esagerat², ~ă a vz exagerat²

esagerat¹ sn vz exagerat¹

esagerație sf vz exagerație

esagerațiune sf vz exagerație

esagerăciune sf vz exagerație

exagerat², ~ă [At: GM (1854), 21 / V: (înv) esa~, (îvr) eza~ / Pl: ~ați, ~e / E: exagera] 1 a (D. un fapt) Reprezentat în dimensiuni mărite sau micșorate față de realitate. 2-3 smf, a (Persoană) care deformează realitatea prin mărirea sau micșorarea proporțiilor faptelor. 4 a Amplificat peste măsură. 5 a Intensificat². 6 a (D. sentimente) Exaltat². 7 a (D. laturi sau proporții din realitate) Accentuat cu scopul de a fi scos în evidență. 8 a (D. elemente reale) Căruia i s-a acordat o importanță mai mare decât merită în realitate. 9 a (D. persoane) Care acordă prea mare importanță unor detalii. 10-11 av, a (Într-un mod) care depășește limita normală Si: abuziv, excesiv (1-2). 12-13 av, a (Într-un mod) care este lipsit de naturalețe, strident. 14 av (Determină adjective sau adverbe; antepus, legat prin pp „de”; formează superlativul absolut) Din cale afară de...

exagerat¹ sn [At: MDA ms / V: (înv) esa~ / Pl: ~uri / E: exagera] (Rar) 1-3 Exagerare (1-3). 4 Intensificare. 5-9 Exagerare (5-9).

exagerație sf [At: NEGULICI / V: (înv) esa~, esagerațiune, esagerăciune, ~iune, eza~ / Pl: ~ii / E: fr exagération, lat exageratio, -onis] (Rar) 1-3 Exagerare (1-3). 4 Intensificare. 5-9 Exagerare (5-9). 10 Exces (1).

exagerațiune sf vz exagerație

ezagerat, ~ă a vz exagerat²

ezagerație sf vz exagerație

*EXAGERAT adj. 1 p. EXAGERA ¶ ¶ contr. NEEXAGERAT ¶ 2 Care cuprinde o exagerațiune, care înfățișează lucrurile mai mari decît sînt, care întrece ori-ce măsură: laude ~e; în momentele acestea, cele mai mici... lucruri capătă... o importanță ~ă VLAH..

* EXAGERAT adj. 1 p. EXAGERA ¶ ¶ C. NEEXAGERAT ¶ 2 Care cuprinde o exagerațiune, care înfățișează lucrurile mai decît sînt, care întrece ori-ce măsură: laude ~e; în momentele acestea, cele mai mici... lucruri capătă... o importanță ~ă (VLAH.).

* EXAGERAȚIUNE, EXAGERAȚIE, EXAGERARE sf. Faptul de a exagera; rezultatul acestei acțiuni; defăimare sau lauda peste măsură [fr.].

*EXAGERAȚIUNE, EXAGERAȚIE, EXAGERARE sf. Faptul de a exagera; rezultatul acestei acțiuni; defăimare sau laudă peste măsură [fr.].

EXAGERAT, -Ă, exagerați, -te, adj. Care depășește măsura, prea mare, care nu se potrivește cu realitatea. Pe urmă a adus vorba despre situația lor veșnic nesigură, cu mutări și chirii exagerate. C. PETRESCU, A. 422. Citise-ntîmplător un critic într-o revistă cunoscută O laudă exagerată a unei proaste poetese. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 8. Dan sfîrși c-un gest mare, exagerat, ca și cum ar fi rîs de vorbele altuia. VLAHUȚĂ, O. AL. II 32. ♦ (Despre oameni) Care exagerează importanța unor fapte. Marine, nu fi exagerat. Sînt chiar atît de vinovată fiindcă am îndrăznit să sper o lună de vacanță? BARANGA, I. 185. ♦ (Adverbial, legat de un adj. sau adv. prin prep. «de», formează superlativul) Prea, din cale-afară de... Om exagerat de fricos.

EXAGERAȚIE, exagerații, s. f. (Neobișnuit) Exagerare. Trecînd peste exagerațiile lui... ne oprim asupra unui singur caz. IBRĂILEANU, SP. CR. 222.

ESAGERAȚIUNE s.f. v. exagerație.

EXAGERAT, -Ă adj. Care depășește proporțiile realității, care întrece adevărul, normalul. ♦ (Despre oameni) Care exagerează (importanța unor fapte etc.). // adv. Prea, din cale-afară de... [< exagera].

EXAGERAȚIE s.f. (Liv.) Exagerare, întrecere a măsurii. [Gen. -iei, var. esagerațiune, exagerațiune s.f. / cf. fr. exagération, lat. exaggeratio].

EXAGERAȚIUNE s.f. v. exagerație.

EXAGERAT, -Ă adj. care depășește proporțiile realității, normalului. ◊ (despre oameni) care exagerează. ◊ (adv.) prea, din cale-afară de... (< exagera)

EXAGERAȚIE s. f. exagerare. (< fr. exagération, lat. exageratio)

exagerat a. care poartă caracterul exagerației.

exagerați(un)e f. acțiunea de a exagera și rezultatul ei.

*exagerát, -ă adj. Care are caracteru exagerațiuniĭ: raport exagerat. Adv. Exagerînd.

*exagerațiúne f. (lat. exaggerátio, -ónis). Acțiunea de a exagera, iperbolă: a spune c’aĭ vărsat rîurĭ de lacrimĭ e o exagerațiune. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

exagerat adj. m., pl. exagerați; f. exagerată, pl. exagerate

exagerație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. exagerația (desp. -ți-a), g.-d. art. exagerației; pl. exagerații, art. exagerațiile (desp. -ți-i-)

exagerat adj. m., pl. exagerați; f. exagerată, pl. exagerate

exagerație (rar) (-ți-e) s. f., art. exagerația (-ți-a), g.-d. art. exagerației; pl. exagerații, art. exagerațiile (-ți-i-)

exagerat adj. m., pl. exagerați; f. sg. exagerată, pl. exagerate

exagerație s. f. (sil. -ți-e), art. exagerația (sil. -ți-a), g.-d. art. exagerației; pl. exagerații, art. exagerațiile (sil. -ți-i-)

exagerație

A FI EXAGERAT DE PRETENȚIOS a face grații / mofturi / mutre / nazuri / talente.

EXAGERAT adj., adv. 1. adj. excesiv, (livr.) hiperbolic. (O imagine ~.) 2. adv. v. prea. 3. adj. v. excesiv. 4. adj. v. exorbitant. 5. adj. v. abuziv. 6. adj. v. bolnăvicios.

EXAGERAȚIE s. v. exagerare.

EXAGERAT adj., adv. 1. adj. excesiv, (livr.) hiperbolic. (O imagine ~.) 2. adv. cam, excesiv, prea. (Rochie ~ de scurtă.) 3. adj. abuziv, excesiv. (Regim alimentar ~.) 4. adj. excesiv, exorbitant, mare, ridicat, scump, (livr.) inabordabil, (fig.) încărcat, piperat, sărat, umflat, usturător. (Prețuri ~.) 5. adj. abuziv, arbitrar, despotic, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (înv.) volnic. (Măsuri ~.) 6. adj. bolnăvicios, excesiv. (De o sensibilitate ~.)

exagerație s. v. EXAGERARE.