10 definiții pentru distras


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

distrás, ~ă a [At: CONV. LIT. I, 51 / Pl: ~ași, ~e / E: distrage] 1 (D. oameni) Distrat (1). 2 (D. privire, expresie) Care denotă indiferență. 3 (Rar) Amuzat.

DISTRÁS, -Ă, distrași, -se, adj. (Învechit) 1. Distrat. Tînărul lucra înainte cu un aer distras. VLAHUȚĂ, O. A. III 10. Ea-l asculta pe copilaș Uimită și distrasă, Și rușinos și drăgălaș, Mai nu vrea, mai se lasă. EMINESCU, O. I 175. 2. Amuzat. Rîdeam cu dezmierdare Distrași ca doi copii. COȘBUC, P. II 193.

distras a. cu gândul aiurea. [V. distrage].

* distrás, -ă adj. (d. distrag). Substras de la atențiune. Rar. Distrat, amuzat.

DISTRÁGE, distrág, vb. III. Tranz. A abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc.; a distra. [Part. distras] – Din fr. distraire (după trage).

DISTRÁGE vb. A abate gândul, atenția cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc. [P.i. distrág, perf.s. -trăsei, part. -tras. / < fr. distraire, lat. distrahere, după trage].

A DISTRÁGE distrág tranz. A abate de la o preocupare sau de la un gând; a sustrage; a distra. /<fr. distraire


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

distráge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrág; part. distrás


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISTRÁGE vb. v. amuza, desfăta, dispune, distra, înveseli, petrece, râde, veseli.

Intrare: distras
distras adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distras
  • distrasul
  • distrasu‑
  • distra
  • distrasa
plural
  • distrași
  • distrașii
  • distrase
  • distrasele
genitiv-dativ singular
  • distras
  • distrasului
  • distrase
  • distrasei
plural
  • distrași
  • distrașilor
  • distrase
  • distraselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)