2 intrări

31 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dumerít, ~ă a [At: CANTEMIR, I. I. I, 79 / V: ~mir~, (înv) domir~ / Pl: ~íți, ~e / E: dumeri] 1 (D. oameni) Care s-a lămurit asupra unei probleme, unei situații încurcate, neclare. 2 (D. oameni) Care a fost ajutat să înțeleagă ceva. 3 (Îvr; d. probleme etc.) Clarificat. 4 (Înv; d. oameni) Care a fost determinat să cedeze Si: înduplecat. 5 (Înv; d. oameni) Care a fost convins să primească ceva. 6 (Pex) Îmblânzit. 7 (Înv; d. oameni) Care s-a înduplecat să accepte sau să primească ceva. 8 (Îvr; d. oameni) Chibzuit.

DUMIRÍ, dumiresc, vb. IV. Refl. și tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [Var.: dumerí, domirí vb. IV] – Din bg. domerja.

DUMERÍ, dumeresc, vb. IV. Refl. și tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [Var.: dumirí, domirí vb. IV.] – Din bg. domerja.

DUMERÍ, dumeresc, vb. IV. Refl. 1. A pricepe lămurit, a-și da bine seama, a-și explica. Întîi oamenii s-au dumerit asupra condițiunilor în care sînt create operele. GHEREA, ST. CR. II 29. Mă trezesc, deschid ochii și caut să mă dumeresc unde mă aflu. VLAHUȚĂ, O. A. 386. ♦ Tranz. A lămuri (pe cineva) asupra unei situații sau a unei probleme neclare; a face (pe cineva) să înțeleagă (ceva); a clarifica; p. ext. a convinge (pe cineva de ceva). În deșert cercă bătrînul casei a-i dumeri. RETEGANUL, P. III 83. 2. (În forma negativă; rar) A nu se putea hotărî, a nu se încumeta. De aceea nu ne dumerim a arăta propria noastră simțire. La TDRG. – Variante: dumirí (CAMILAR, TEM. 21, SADOVEANU, M. C. 136), domirí (GALACTION, O. I 84, ODOBESCU, S. III 302) vb. IV.

!dumirí/dumerí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumirésc/dumerésc, imperf. 3 sg. dumireá/dumereá; conj. prez. 3 să dumireáscă/să dumereáscă

dumerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumerésc, imperf. 3 sg. dumereá; conj. prez. 3 sg. și pl. dumereáscă

DUMERÍ vb. 1. a înțelege, a se lămuri, a pricepe, a ști, (reg.) a se nădăi, (fig.) a se trezi. (Tot nu te-ai ~ ce-am vrut să-ți spun?) 2. v. lămuri.

DUMERÍT adj. v. clarificat.

A (se) dumeri ≠ a (se) nedumeri

Intrare: dumiri
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dumiri dumirire dumirit dumirind singular plural
dumirește dumiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dumiresc (să) dumiresc dumiream dumirii dumirisem
a II-a (tu) dumirești (să) dumirești dumireai dumiriși dumiriseși
a III-a (el, ea) dumirește (să) dumirească dumirea dumiri dumirise
plural I (noi) dumirim (să) dumirim dumiream dumirirăm dumiriserăm, dumirisem*
a II-a (voi) dumiriți (să) dumiriți dumireați dumirirăți dumiriserăți, dumiriseți*
a III-a (ei, ele) dumiresc (să) dumirească dumireau dumiri dumiriseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) domiri domirire domirit domirind singular plural
domirește domiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) domiresc (să) domiresc domiream domirii domirisem
a II-a (tu) domirești (să) domirești domireai domiriși domiriseși
a III-a (el, ea) domirește (să) domirească domirea domiri domirise
plural I (noi) domirim (să) domirim domiream domirirăm domiriserăm, domirisem*
a II-a (voi) domiriți (să) domiriți domireați domirirăți domiriserăți, domiriseți*
a III-a (ei, ele) domiresc (să) domirească domireau domiri domiriseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dumeri dumerire dumerit dumerind singular plural
dumerește dumeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dumeresc (să) dumeresc dumeream dumerii dumerisem
a II-a (tu) dumerești (să) dumerești dumereai dumeriși dumeriseși
a III-a (el, ea) dumerește (să) dumerească dumerea dumeri dumerise
plural I (noi) dumerim (să) dumerim dumeream dumerirăm dumeriserăm, dumerisem*
a II-a (voi) dumeriți (să) dumeriți dumereați dumerirăți dumeriserăți, dumeriseți*
a III-a (ei, ele) dumeresc (să) dumerească dumereau dumeri dumeriseră
domeri
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
domiri
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: dumerit
dumerit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dumerit dumeritul dumeri dumerita
plural dumeriți dumeriții dumerite dumeritele
genitiv-dativ singular dumerit dumeritului dumerite dumeritei
plural dumeriți dumeriților dumerite dumeritelor
vocativ singular
plural
domirit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular domirit domiritul domiri domirita
plural domiriți domiriții domirite domiritele
genitiv-dativ singular domirit domiritului domirite domiritei
plural domiriți domiriților domirite domiritelor
vocativ singular
plural
domirire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular domirire domirirea
plural domiriri domiririle
genitiv-dativ singular domiriri domiririi
plural domiriri domiririlor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)