2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

domirít, ~ă a vz dumerit

DOMIRÍ vb. IV v. dumeri.

DUMIRÍ, dumiresc, vb. IV. Refl. și tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [Var.: dumerí, domirí vb. IV] – Din bg. domerja.

dumerí [At: CORESI, EV. 525 / V: ~mirí, dom~, domirí / Pzi: ~resc / Cj: 3 (îvr) să dumere / E: bg домержа] 1 vr A se lămuri în legătură cu o problemă, o situație încurcată, neclară. 2 vr (Pex) A-și da seama de ceva. 3 vt A ajuta pe cineva să înțeleagă ceva. 4 vt (Îvr) A clarifica o situație neclară, încurcată. 5 vt (Înv) A face pe cineva să cedeze Si: a îndupleca. 6 vt (Înv) A face pe cineva să primească ceva. 7 vr (Pex) A îmblânzi. 8 vr (Înv) A se îndupleca. 9 (Înv; pex) A se potoli. 10 vr (Îvr) A se hotărî. 11 vr (Îvr) A se mira. corectată

dumerít, ~ă a [At: CANTEMIR, I. I. I, 79 / V: ~mir~, (înv) domir~ / Pl: ~iți, ~e / E: dumeri] 1 (D. oameni) Care s-a lămurit asupra unei probleme, unei situații încurcate, neclare. 2 (D. oameni) Care a fost ajutat să înțeleagă ceva. 3 (Îvr; d. probleme etc.) Clarificat. 4 (Înv; d. oameni) Care a fost determinat să cedeze Si: înduplecat. 5 (Înv; d. oameni) Care a fost convins să primească ceva. 6 (Pex) Îmblânzit. 7 (Înv; d. oameni) Care s-a înduplecat să accepte sau să primească ceva. 8 (Îvr; d. oameni) Chibzuit.

DUMERÍ, dumeresc, vb. IV. Refl. și tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [Var.: dumirí, domirí vb. IV.] – Din bg. domerja.

DUMIRÍ vb. IV v. dumeri.

DUMERÍ, dumeresc, vb. IV. Refl. 1. A pricepe lămurit, a-și da bine seama, a-și explica. Întîi oamenii s-au dumerit asupra condițiunilor în care sînt create operele. GHEREA, ST. CR. II 29. Mă trezesc, deschid ochii și caut să mă dumeresc unde mă aflu. VLAHUȚĂ, O. A. 386. ♦ Tranz. A lămuri (pe cineva) asupra unei situații sau a unei probleme neclare; a face (pe cineva) să înțeleagă (ceva); a clarifica; p. ext. a convinge (pe cineva de ceva). În deșert cercă bătrînul casei a-i dumeri. RETEGANUL, P. III 83. 2. (În forma negativă; rar) A nu se putea hotărî, a nu se încumeta. De aceea nu ne dumerim a arăta propria noastră simțire. La TDRG. – Variante: dumirí (CAMILAR, TEM. 21, SADOVEANU, M. C. 136), domirí (GALACTION, O. I 84, ODOBESCU, S. III 302) vb. IV.

A DUMERÍ ~ésc tranz. A face să se dumerească. /<bulg. domerja

A SE DUMERÍ mă ~ésc intranz. A-și da seama de o realitate, de un adevăr. /<bulg. domerja

domirì (dumerì) v. 1. a face să înțeleagă: domirește-mă; 2. a pricepe: nu se putea domiri ISP. [Slav. DUMIERITI, a măsura întocmai: raportul logic e obscur].

domirésc v. tr. (vsl. *domĕriti, rus. domĕritĭ, a măsura de tot, d. mĕra, măsură; nsl. domeriti, a măsura exact. V. nemernic, merță. Bern. 2, 50). Deslușesc, lămuresc, luminez: cu vorba asta m’aĭ domirit. V. refl. Cu vorba asta m’am domirit. – Și dumeresc și dumiresc.

arată toate definițiile

Intrare: dumiri / dumeri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dumiri
  • dumirire
  • dumirit
  • dumiritu‑
  • dumirind
  • dumirindu‑
singular plural
  • dumirește
  • dumiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dumiresc
(să)
  • dumiresc
  • dumiream
  • dumirii
  • dumirisem
a II-a (tu)
  • dumirești
(să)
  • dumirești
  • dumireai
  • dumiriși
  • dumiriseși
a III-a (el, ea)
  • dumirește
(să)
  • dumirească
  • dumirea
  • dumiri
  • dumirise
plural I (noi)
  • dumirim
(să)
  • dumirim
  • dumiream
  • dumirirăm
  • dumiriserăm
  • dumirisem
a II-a (voi)
  • dumiriți
(să)
  • dumiriți
  • dumireați
  • dumirirăți
  • dumiriserăți
  • dumiriseți
a III-a (ei, ele)
  • dumiresc
(să)
  • dumirească
  • dumireau
  • dumiri
  • dumiriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dumeri
  • dumerire
  • dumerit
  • dumeritu‑
  • dumerind
  • dumerindu‑
singular plural
  • dumerește
  • dumeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dumeresc
(să)
  • dumeresc
  • dumeream
  • dumerii
  • dumerisem
a II-a (tu)
  • dumerești
(să)
  • dumerești
  • dumereai
  • dumeriși
  • dumeriseși
a III-a (el, ea)
  • dumerește
(să)
  • dumerească
  • dumerea
  • dumeri
  • dumerise
plural I (noi)
  • dumerim
(să)
  • dumerim
  • dumeream
  • dumerirăm
  • dumeriserăm
  • dumerisem
a II-a (voi)
  • dumeriți
(să)
  • dumeriți
  • dumereați
  • dumerirăți
  • dumeriserăți
  • dumeriseți
a III-a (ei, ele)
  • dumeresc
(să)
  • dumerească
  • dumereau
  • dumeri
  • dumeriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • domiri
  • domirire
  • domirit
  • domiritu‑
  • domirind
  • domirindu‑
singular plural
  • domirește
  • domiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • domiresc
(să)
  • domiresc
  • domiream
  • domirii
  • domirisem
a II-a (tu)
  • domirești
(să)
  • domirești
  • domireai
  • domiriși
  • domiriseși
a III-a (el, ea)
  • domirește
(să)
  • domirească
  • domirea
  • domiri
  • domirise
plural I (noi)
  • domirim
(să)
  • domirim
  • domiream
  • domirirăm
  • domiriserăm
  • domirisem
a II-a (voi)
  • domiriți
(să)
  • domiriți
  • domireați
  • domirirăți
  • domiriserăți
  • domiriseți
a III-a (ei, ele)
  • domiresc
(să)
  • domirească
  • domireau
  • domiri
  • domiriseră
domeri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dumirit / dumerit
dumirit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumirit
  • dumiritul
  • dumiritu‑
  • dumiri
  • dumirita
plural
  • dumiriți
  • dumiriții
  • dumirite
  • dumiritele
genitiv-dativ singular
  • dumirit
  • dumiritului
  • dumirite
  • dumiritei
plural
  • dumiriți
  • dumiriților
  • dumirite
  • dumiritelor
vocativ singular
plural
dumerit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumerit
  • dumeritul
  • dumeritu‑
  • dumeri
  • dumerita
plural
  • dumeriți
  • dumeriții
  • dumerite
  • dumeritele
genitiv-dativ singular
  • dumerit
  • dumeritului
  • dumerite
  • dumeritei
plural
  • dumeriți
  • dumeriților
  • dumerite
  • dumeritelor
vocativ singular
plural
domerit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domerit
  • domeritul
  • domeri
  • domerita
plural
  • domeriți
  • domeriții
  • domerite
  • domeritele
genitiv-dativ singular
  • domerit
  • domeritului
  • domerite
  • domeritei
plural
  • domeriți
  • domeriților
  • domerite
  • domeritelor
vocativ singular
plural
domirit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domirit
  • domiritul
  • domiritu‑
  • domiri
  • domirita
plural
  • domiriți
  • domiriții
  • domirite
  • domiritele
genitiv-dativ singular
  • domirit
  • domiritului
  • domirite
  • domiritei
plural
  • domiriți
  • domiriților
  • domirite
  • domiritelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dumiri / dumeri dumeri domiri domeri

  • 1. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: explica pricepe antonime: nedumeri 2 exemple
    exemple
    • Întîi oamenii s-au dumerit asupra condițiunilor în care sînt create operele. GHEREA, ST. CR. II 29.
      surse: DLRLC
    • Mă trezesc, deschid ochii și caut să mă dumeresc unde mă aflu. VLAHUȚĂ, O. A. 386.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A lămuri (pe cineva) asupra unei situații sau a unei probleme neclare; a face (pe cineva) să înțeleagă (ceva); a clarifica.
      exemple
      • În deșert cercă bătrînul casei a-i dumeri. RETEGANUL, P. III 83.
        surse: DLRLC
  • 2. regional rar A nu se putea hotărî, a nu se încumeta.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • De aceea nu ne dumerim a arăta propria noastră simțire. La TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

dumirit / dumerit dumerit domerit domirit

etimologie: