2 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTINS, -Ă, distinși, -se, adj. 1. Care se remarcă prin însușirile sale, care iese din comun; deosebit, remarcabil; (despre oameni) ilustru, eminent. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Plin de distincție (2). ◊ (În formule de adresare) Distinsă doamnă! ◊ (În formule de încheiere sau, rar, de introducere a scrisorilor) Primiți, vă rog, distinse salutări.V. distinge.

DISTINS, -Ă, distinși, -se, adj. 1. Care se remarcă prin însușirile sale, care iese din comun; deosebit, remarcabil; (despre oameni) ilustru, eminent. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Plin de distincție (2). ◊ (În formule de adresare) Distinsă doamnă! ◊ (În formule de încheiere sau, rar, de introducere a scrisorilor) Primiți, vă rog, distinse salutări.V. distinge.

distins, ~ă a [At: ALECSANDRI, S. 142 / V: (rar) des~ / Pl: ~nși, ~e / E: distinge] 1 Care iese din comun Si: deosebit, remarcabil. 2 (D. oameni) Care se remarcă prin calitățile sale (intelectuale), merite deosebite Si: eminent, ilustru, remarcabil. 3 (D. înfățișarea și manifestările oamenilor) Care denotă eleganță în comportament, limbaj etc. 4 (Pgn) Care este deosebit. 5 (Rar; pcf) Distinct (1).

DISTINS, -Ă, distinși, -se, adj. 1. (În opoziție cu comun, vulgar, ordinar) Care se remarcă prin însușirile sale, care iese din comun: deosebit, remarcabil; (despre persoane) cu vază, ilustru, eminent; fin. [Un avocat] m-a dojenit pentru obscuritatea și trîndăvia în care îmi duc viața și a deplîns distinsele calități pe care mi le știa odată. GALACTION, O. I 26. Ți se pare așa de distins lucru să te faci că nu știi cum îi cheamă pe oamenii din pensiune? SEBASTIAN, T. 62. El a cunoscut pe bărbatu-meu și știe că a fost un profesor distins. VLAHUȚĂ, O. A. III 7. 2. (Astăzi numai ironic) Epitet dat femeilor (mai rar bărbaților) și întrebuințat în formule de politețe. Și dumneavoastră, distinsă doamnă, În numele cui luptați? BARANGA, V. A. 15. ◊ (În formule de încheiere sau, rar, de introducere a scrisorilor) Cu cele mai distinse salutări, venim a vă comunica... [că] noi ne-am restabilit în Berlin. CARAGIALE, O. VII 174.

DISTINS, -Ă adj. Remarcabil, deosebit, eminent. ♦ Elegant, grațios, strălucitor (în purtări, în ținută). [< distinge].

DISTINS, -Ă adj. 1. remarcabil, deosebit, eminent. 2. plin de distincție; elegant, grațios, strălucitor (în purtări, în ținută). (< distinge)

DISTINS ~să (~și, ~se) 1) Care se impune prin anumite însușiri; remarcabil prin rangul sau meritele sale; eminent; deosebit; ilustru. 2) Care are o atitudine de demnitate (exagerată); plin de distincție. /v. a (se) distinge

distins a. care are un caracter de superioritate, de distincțiune.

* distíns, -ă adj. Însemnat, ilustru: scriitor distins. Elegant: maniere distinse.

DISTINGE, disting, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. 2. Refl. A se remarca, a ieși în evidență prin meritele, rezultatele, realizările sale. ♦ Tranz. A acorda cuiva o distincție, un premiu pentru meritele sale. 3. Tranz. A vedea limpede, lămurit; a observa. – Din fr. distinguer, lat. distinguere.

DISTINGE, disting, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. 2. Refl. A se remarca, a ieși în evidență prin meritele, rezultatele, realizările sale. ♦ Tranz. A acorda cuiva o distincție, un premiu pentru meritele sale. 3. Tranz. A vedea limpede, lămurit; a observa. – Din fr. distinguer, lat. distinguere.

distinge [At: HELIADE, O. I, 360 / V: (înv) destengui, (înv) des~, (îvr) ~nga / Pzi: disting / E: fr distinguer, lat distingere] 1-2 vtr A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice Si: (îvp) a (se) osebi. 3 vt A deosebi cu ajutorul simțurilor Si: a desluși. 4 vt A băga de seamă Si: a observa. 5 vt A vedea clar, limpede, lămurit. 6 vr A se evidenția (prin calități, merite, realizări deosebite etc.) Si: (îvr) a se distengherisi. 7 vt A constitui nota specifică (a cuiva sau ceva) Si: a caracteriza. 8 vt A acorda cuiva o distincție (4) pentru merite, calități deosebite etc.

