2 intrări
33 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (4)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISTINS, -Ă, distinși, -se, adj. 1. Care se remarcă prin însușirile sale, care iese din comun; deosebit, remarcabil; (despre oameni) ilustru, eminent. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Plin de distincție (2). ◊ (În formule de adresare) Distinsă doamnă! ◊ (În formule de încheiere sau, rar, de introducere a scrisorilor) Primiți, vă rog, distinse salutări. – V. distinge.
DISTINS, -Ă, distinși, -se, adj. 1. Care se remarcă prin însușirile sale, care iese din comun; deosebit, remarcabil; (despre oameni) ilustru, eminent. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Plin de distincție (2). ◊ (În formule de adresare) Distinsă doamnă! ◊ (În formule de încheiere sau, rar, de introducere a scrisorilor) Primiți, vă rog, distinse salutări. – V. distinge.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distins, ~ă a [At: ALECSANDRI, S. 142 / V: (rar) des~ / Pl: ~nși, ~e / E: distinge] 1 Care iese din comun Si: deosebit, remarcabil. 2 (D. oameni) Care se remarcă prin calitățile sale (intelectuale), merite deosebite Si: eminent, ilustru, remarcabil. 3 (D. înfățișarea și manifestările oamenilor) Care denotă eleganță în comportament, limbaj etc. 4 (Pgn) Care este deosebit. 5 (Rar; pcf) Distinct (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTINS, -Ă, distinși, -se, adj. 1. (În opoziție cu comun, vulgar, ordinar) Care se remarcă prin însușirile sale, care iese din comun: deosebit, remarcabil; (despre persoane) cu vază, ilustru, eminent; fin. [Un avocat] m-a dojenit pentru obscuritatea și trîndăvia în care îmi duc viața și a deplîns distinsele calități pe care mi le știa odată. GALACTION, O. I 26. Ți se pare așa de distins lucru să te faci că nu știi cum îi cheamă pe oamenii din pensiune? SEBASTIAN, T. 62. El a cunoscut pe bărbatu-meu și știe că a fost un profesor distins. VLAHUȚĂ, O. A. III 7. 2. (Astăzi numai ironic) Epitet dat femeilor (mai rar bărbaților) și întrebuințat în formule de politețe. Și dumneavoastră, distinsă doamnă, În numele cui luptați? BARANGA, V. A. 15. ◊ (În formule de încheiere sau, rar, de introducere a scrisorilor) Cu cele mai distinse salutări, venim a vă comunica... [că] noi ne-am restabilit în Berlin. CARAGIALE, O. VII 174.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTINS, -Ă adj. Remarcabil, deosebit, eminent. ♦ Elegant, grațios, strălucitor (în purtări, în ținută). [< distinge].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTINS, -Ă adj. 1. remarcabil, deosebit, eminent. 2. plin de distincție; elegant, grațios, strălucitor (în purtări, în ținută). (< distinge)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DISTINS ~să (~și, ~se) 1) Care se impune prin anumite însușiri; remarcabil prin rangul sau meritele sale; eminent; deosebit; ilustru. 2) Care are o atitudine de demnitate (exagerată); plin de distincție. /v. a (se) distinge
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
distins a. care are un caracter de superioritate, de distincțiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* distíns, -ă adj. Însemnat, ilustru: scriitor distins. Elegant: maniere distinse.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DISTINGE, disting, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. 2. Refl. A se remarca, a ieși în evidență prin meritele, rezultatele, realizările sale. ♦ Tranz. A acorda cuiva o distincție, un premiu pentru meritele sale. 3. Tranz. A vedea limpede, lămurit; a observa. – Din fr. distinguer, lat. distinguere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTINGE, disting, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. 2. Refl. A se remarca, a ieși în evidență prin meritele, rezultatele, realizările sale. ♦ Tranz. A acorda cuiva o distincție, un premiu pentru meritele sale. 3. Tranz. A vedea limpede, lămurit; a observa. – Din fr. distinguer, lat. distinguere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
destengui v vz distinge
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
destinge2 v vz distinge
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
destins3 a vz distins
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distinga v vz distinge
