6 definiții pentru dumirit / dumerit dumerit domerit domirit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dumirít, ~ă a vz dumerit

dumerít, ~ă a [At: CANTEMIR, I. I. I, 79 / V: ~mir~, (înv) domir~ / Pl: ~iți, ~e / E: dumeri] 1 (D. oameni) Care s-a lămurit asupra unei probleme, unei situații încurcate, neclare. 2 (D. oameni) Care a fost ajutat să înțeleagă ceva. 3 (Îvr; d. probleme etc.) Clarificat. 4 (Înv; d. oameni) Care a fost determinat să cedeze Si: înduplecat. 5 (Înv; d. oameni) Care a fost convins să primească ceva. 6 (Pex) Îmblânzit. 7 (Înv; d. oameni) Care s-a înduplecat să accepte sau să primească ceva. 8 (Îvr; d. oameni) Chibzuit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUMERIT adj. clarificat, edificat, lămurit. (Sînt pe deplin ~.)

Intrare: dumirit / dumerit
dumirit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumirit
  • dumiritul
  • dumiritu‑
  • dumiri
  • dumirita
plural
  • dumiriți
  • dumiriții
  • dumirite
  • dumiritele
genitiv-dativ singular
  • dumirit
  • dumiritului
  • dumirite
  • dumiritei
plural
  • dumiriți
  • dumiriților
  • dumirite
  • dumiritelor
vocativ singular
plural
dumerit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumerit
  • dumeritul
  • dumeritu‑
  • dumeri
  • dumerita
plural
  • dumeriți
  • dumeriții
  • dumerite
  • dumeritele
genitiv-dativ singular
  • dumerit
  • dumeritului
  • dumerite
  • dumeritei
plural
  • dumeriți
  • dumeriților
  • dumerite
  • dumeritelor
vocativ singular
plural
domerit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domerit
  • domeritul
  • domeri
  • domerita
plural
  • domeriți
  • domeriții
  • domerite
  • domeritele
genitiv-dativ singular
  • domerit
  • domeritului
  • domerite
  • domeritei
plural
  • domeriți
  • domeriților
  • domerite
  • domeritelor
vocativ singular
plural
domirit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domirit
  • domiritul
  • domiritu‑
  • domiri
  • domirita
plural
  • domiriți
  • domiriții
  • domirite
  • domiritele
genitiv-dativ singular
  • domirit
  • domiritului
  • domirite
  • domiritei
plural
  • domiriți
  • domiriților
  • domirite
  • domiritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dumirit / dumerit dumerit domerit domirit

etimologie: