3 intrări

Articole pe această temă:

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dumínică [At: COD. VOR 18/18 / V: ~necă, (reg) ~mén~ / Pl: ~ici / E: ml (dies)dominica] 1 sf Ultima (sau prima) zi a săptămânii folosită de obicei ca zi de repaus legal. 2 sf (Îs) ~ca floriilor, ~ca florilor, (reg) ~ca vlăstărilor, ~ca stâlpilor Sărbătoare creștină care se celebrează în duminica (1) dinaintea Paștelui Si: Florii. 3 sf (Îs) ~ca Paștelui, ~ca Paștilor Sărbătoare religioasă celebrată de creștini în fiecare an la o dată diferită, într-o duminică (1) în amintirea învierii lui Hristos. 4 sf (Îs) ~ca Tomii, ~ca nouă Sărbătoare creștină care se celebrează în duminica (1) imediat următoare Paștelui. 5 sf (Îs) ~ca (cea) mare, (reg) ~ca teiului Sărbătoarea de Rusalii. 6 sf (îs) ~ tânără Prima duminică (1) după lună nouă. 7 sf (Îs) ~ca lăsatului de brânză, ~ca brânzii Ultima duminică (1) în care se mai mănâncă produse din lapte înaintea începerii postului mare. 8 sf (Îs) ~ca lăsatului de carne, ~ca cărnii Ultima duminică (1) în care se mai mănâncă produse din carne înaintea începerii postului mare. 9 sfi (D. haine; îla) De ~ Care se poartă în zilele de sărbătoare. 10 (Îal) Care se petrece în timpul zilei de duminică (1). 11 si (Îlav) sfi Din ~ în ~ În fiecare duminică (1). 12 sf (Mtp) Personaj de basm, personificare a zilei de duminică (1), închipuită ca o femeie bătrână și bună care ajută pe oamenii cinstiți. 13 sf (Mtp; îs) Apa ~icii Râu care înconjoară Raiul. 14 av În prima duminică (1) următoare zilei în care ne aflăm. 15 av Într-o zi de duminică (1). 16 av În timpul zilei de duminică (1). 17 av (Îf duminica) În fiecare duminică (1). modificată

DUMÍNICĂ, (1) duminici, s. f., adv. 1. S. f. Ultima (sau prima) zi a săptămânii, considerată zi de sărbătoare și de odihnă în civilizațiile creștine. ◊ Loc. adj. De duminică = (despre haine) care se poartă în zilele de sărbătoare; care este de calitate (mai) bună. 2. Adv. În cursul zilei de duminică (1); (art.) în fiecare duminică. [Var.: dumínecă s. f.] – Lat. [dies]dominica.

DUMÍNICĂ, duminici, s. f. Ultima zi a săptămânii, folosită de obicei ca zi de repaus legal. ◊ Loc. adj. De duminică = (despre haine) care se poartă în zilele de sărbătoare; care este de calitate (mai) bună. ♦ (Adverbial) În prima duminică următoare zilei în care ne aflăm; (art.) în fiecare duminică. [Var.: dumínecă s. f.] – Lat. [dies]dominica.

DUMÍNICĂ, duminici, s. f. (Și în forma duminecă) Ultima zi a săptămînii, care urmează după sîmbătă și care e zi legală pentru repaus. Eu cu Ioana ne-am închis în această bibliotecă o duminică întreagă. CAMIL PETRESCU, T. I 29. Peste cîteva zile, într-o duminecă de primăvară, mai tot satul era adunat înaintea subprefecturii. BUJOR, S. 37. Șezînd într-o duminică cu luleaua în gură... iată că vine soția lui. ISPIRESCU, L. 206. În dumineca viitoare, stăpîne, să mergem în sat la horă. CREANGĂ, P. 162. ◊ Loc. adj. De duminică = (despre haine) care se poartă în zilele de sărbătoare. Măriuca, în straie de duminecă, ținea între dinți o floare albă de trandafir. CAMILAR, N. I 230. Avem haine mai curate... de duminecă. CAMIL PETRESCU, B. 75. ♦ (Adverbial) În duminica următoare. Duminică mă duc la pescuit. ♦ (Adverbial; în forma articulată) În fiecare duminică. Dumineca, în haine de sărbătoare, se fac vizite de la un șlep la altul. BART, E. 331. Sărbătoarea și duminica vezi toate crîșmăresele gătite. NEGRUZZI, S. I 315. Jocul ei dumineca Îmi robește inima Pentru-ntreagă viața. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 33. – Variantă: dumínecă s. f.

dumínică (zi) s. f., g.-d. art. dumínicii; pl. dumínici

dumínică s. f., g.-d. art. dumínicii; pl. dumínici

dumínică (dumínici), s. f. – Ultima zi a săptămînii. – Var. duminecă, (Olt.) dúminică. Mr., megl. duminică, istr. dumireke. Lat. (dies) domĭnĭca (Cihac, I, 80; Pușcariu 557; Candrea-Dens., 506; REW 2738); cf. it. domenica (calabr., sicil. duminica), prov. dominica, fr. dimanche, cat. dominica, sp., port. domingo. Cf. duminicea. Pentru var. dúminică, cf. Graur, BL, IV, 77.

