16 definiții pentru abuziv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abuziv, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I. 241 / Pl: ~i, ~e / E: fr abusif, lat abusivus] 1-2 a, av (Într-un mod) care este folosit în exces. 3 a Arbitrar.

ABUZÍV, -Ă, abuzivi, -e, adj. 1. Exagerat, excesiv. 2. (Despre acțiunile omului) Arbitrar, ilegal; (despre oameni) care comite un abuz (1), care abuzează de puterea sa. – Din fr. abusif, lat. abusivus.

ABUZÍV, -Ă, abuzivi, -e, adj. 1. Exagerat, excesiv. 2. (Despre acțiunile omului) Arbitrar, ilegal; (despre oameni) care abuzează de puterea sa. – Din fr. abusif, lat. abusivus.

ABUZÍV, -Ă, abuzivi, -e, adj. 1. Care întrece măsura; exagerat, excesiv. Folosire abuzivă a unui medicament. 2. (Despre acțiuni ale omului) Făcut prin abuz de putere: arbitrar, ilegal. Act abuziv. Măsură abuzivă. ♦ (Despre oameni, rar) Care abuzează de calitatea sau de puterea sa. Funcționar abuziv.

ABUZÍV, -Ă, abuzivi, -e, adj. 1. Exagerat, excesiv. Întrebuințare abuzivă a unui medicament. 2. (Despre acțiunile omului) Arbitrar, ilegal; (despre oameni) care abuzează de puterea sa. – Fr. abusif (lat. lit. abusivus).

ABUZÍV, -Ă adj. 1. Care întrece măsura; excesiv. 2. Arbitrar; ilegal. [Cf. fr. abusif, lat. abusivus].

abuzív, -ă adj. 1. exagerat, excesiv. 2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal. (< fr. abusif, lat. abusivus)

ABUZÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care întrece măsura; excesiv. 2) Care este săvârșit prin abuz de putere; ilegal. /<lat. abusivus, fr. abusif

abuziv a. prin abuz, nedrept. ║ adv. fără cuvânt, fără cale.

*abuzív, -ă adj. (lat. abusivus). Contrar regulelor saŭ legilor, excesiv: fapte abuzive. Adv. În mod abuziv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abuzív adj. m., pl. abuzívi; f. abuzívă, pl. abuzíve

abuzív adj. m., pl. abuzívi; f. sg. abuzívă, pl. abuzíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABUZÍV adj., adv. 1. adj. arbitrar, despotic, excesiv, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (înv.) volnic. (Măsuri ~.) 2. adv. arbitrar, samavolnicește. (Procedează ~.) 3. adj. exagerat, excesiv. (Un regim alimentar ~.)

ABUZIV adj., adv. 1. adj. arbitrar, despotic, excesiv, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (înv.) volnic. (Măsuri ~.) 2. adv. arbitrar, samavolnicește. (Procedează ~.) 3. adj. exagerat, excesiv. (Un regim alimentar ~.)

Intrare: abuziv
abuziv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abuziv
  • abuzivul
  • abuzivu‑
  • abuzi
  • abuziva
plural
  • abuzivi
  • abuzivii
  • abuzive
  • abuzivele
genitiv-dativ singular
  • abuziv
  • abuzivului
  • abuzive
  • abuzivei
plural
  • abuzivi
  • abuzivilor
  • abuzive
  • abuzivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abuziv

etimologie: