Duminecă f. 1. ultima zi a săptămânei; Dumineca mare, întâia Duminecă după Rusalii, cade a cincizecea zi după Paști; 2. (Sfânta), zină binefăcătoare în basme, personificarea zilei corespunzătoare; apa Duminecii, care înconjură raiul (în opozițiune cu apa Sâmbetei). [Vechiu-rom. dumenecă = lat. (DIES) DOMINICA, adică ziua Domnului, unica numire creștină a zilelor săptămânii (v. zi)].