12 definiții pentru exagerare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXAGERÁRE, exagerări, s. f. Acțiunea de a exagera și rezultatul ei; exagerație; exces (1). – V. exagera.

EXAGERÁRE, exagerări, s. f. Acțiunea de a exagera și rezultatul ei; exagerație; exces (1). – V. exagera.

exagerare sf [At: NEGULICI / V: (înv) esa~ / Pl: ~rări / E: exagera] 1 Reprezentare a unui fapt în dimensiuni mărite sau micșorate față de realitate Si: (rar) exagerat1 (1), exagerație (1). 2 Deformare a realității prin mărirea sau micșorarea proporțiilor faptelor Si: (rar) exagerat1 (2), exagerație (2). 3 Amplificare peste măsură Si: (rar) exagerat1 (3), exagerație (3). 4 Intensificare. 5 Exaltare a unui sentiment Si: (rar) exagerat1 (5), exagerație (5). 6 Accentuare a anumitor laturi sau proporții din realitate, cu scopul de a le scoate în evidență Si: (rar) exagerat1 (6), exagerație (6). 7 Acordare unui element a unei importanțe mai mari decât merită în realitate Si: (rar) exagerat1 (7), exagerație (7). 8 Depășire a limitelor obișnuite Si: (rar) exagerat1 (8), exagerație (8). 9 Lipsă de măsură Si: (rar) exagerat1 (9), exagerație (9). 10 Exces (1).

EXAGERÁRE, exagerări, s. f. Acțiunea de a exagera și rezultatul ei; deformare a realității prin mărire, amplificare peste măsură. Necesitatea exagerării conștiente, a reliefării figurii în vederea sublinierii tipicului, decurge pentru artistul realist din însăși concepția sa asupra raporturilor dintre artă și realitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 2/2.

EXAGERÁRE s.f. Acțiunea de a exagera și rezultatul ei; exagerație. [< exagera].

*exagerațiúne f. (lat. exaggerátio, -ónis). Acțiunea de a exagera, iperbolă: a spune c’aĭ vărsat rîurĭ de lacrimĭ e o exagerațiune. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exagerare s. f., g.-d. art. exagerării; pl. exagerări

exagerare s. f., g.-d. art. exagerării; pl. exagerări

exageráre s. f., g.-d. art. exagerării; pl. exagerări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXAGERÁRE s. 1. (rar) exagerație, (fig.) încărcare, înflorire, umflare. (~ realității.) 2. (concr.) (fig.) înfloritură. (Asta e o ~ de-a ta!) 3. v. exces.

EXAGERARE s. 1. (rar) exagerație, (fig.) încărcare, înflorire, umflare. (~ realității.) 2. (fig.) înfloritură. (Asta e o ~!) 3. abuz, exces. (~ la mîncare.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EXAGERARE. Subst. Exagerare, exagerație (rar); hiperbolă. Exces, extremism, abuz, deboșare, necumpătare. Ostentație, extravaganță, excentricitate, paradă (fig.). Grandilocvență; grandomanie, megalomanie, gigantomanie; gigantism. Gigant, colos, uriaș, namilă, titan. Grandoman, megaloman. Supra- (supraabundență; supraaglomerare, supraaglomerație; supraalimentare, supraalimentație; supraestimare, supraevaluare; supraîncărcare; supraom; suprapopulare etc.). Hiper- (hiperaciditate; hipersecreție; hiperexactitate; hipersensibilitate; hipertensiune; hipercorectitudine etc.). Arhi- (arhimilionar etc.). Ultra- (ultrademagog; ultrareacționar etc.). Prea- (preamărire). Adj. Exagerat, excesiv, abuziv, hiperbolic, umflat (fig., fam.), tras de păr. Extravagant, excentric, fistichiu (fig.), neobișnuit, ciudat, bizar; exuberant, ostentativ, bombastic. Excepțional, admirabil; gigantic, gigantesc (livr.), enorm. Supra- (supraabundent; supraaglomerat; supraalimentat; supraevaluat, supraestimat; supraîncălzit; supranatural; supraomenesc etc.). Hiper- (hiperexcitabil; hipercorect; hipersensibil; hipertensiv etc.). Arhi- (arhicunoscut; arhiplin; arhireacționar; arhipopulat etc.). Ultra- (ultramodern; ultrareacționar; ultrasensibil etc.). Prea- (preabun; preacurat; preafericit; preaputernic etc.). Extra- (extrafin; extraordinar etc.). Vb. A exagera, a amplifica, a mări, a umfla (fig.), a da proporții, a forța nota, a întinde coarda (ața, sfoara), a abuza, a depăși limita, a trece peste preatcă; a întrece măsura, a merge prea departe, a se întrece cu gluma (cu șaga), a face din țînțar armăsar, a auzit-o cît un bold și a făcut-o de un cot, a îngroșa culorile, a spune lucruri cu moț, a înflori cele spuse, a trage bărbi (arg.), bărbieri (fig., arg.). Supra- (a supraaprecia; a supraestima; a supraevalua etc.). Prea- (a preamări, a preaslăvi). Adv. Exagerat de, fără noimă, din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea de tot, extraordinar de.... V. afectare, automulțumire, ciudățenie, grandilocvență, grandoare; manie, ostentație, saturație, statură, superlative. EX AMEN 104

Intrare: exagerare
exagerare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exagerare
  • exagerarea
plural
  • exagerări
  • exagerările
genitiv-dativ singular
  • exagerări
  • exagerării
plural
  • exagerări
  • exagerărilor
vocativ singular
plural
esagerare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exagerare, exagerărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a exagera și rezultatul ei; exces. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Necesitatea exagerării conștiente, a reliefării figurii în vederea sublinierii tipicului, decurge pentru artistul realist din însăși concepția sa asupra raporturilor dintre artă și realitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 2/2. DLRLC
etimologie:
  • vezi exagera DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.