3 intrări

Articole pe această temă:

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÓSNIC, -Ă, dosnici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre locuri, străzi, clădiri etc.) Care se află mai la o parte, mai ascuns vederii; retras, lăturalnic, lăturaș, izolat. 2. S. f. Compus: dosnică-galbenă = plantă erbacee cu flori galbene, dispuse în capitule (Carpesium cernuum).Dos + suf. -nic.

DÓSNIC, -Ă, dosnici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre locuri, străzi, clădiri etc.) Care se află mai la o parte, mai ascuns vederii; retras, lăturalnic, lăturaș, izolat. 2. S. f. Compus: dosnică-galbenă = plantă erbacee cu flori galbene, dispuse în capitule (Carpesium cernuum).Dos + suf. -nic.

dosnic, ~ă [At: GORJAN, H. II, 185/35 / Pl: ~ici, ~ice / E: dos + -nic] 1 a (D. locuri, străzi, clădiri) Care este ascuns vederii Si: ferit, izolat, lăturalnic, retras. 2 a (Pop; d. oameni) Nesociabil. 3 a (Pop; d. oameni) Prefăcut. 4 a (Pop; pex) Bârfitor. 5 a (D. manifestări ale oamenilor) Secret. 6 sf (Bot; reg; șîc) ~ă vânătă Clocoței (Clematis integrifolia). 7 sf Ciormoiag (Melampyrum arvense). 8 sf (Îc) ~ă galbenă Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze pețiolate și cu flori galbene în capitule solitare (Carpesium cernum). 9 sf (Reg; îc) ~ă bărbătească Urechea iepurelui (Bupleurum rotundifolium). 10 sf (Bot, reg; îc) ~-femeiască Pidosnic (Cerinthe minor).

DÓSNIC, -Ă, dosnici, -e, adj. 1. (Despre locuri, străzi, clădiri etc.) Așezat mai la o parte, retras, lăturalnic, ferit, izolat. Fiind [peștera] prea dosnică, nu pătrundea la ea nici o rază de soare. STĂNOIU, C. I 153. Pe o scară acoperită, strîmtă și dosnică, ieșirăm în dosul mînăstirii. GALACTION, O. I 570. Strada, dosnică și troienită de zăpadă, era pustie. MACEDONSKI, O. III 70. ◊ (Adverbial) [Iubirea] vom căuta deci s-o izgonim din acest palat, Unde s-a strecurat furișată dosnic Într-o seară de bal. CAMIL PETRESCU, T. III 340. 2. (Rar, despre oameni) Ursuz, retras, tăcut. Pe zi ce mergea, sluga se arăta tot mai dosnic față cu copilul, așa încît bietul copil sta smirna. BOTA, P. 6. Sînt... unii oameni dosnici, grei la vorbă, încît și dracu-i ocolește. RETEGANUL, P. III 28.

DÓSNIC ~că (~ci, ~ce) Care se află într-un loc puțin umblat; retras. /dos + suf. ~nic

dosnic a. pe din dos, retras: stradă dosnică.

dósnic, -ă adj. Din dos, de la dos, retras: stradă dosnică.

dosnică f. numele bănățean al clocoțeilor (ale căror flori sunt dispuse dos în dos).

dósnică f., pl. e (d. dosnic). O plantă erbacee din familia compuselor care crește pin pădurile umede și umbroase (carpésium cérnuum).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dósnic adj. m., pl. dósnici; f. dósnică, pl. dósnice

dósnic adj. m., pl. dósnici; f. sg. dósnică, pl. dósnice

dósnică-gálbenă (plantă) s. f., g.-d. dósnicei-gálbene; pl. dósnice-gálbene


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÓSNIC adj. ascuns, dosit, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaș, (înv. și reg.) săcret, (reg.) lăturiș. (Locuri ~.)

DOSNIC adj. ascuns, dosit, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaș, (înv. și reg.) săcret, (reg.) lăturiș. (Locuri ~.)

DOSNICĂ-VÂNĂTĂ s. v. clocoțel.

dosnică-vînătă s. v. CLOCOȚEL.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dósnic, -ă, dosnic, -e, adj. – Retras, izolat, îndepărtat. În expr. dosnicu de către Soare = Luna: „Mai bine eu că m-oi fa / Un dosnic de cătă Soare. / Cât îi umbla lumea mare / Pă mine nu mi-i afla-re. / Când îi fi la răsărit, / M-oi întoarce la sfințit” (Antologie, 1980: 232). – Din dos „spate” (< lat. podossum) + suf. -nic (Scriban, DEX, MDA).

dósnic, adj. – Retras, izolat, îndepărtat. În expr. Dosnicu de către Soare = Luna: „Mai bine eu că m-oi fa / Un dosnic de cătă Soare. / Cât îi umbla lumea mare / Pă mine nu mi-i afla-re. / Când îi fi la răsărit, / M-oi întoarce la sfințit” (Antologie 1980: 232). – Din dos „spate” (< lat. podossum) + -nic.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dosnică, dosnice s. f. femeie care practică sexul anal.

Intrare: dosnic
dosnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dosnic
  • dosnicul
  • dosnicu‑
  • dosnică
  • dosnica
plural
  • dosnici
  • dosnicii
  • dosnice
  • dosnicele
genitiv-dativ singular
  • dosnic
  • dosnicului
  • dosnice
  • dosnicei
plural
  • dosnici
  • dosnicilor
  • dosnice
  • dosnicelor
vocativ singular
plural
Intrare: dosnică-galbenă
dosnică-galbenă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dosnică-galbenă
  • dosnica-galbenă
plural
  • dosnice-galbene
  • dosnicele-galbene
genitiv-dativ singular
  • dosnice-galbene
  • dosnicei-galbene
plural
  • dosnice-galbene
  • dosnicelor-galbene
vocativ singular
plural
Intrare: dosnică-vânătă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dosnică-vânătă
  • dosnica-vânătă
plural
genitiv-dativ singular
  • dosnice-vinete
  • dosnicei-vinete
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dosnic

  • 1. (Despre locuri, străzi, clădiri etc.) Care se află mai la o parte, mai ascuns vederii.
    exemple
    • Fiind [peștera] prea dosnică, nu pătrundea la ea nici o rază de soare. STĂNOIU, C. I 153.
      surse: DLRLC
    • Pe o scară acoperită, strîmtă și dosnică, ieșirăm în dosul mînăstirii. GALACTION, O. I 570.
      surse: DLRLC
    • Strada, dosnică și troienită de zăpadă, era pustie. MACEDONSKI, O. III 70.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial [Iubirea] vom căuta deci s-o izgonim din acest palat, Unde s-a strecurat furișată dosnic Într-o seară de bal. CAMIL PETRESCU, T. III 340.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Despre oameni:
    exemple
    • Pe zi ce mergea, sluga se arăta tot mai dosnic față cu copilul, așa încît bietul copil sta smirna. BOTA, P. 6.
      surse: DLRLC
    • Sînt... unii oameni dosnici, grei la vorbă, încît și dracu-i ocolește. RETEGANUL, P. III 28.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dos + sufix -nic.
    surse: DEX '98 DEX '09

dosnică-galbenă

  • 1. Plantă erbacee cu flori galbene, dispuse în capitule (Carpesium cernuum).
    surse: DEX '09

etimologie:

dosnică-vânătă

etimologie: