2 intrări

18 definiții

distrás, ~ă a [At: CONV. LIT. I, 51 / Pl: ~áși, ~e / E: distrage] 1 (D. oameni) Distrat (1). 2 (D. privire, expresie) Care denotă indiferență. 3 (Rar) Amuzat.

DISTRÁS, -Ă, distrași, -se, adj. (Învechit) 1. Distrat. Tînărul lucra înainte cu un aer distras. VLAHUȚĂ, O. A. III 10. Ea-l asculta pe copilaș Uimită și distrasă, Și rușinos și drăgălaș, Mai nu vrea, mai se lasă. EMINESCU, O. I 175. 2. Amuzat. Rîdeam cu dezmierdare Distrași ca doi copii. COȘBUC, P. II 193.

distras a. cu gândul aiurea. [V. distrage].

* distrás, -ă adj. (d. distrag). Substras de la atențiune. Rar. Distrat, amuzat.

distráge [At: HELIADE, O. II, 83 / Pzi: distrág / E: fr distraire, lat distrahere] 1 vtf A face pe cineva să iasă dintr-o anumită stare sufletească Si: (înv) a distra (1). 2 vt (C. i. gânduri, idei, atenția etc.) A îndepărta de la anumite preocupări, griji, obsesii etc. 3-4 vtr (Înv) A (se) distra (2-3). 5 vt (Înv) A separa o parte dintr-un întreg.

DISTRÁGE, distrág, vb. III. Tranz. A abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc.; a distra. [Part. distras] – Din fr. distraire (după trage).

DISTRÁGE, distrág, vb. III. Tranz. A abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc.; a distra. [Part. distras] – Din fr. distraire (după trage).

DISTRÁGE, distrág, vb. III. Tranz. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de la») A abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă. Amfiteatrele și circurile romane prilejuiau spectacole deseori sîngeroase, mijloc de diversiune cu ajutorul căruia aristocrația romană încerca să distragă masele de la frămîntările și luptele sociale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 356, 2/5. 2. (Învechit) A distra, a amuza. Dacă n-aș fi reținut aici... m-aș repezi îndată să vă văz, cu speranța că v-aș putea oarecum distrage. CARAGIALE, O. VII 22. – Formă gramaticală: part. distras.

distráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrág, 1 pl. distrágem, imperf. 3 sg. distrăgeá; ger. distrăgấnd; part. distrás

distráge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrág; part. distrás

DISTRÁGE vb. v. amuza, desfăta, dispune, distra, înveseli, petrece, râde, veseli.

DISTRÁGE vb. A abate gândul, atenția cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc. [P.i. distrág, perf.s. -trăsei, part. -tras. / < fr. distraire, lat. distrahere, după trage].

DISTRÁGE vb. tr. a abate gândul, atenția cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc. (după fr. distraire)

A DISTRÁGE distrág tranz. A abate de la o preocupare sau de la un gând; a sustrage; a distra. /<fr. distraire

distrage v. 1. a abate dela cugetările, dela ocupațiunile sale; 2. a-și procura distracțiuni. [Formă paralelă cu distra, de unde un participiu distrat (= fr. distrait), alăturea cu distras].

* distrág, -strás, a -tráge v. tr. (dis- și trag, după fr. dis-traire, lat. dis-tráhere). Fac să nu fiĭ atent, distrez: huĭetu de afară îĭ distrage pe elevĭ, distrage atențiunea elevilor. Rar. Distrez, amuz.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

distráge vb. v. AMUZA. DESFĂTA. DISPUNE. DISTRA. ÎNVESELI. PETRECE. RÎDE. VESELI.

Intrare: distrage
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) distrage distragere distras distrăgând singular plural
distrage distrageți, distrăgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) distrag (să) distrag distrăgeam distrăsei distrăsesem
a II-a (tu) distragi (să) distragi distrăgeai distrăseși distrăseseși
a III-a (el, ea) distrage (să) distra distrăgea distrase distrăsese
plural I (noi) distragem (să) distragem distrăgeam distraserăm distrăseserăm, distrăsesem*
a II-a (voi) distrageți (să) distrageți distrăgeați distraserăți distrăseserăți, distrăseseți*
a III-a (ei, ele) distrag (să) distra distrăgeau distraseră distrăseseră
Intrare: distras
distras
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular distras distrasul distra distrasa
plural distrași distrașii distrase distrasele
genitiv-dativ singular distras distrasului distrase distrasei
plural distrași distrașilor distrase distraselor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)