DISTINGE, disting, vb. III. 1. Tranz. A deosebi un lucru de altul, grație însușirilor diferite pe care le posedă fiecare dintre ele; a deosebi. A distinge binele de rău.Versul mai trebuie să procedeze și prin inversiunea frazei, care contribuiește a-l distinge de proză. MACEDONSKI, O. IV 42. ◊ Refl. pas. Diferite specii [de păsări]... se disting prin mărime, prin coloritul penelor. ODOBESCU, S. III 27. 2. Refl. A se remarca, a se evidenția (printr-o însușire caracteristică). Copilul s-a distins prin bună-purtare.Tranz. A acorda cuiva o distincție, un premiu. Numeroși fruntași au fost distinși cu medalia muncii. 3. Tranz. A vedea lămurit, precis; a desluși. Prin zăbranicul serii, distingeam în depărtări dealurile Serbiei. GALACTION, O. I 29. În fața ochilor, deschiși în beznă, mari pînă la durere, ca să pot distinge ceva înainte, îmi jucau flăcări albastre. G. M. Zamfirescu, M. D. I 253. Adela va rămîne pentru tine mereu stînca pe care crește floarea-reginei, atît de apropiată, că poți distinge micile steluțe catifelate. IBRĂILEANU, A. 186. ♦ A observa. Cu o atențiune nu tocmai încordată, am putea distinge, în poezia poporului simplicitatea ca formă, adîncimea ca sentiment, naturalul ca mod de simțire și cugetare. HOGAȘ, DR. II 178. – Forme gramaticale: perf. s. distinsei; part. distins.

DISTINGE vb. III. 1. tr. A deosebi un lucru de altul. ♦ A vedea lămurit, a desluși, a observa. 2. refl. A ieși din comun, a se remarca, a se evidenția. 3. tr. A acorda cuiva o distincție, un premiu. [P.i. disting, perf. s. -insei, part. -ins. / < fr. distinguer, it. distinguere, lat. distinguere].

DISTINGE vb. I. tr. 1. a deosebi un lucru de altul. ◊ a vedea lămurit, a desluși, a observa. 2. a acorda cuiva o distincție, un premiu. II. refl. a ieși din comun, a se remarca, a se evidenția. (< fr. distinguer, lat. distinguere)

A DISTINGE disting tranz. 1) (persoane) A învesti pentru meritele deosebite. ~ pe cineva cu o medalie. 2) (obiecte, fenomene) A identifica după anumite semne distinctive; a discerne; a desluși; a desprinde; a deosebi. 3) A face să se distingă. /<fr. distinguer, lat. distinguere

A SE DISTINGE mă disting intranz. 1) A se manifesta în mod deosebit; a se impune prin trăsături distincte; a se remarca; a se evidenția; a excela; a se afirma; a bria. 2) A se afirma prin merite, rezultate sau realizări. /<fr. distinguer, lat. distinguere

distinge a. 1. a deosebi cu simțurile, cu mintea: a distinge binele de rău; 2. a stabili o diferență: a distinge timpurile; 3. a ridica mai presus de ceilalți: virtutea și meritul disting pe oameni; 4. a se face cunoscut.

* distíng, stíns, a -stínge v. tr. (lat. distinguere. V. sting). Discern, deosebesc. Divid, separ, stabilesc diferența: a distinge timpu, locu, etatea. Caracterizez, deosebesc: rațiunea îl distinge pe om. Acord o distincțiune, daŭ atențiune: profesoru l-a distins pe acest elev. V. refl. Mă semnalez, ĭes din relief: acest regiment s’a distind pin vitejie. – Vechĭ (Dos.) a destinge.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

distins adj. m., pl. distinși; f. sg. distinsă, pl. distinse

distinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. disting, 3 sg. distinge; conj. prez. 1 sg. să disting, 3 să distingă; ger. distingând; part. distins

distinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. disting, 1 pl. distingem, imperf. 3 sg. distingea; ger. distingând; part. distins

distinge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. disting, 1 pl. distingem; part. distins

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISTINS adj. 1. v. deosebit. 2. v. eminent. 3. v. ales. 4. ales, delicat, fin, manierat, politicos. (O purtare ~.) 5. ales, aparte, deosebit, (înv. și reg.) scump. (Vorbe ~.) 6. ales, aristocrat, aristocratic, bun, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. și peior.) simandicos. (De neam ~.) 7. v. elegant. 8. v. academic.

DISTINS adj. 1. ales, deosebit, rar, superior. (Un om ~.) 2. ales, deosebit, eminent, ilustru, remarcabil. (Un ~ profesor.) 3. ales, fin, rafinat, select, stilat, subtil, (fam.) șic, (fig.) subțire. (Un public ~.) 4. ales, delicat, fin, manierat, politicos. (O purtate ~.) 5. ales, aparte, deosebit, (înv. și reg.) scump. (Vorbe ~.) 6. ales, aristocrat, aristocratic, bun, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. și peior.) simandicos. (De neam ~.) 7. elegant, (livr. și fam) șic. (0 toaletă ~.) 8. academic, solemn, (livr.) elevat. (Ton ~.)

DISTINGE vb. 1. a desluși, a percepe, (rar) a pricepe. (Se făcuse ziuă și ~ bine obiectele.) 2. v. profila. 3. v. deosebi. 4. v. remarca.