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distinge [At: HELIADE, O. I, 360 / V: (înv) destengui, (înv) des~, (îvr) ~nga / Pzi: disting / E: fr distinguer, lat distingere] 1-2 vtr A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice Si: (îvp) a (se) osebi. 3 vt A deosebi cu ajutorul simțurilor Si: a desluși. 4 vt A băga de seamă Si: a observa. 5 vt A vedea clar, limpede, lămurit. 6 vr A se evidenția (prin calități, merite, realizări deosebite etc.) Si: (îvr) a se distengherisi. 7 vt A constitui nota specifică (a cuiva sau ceva) Si: a caracteriza. 8 vt A acorda cuiva o distincție (4) pentru merite, calități deosebite etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTINGE, disting, vb. III. 1. Tranz. A deosebi un lucru de altul, grație însușirilor diferite pe care le posedă fiecare dintre ele; a deosebi. A distinge binele de rău. ▭ Versul mai trebuie să procedeze și prin inversiunea frazei, care contribuiește a-l distinge de proză. MACEDONSKI, O. IV 42. ◊ Refl. pas. Diferite specii [de păsări]... se disting prin mărime, prin coloritul penelor. ODOBESCU, S. III 27. 2. Refl. A se remarca, a se evidenția (printr-o însușire caracteristică). Copilul s-a distins prin bună-purtare. ♦ Tranz. A acorda cuiva o distincție, un premiu. Numeroși fruntași au fost distinși cu medalia muncii. 3. Tranz. A vedea lămurit, precis; a desluși. Prin zăbranicul serii, distingeam în depărtări dealurile Serbiei. GALACTION, O. I 29. În fața ochilor, deschiși în beznă, mari pînă la durere, ca să pot distinge ceva înainte, îmi jucau flăcări albastre. G. M. Zamfirescu, M. D. I 253. Adela va rămîne pentru tine mereu stînca pe care crește floarea-reginei, atît de apropiată, că poți distinge micile steluțe catifelate. IBRĂILEANU, A. 186. ♦ A observa. Cu o atențiune nu tocmai încordată, am putea distinge, în poezia poporului simplicitatea ca formă, adîncimea ca sentiment, naturalul ca mod de simțire și cugetare. HOGAȘ, DR. II 178. – Forme gramaticale: perf. s. distinsei; part. distins.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTINGE vb. III. 1. tr. A deosebi un lucru de altul. ♦ A vedea lămurit, a desluși, a observa. 2. refl. A ieși din comun, a se remarca, a se evidenția. 3. tr. A acorda cuiva o distincție, un premiu. [P.i. disting, perf. s. -insei, part. -ins. / < fr. distinguer, it. distinguere, lat. distinguere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTINGE vb. I. tr. 1. a deosebi un lucru de altul. ◊ a vedea lămurit, a desluși, a observa. 2. a acorda cuiva o distincție, un premiu. II. refl. a ieși din comun, a se remarca, a se evidenția. (< fr. distinguer, lat. distinguere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DISTINGE disting tranz. 1) (persoane) A învesti pentru meritele deosebite. ~ pe cineva cu o medalie. 2) (obiecte, fenomene) A identifica după anumite semne distinctive; a discerne; a desluși; a desprinde; a deosebi. 3) A face să se distingă. /<fr. distinguer, lat. distinguere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DISTINGE mă disting intranz. 1) A se manifesta în mod deosebit; a se impune prin trăsături distincte; a se remarca; a se evidenția; a excela; a se afirma; a bria. 2) A se afirma prin merite, rezultate sau realizări. /<fr. distinguer, lat. distinguere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
distinge a. 1. a deosebi cu simțurile, cu mintea: a distinge binele de rău; 2. a stabili o diferență: a distinge timpurile; 3. a ridica mai presus de ceilalți: virtutea și meritul disting pe oameni; 4. a se face cunoscut.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
destíng V. disting.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
* distíng, stíns, a -stínge v. tr. (lat. distinguere. V. sting). Discern, deosebesc. Divid, separ, stabilesc diferența: a distinge timpu, locu, etatea. Caracterizez, deosebesc: rațiunea îl distinge pe om. Acord o distincțiune, daŭ atențiune: profesoru l-a distins pe acest elev. V. refl. Mă semnalez, ĭes din relief: acest regiment s’a distind pin vitejie. – Vechĭ (Dos.) a destinge.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
distins adj. m., pl. distinși; f. sg. distinsă, pl. distinse
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
distinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. disting, 3 sg. distinge; conj. prez. 1 sg. să disting, 3 să distingă; ger. distingând; part. distins
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
distinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. disting, 1 pl. distingem, imperf. 3 sg. distingea; ger. distingând; part. distins
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
distinge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. disting, 1 pl. distingem; part. distins
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISTINS adj. 1. v. deosebit. 2. v. eminent. 3. v. ales. 4. ales, delicat, fin, manierat, politicos. (O purtare ~.) 5. ales, aparte, deosebit, (înv. și reg.) scump. (Vorbe ~.) 6. ales, aristocrat, aristocratic, bun, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. și peior.) simandicos. (De neam ~.) 7. v. elegant. 8. v. academic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISTINS adj. 1. ales, deosebit, rar, superior. (Un om ~.) 2. ales, deosebit, eminent, ilustru, remarcabil. (Un ~ profesor.) 3. ales, fin, rafinat, select, stilat, subtil, (fam.) șic, (fig.) subțire. (Un public ~.) 4. ales, delicat, fin, manierat, politicos. (O purtate ~.) 5. ales, aparte, deosebit, (înv. și reg.) scump. (Vorbe ~.) 6. ales, aristocrat, aristocratic, bun, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. și peior.) simandicos. (De neam ~.) 7. elegant, (livr. și fam) șic. (0 toaletă ~.) 8. academic, solemn, (livr.) elevat. (Ton ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Distins ≠ mediocru
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISTINGE vb. 1. a desluși, a percepe, (rar) a pricepe. (Se făcuse ziuă și ~ bine obiectele.) 2. v. profila. 3. v. deosebi. 4. v. remarca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISTINGE vb. 1. a desluși, a percepe, (rar) a pricepe. (Se făcuse ziuă și ~ bine obiectele.) 2. a se contura, a se delimita, a se desena, a se desluși, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.) 3. a deosebi, a desluși, a diferenția, a discerne, a discrimina, (înv. și pop.) a osebi, (Ban., Transilv. și Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu ușurință culorile) 4. a se deosebi, a se evidenția, a se ilustra, a se remarca, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A se distinge ≠ a se asemăna
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
distinge (disting, distins), vb. – A distinge. – Var. (înv.) destinge. Lat. distinguere (sec. XIX). Var. apare din sec. XVII (Dosoftei); este greu de stabilit dacă este vorba de un cuvînt tradițional, sau de un latinism (Tiktin). – Der. distinct, adj.; distincți(un)e, s. f.; distinctiv, adj.; indistinct, adj.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A4) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT622) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
distins, distinsăadjectiv
- 1. Care se remarcă prin însușirile sale, care iese din comun; (despre oameni) ilustru, eminent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- [Un avocat] m-a dojenit pentru obscuritatea și trîndăvia în care îmi duc viața și a deplîns distinsele calități pe care mi le știa odată. GALACTION, O. I 26. DLRLC
- Ți se pare așa de distins lucru să te faci că nu știi cum îi cheamă pe oamenii din pensiune? SEBASTIAN, T. 62. DLRLC
- El a cunoscut pe bărbatu-meu și știe că a fost un profesor distins. VLAHUȚĂ, O. A. III 7. DLRLC
-
- sinonime: elegant grațios strălucitor
- (În formule de adresare) Distinsă doamnă! DEX '09 DEX '98
- 2.1. Epitet dat femeilor (mai rar bărbaților) și întrebuințat în formule de politețe. DLRLC
- Și dumneavoastră, distinsă doamnă, În numele cui luptați? BARANGA, V. A. 15. DLRLC
-
- 2.2. Este folosit în formule de încheiere sau, rar, de introducere a scrisorilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Primiți, vă rog, distinse salutări. DEX '09 DEX '98
- Cu cele mai distinse salutări, venim a vă comunica... [că] noi ne-am restabilit în Berlin. CARAGIALE, O. VII 174. DLRLC
-
-
etimologie:
- distinge DEX '09 DEX '98 DN
distinge, distingverb
- 1. A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- A distinge binele de rău. DLRLC
- Versul mai trebuie să procedeze și prin inversiunea frazei, care contribuiește a-l distinge de proză. MACEDONSKI, O. IV 42. DLRLC
- Diferite specii [de păsări]... se disting prin mărime, prin coloritul penelor. ODOBESCU, S. III 27. DLRLC
-
- 2. A se remarca, a ieși în evidență prin meritele, rezultatele, realizările sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Copilul s-a distins prin bună-purtare. DLRLC
- 2.1. A acorda cuiva o distincție, un premiu pentru meritele sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Numeroși fruntași au fost distinși cu medalia muncii. DLRLC
-
-
-
- Prin zăbranicul serii, distingeam în depărtări dealurile Serbiei. GALACTION, O. I 29. DLRLC
- În fața ochilor, deschiși în beznă, mari pînă la durere, ca să pot distinge ceva înainte, îmi jucau flăcări albastre. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 253. DLRLC
- Adela va rămîne pentru tine mereu stînca pe care crește floarea-reginei, atît de apropiată, că poți distinge micile steluțe catifelate. IBRĂILEANU, A. 186. DLRLC
- Cu o atențiune nu tocmai încordată, am putea distinge, în poezia poporului simplicitatea ca formă, adîncimea ca sentiment, naturalul ca mod de simțire și cugetare. HOGAȘ, DR. II 178. DLRLC
-
etimologie:
- distinguer DEX '09 DEX '98 DN
- distinguere DEX '09 DEX '98 DN