DUMINECĂ, DUMINICĂ (pl. -ci) sf. 1 📆 A șaptea zi (la catolici, întîia zi) a săptămînii, consacrată, la creștini, cultului și odihnei; Dumineca, în ziua de Duminică: ce-ai cusut Dumineca, să descoși, că-i rău de fulgere și de trăsnete (RV.-CRG.) ¶ 2 spec. Dumineca lăsatului de carne, Duminica din săptămîna albă sau a lăsatului de brînză; Dumineca lăsatului de brînză, Duminica din săptămîna mare (cu care începe postul Paștilor); Dumineca Floriilor, Stălpărilor, Duminica în care cad Floriile; Dumineca Tomii, care cade la o săptămînă după Paști; Dumineca mare, Rusaliile; Dumineca tuturor sfinților, care cade la o săptămînă după Rusalii; Dumineca tînără, prima Duminică după luna nouă ¶ 3 🔱 Ⓟ Apa Duminicii, un rîu care după credința poporului curge împrejurul raiului ¶ 4 Sfânta Duminecă, ziua de Duminică personificată de popor în chipul unei babe care șade în lumea cuvioșilor sau pe niște locuri îndepărtate, neumblate de nimeni; se vorbește de ea, mai ales în basme, ca de o ființă nefăcătoare, care ajută cu sfaturile și cu darurile ei pe Făt-frumos sau pe alt erou al basmului, ca să-și poată ajunge scopul [lat. dies domĭnĭca].