DISTINGE vb. 1. a desluși, a percepe, (rar) a pricepe. (Se făcuse ziuă și ~ bine obiectele.) 2. a se contura, a se delimita, a se desena, a se desluși, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.) 3. a deosebi, a desluși, a diferenția, a discerne, a discrimina, (înv. și pop.) a osebi, (Ban., Transilv. și Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu ușurință culorile) 4. a se deosebi, a se evidenția, a se ilustra, a se remarca, a se singulariza, (înv.) a se însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea lui?)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

distinge (disting, distins), vb. – A distinge. – Var. (înv.) destinge. Lat. distinguere (sec. XIX). Var. apare din sec. XVII (Dosoftei); este greu de stabilit dacă este vorba de un cuvînt tradițional, sau de un latinism (Tiktin). – Der. distinct, adj.; distincți(un)e, s. f.; distinctiv, adj.; indistinct, adj.

Intrare: distins
distins adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distins
  • distinsul
  • distinsu‑
  • distinsă
  • distinsa
plural
  • distinși
  • distinșii
  • distinse
  • distinsele
genitiv-dativ singular
  • distins
  • distinsului
  • distinse
  • distinsei
plural
  • distinși
  • distinșilor
  • distinse
  • distinselor
vocativ singular
plural
Intrare: distinge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • distinge
  • distingere
  • distins
  • distinsu‑
  • distingând
  • distingându‑
singular plural
  • distinge
  • distingeți
  • distingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disting
(să)
  • disting
  • distingeam
  • distinsei
  • distinsesem
a II-a (tu)
  • distingi
(să)
  • distingi
  • distingeai
  • distinseși
  • distinseseși
a III-a (el, ea)
  • distinge
(să)
  • distingă
  • distingea
  • distinse
  • distinsese
plural I (noi)
  • distingem
(să)
  • distingem
  • distingeam
  • distinserăm
  • distinseserăm
  • distinsesem
a II-a (voi)
  • distingeți
(să)
  • distingeți
  • distingeați
  • distinserăți
  • distinseserăți
  • distinseseți
a III-a (ei, ele)
  • disting
(să)
  • distingă
  • distingeau
  • distinseră
  • distinseseră
destengui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
distinga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
destinge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

distins, distinsăadjectiv

  • 1. Care se remarcă prin însușirile sale, care iese din comun; (despre oameni) ilustru, eminent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote [Un avocat] m-a dojenit pentru obscuritatea și trîndăvia în care îmi duc viața și a deplîns distinsele calități pe care mi le știa odată. GALACTION, O. I 26. DLRLC
    • format_quote Ți se pare așa de distins lucru să te faci că nu știi cum îi cheamă pe oamenii din pensiune? SEBASTIAN, T. 62. DLRLC
    • format_quote El a cunoscut pe bărbatu-meu și știe că a fost un profesor distins. VLAHUȚĂ, O. A. III 7. DLRLC
  • 2. (Despre oameni și manifestările lor) Plin de distincție. DEX '09 DEX '98 DN
    • format_quote (În formule de adresare) Distinsă doamnă! DEX '09 DEX '98
    • 2.1. ironic Epitet dat femeilor (mai rar bărbaților) și întrebuințat în formule de politețe. DLRLC
      • format_quote Și dumneavoastră, distinsă doamnă, În numele cui luptați? BARANGA, V. A. 15. DLRLC
    • 2.2. Este folosit în formule de încheiere sau, rar, de introducere a scrisorilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Primiți, vă rog, distinse salutări. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Cu cele mai distinse salutări, venim a vă comunica... [că] noi ne-am restabilit în Berlin. CARAGIALE, O. VII 174. DLRLC
etimologie:
  • vezi distinge DEX '09 DEX '98 DN

distinge, distingverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: deosebi antonime: asemăna
    • format_quote A distinge binele de rău. DLRLC
    • format_quote Versul mai trebuie să procedeze și prin inversiunea frazei, care contribuiește a-l distinge de proză. MACEDONSKI, O. IV 42. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Diferite specii [de păsări]... se disting prin mărime, prin coloritul penelor. ODOBESCU, S. III 27. DLRLC
  • 2. reflexiv A se remarca, a ieși în evidență prin meritele, rezultatele, realizările sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Copilul s-a distins prin bună-purtare. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A acorda cuiva o distincție, un premiu pentru meritele sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Numeroși fruntași au fost distinși cu medalia muncii. DLRLC
  • 3. tranzitiv A vedea limpede, lămurit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Prin zăbranicul serii, distingeam în depărtări dealurile Serbiei. GALACTION, O. I 29. DLRLC
    • format_quote În fața ochilor, deschiși în beznă, mari pînă la durere, ca să pot distinge ceva înainte, îmi jucau flăcări albastre. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 253. DLRLC
    • format_quote Adela va rămîne pentru tine mereu stînca pe care crește floarea-reginei, atît de apropiată, că poți distinge micile steluțe catifelate. IBRĂILEANU, A. 186. DLRLC
    • format_quote Cu o atențiune nu tocmai încordată, am putea distinge, în poezia poporului simplicitatea ca formă, adîncimea ca sentiment, naturalul ca mod de simțire și cugetare. HOGAȘ, DR. II 178. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.