarăm
  • disperaserăm
  • disperasem
a II-a (voi)
  • disperați
(să)
  • disperați
  • disperați
  • disperarăți
  • disperaserăți
  • disperaseți
a III-a (ei, ele)
  • disperea
(să)
  • dispereze
  • disperau
  • dispera
  • disperaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)