DUMÍNICĂ ~ci f. A șaptea zi a săptămânii. /<lat. [dies]dominica

* duminícă (est) și -écă (vest) f., pl. ĭ (lat. domĭnĭca, [adică dies, zi], ziŭa Domnuluĭ; it. doménica, fr. dimanche; sp. pg. domingo [at. dominicus dies]. V. domn). Ultima zi a săptămîniĭ, în care te odihneștĭ după cele șase zile de muncă. Duminica Tomiĭ (saŭ a lui Toma), prima Duminică după Paște. Adv. Vino Duminică, vino Duminica viitoare; vino Duminica. – Și Dúminică (est).

DUMÍNECĂ s. f. v. duminică.

DUMÍNECĂ s. f. v. duminică.

*Dumínica Tómei (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Dumínicii Tómei

DUMINICA FLORÍILOR s. (BIS.) florii (pl.), (reg.) duminica vlăstarilor, staurile florii (pl.).

DUMINICA VLĂSTÁRILOR s. v. duminica floriilor, florii.

DUMÍNICA adv. În fiecare zi de duminică. /<lat. [dies]dominica

Duminecă f. 1. ultima zi a săptămânei; Dumineca mare, întâia Duminecă după Rusalii, cade a cincizecea zi după Paști; 2. (Sfânta), zină binefăcătoare în basme, personificarea zilei corespunzătoare; apa Duminecii, care înconjură raiul (în opozițiune cu apa Sâmbetei). [Ve- chiu-rom. dumenecă = lat. (DIES) DOMINICA, adică ziua Domnului, unica numire creștină a zilelor săptămânii (v. zi)].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DUMINICĂ, personificată în folklor. 1. – Gh. (Drag 305); călăraș, 1655 (Sd IV 38); olt. (Hur 47). 2. Dumenică (Sd XVI). Dumenecă b. (Glos; 17 B III 382); Duminecă b. (P11). 3. Duminicatu, M., act. 4. Prob. Duman b. (Hur; AO XX 145; Sd XVI 298) cu derivatele: Dumănescul (Sd XVI), Dumeni s.; Duman, n. preferat pt. vita ce se naște în ziua aceasta; cf. și tc. duman „negură” ca Măgurean, Murgan etc. Pt. sens cf. Nedelea, Dominicus (magh. Domokos) și Chiriac.

Intrare: duminică
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duminecă dumineca
plural dumineci duminecile
genitiv-dativ singular dumineci duminecii
plural dumineci duminecilor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duminică duminica
plural duminici duminicile
genitiv-dativ singular duminici duminicii
plural duminici duminicilor
vocativ singular
plural
Intrare: Duminică
Duminică
Intrare: Duminica Tomei
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Duminica Tomei
plural
genitiv-dativ singular Duminicii Tomei
plural
vocativ singular
plural

duminică duminecă

  • 1. substantiv feminin (A șaptea) Ultima (sau prima) zi a săptămânii, considerată zi de sărbătoare și de odihnă în civilizațiile creștine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 4 exemple
    exemple
    • Eu cu Ioana ne-am închis în această bibliotecă o duminică întreagă. CAMIL PETRESCU, T. I 29.
      surse: DLRLC
    • Peste cîteva zile, într-o duminecă de primăvară, mai tot satul era adunat înaintea subprefecturii. BUJOR, S. 37.
      surse: DLRLC
    • Șezînd într-o duminică cu luleaua în gură... iată că vine soția lui. ISPIRESCU, L. 206.
      surse: DLRLC
    • În dumineca viitoare, stăpîne, să mergem în sat la horă. CREANGĂ, P. 162.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală De duminică = (despre haine) care se poartă în zilele de sărbătoare; care este de calitate (mai) bună.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Măriuca, în straie de duminecă, ținea între dinți o floare albă de trandafir. CAMILAR, N. I 230.
        surse: DLRLC
      • Avem haine mai curate... de duminecă. CAMIL PETRESCU, B. 75.
        surse: DLRLC
  • 2. adverb În cursul zilei de duminică.
    surse: DEX '09
    • 2.1. În prima duminică următoare zilei în care ne aflăm.
      surse: DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Duminică mă duc la pescuit.
        surse: DEX '98 DLRLC
    • 2.2. articulat În fiecare duminică.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Dumineca, în haine de sărbătoare, se fac vizite de la un șlep la altul. BART, E. 331.
        surse: DLRLC
      • Sărbătoarea și duminica vezi toate crîșmăresele gătite. NEGRUZZI, S. I 315.
        surse: DLRLC
      • Jocul ei dumineca Îmi robește inima Pentru-ntreagă viața. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 33.
        surse: DLRLC

etimologie: