Definiția cu ID-ul 897698:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXASPERÁ, exasperez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A irita, a enerva peste măsură; a scoate din răbdări, din fire, din sărite. Ce ai, Bologa? izbucni în sfîrșit Varga, jicnit. M-ai exasperat cu muțenia! REBREANU, P. S. 11. ◊ (Cu privire la răbdare, nervi etc.) Fiecare mișcare îi pare înadins îndreptată împotriva ei, ca să-i exaspereze răbdarea. C. PETRESCU, C. V. 262.