duminică (duminici), s. f. – Ultima zi a săptămînii. – Var. duminecă, (Olt.) duminică. Mr., megl. duminică, istr. dumireke. Lat. (dies) domĭnĭca (Cihac, I, 80; Pușcariu 557; Candrea-Dens., 506; REW 2738); cf. it. domenica (calabr., sicil. duminica), prov. dominica, fr. dimanche, cat. dominica, sp., port. domingo. Cf. duminicea. Pentru var. duminică, cf. Graur, BL, IV, 77.