18 definiții pentru eminent
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EMINENT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis.
EMINENT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
eminent, ~ă a [At: STAMATI, D. / V: (îvr) ~nint, ~ninte ain / Pl: ~nți, ~e / E: fr éminent, it eminente, lat eminens, -tis] 1 (D. oameni sau colectivități umane; pex d. acțiunile, manifestările, însușirile lor etc.) Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite Si: excelent, excepțional, remarcabil, superior. 2 (Înv) Apreciere maximă care se dădea elevilor (la examene). 3 (Îvr) Iminent.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*EMINENT adj. Care întrece pe ceilalți, care se ridică, se distinge mai presus de toți: un școlar ~ [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
EMINENT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (în special intelectuale) deosebite; remarcabil, excelent, excepțional. Un eminent om de știință. ▭ O îndeamnă să fie bucuroasă de Zăgreanu, care e un băiat eminent. REBREANU, R. I 207. Una din însușirile eminente ale d-lui Sadoveanu e putința de a spune tot ce vrea, tot ce are de spus. IBRĂILEANU, S. 5. Eminentul tînăr a fost viu felicitat de membrii comisiei. CARAGIALE, O. II 142.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMINENT, -Ă adj. Excelent, excepțional, cu mari calități. [< fr. éminent, it. eminente, lat. eminens – dominant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMINENT, -Ă adj. care se distinge prin calități deosebite; remarcabil, excelent, excepțional. (< fr. éminent, lat. eminens, dominant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
EMINENT ~tă (~ți, ~te) Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional; distins; deosebit. Student ~. /<fr. éminent, lat. eminens, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
eminent a. care domină, covârșește pe ceilalți.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*eminént, -ă adj. (lat. é-minens, -éntis, d. e-minére, a fi maĭ sus, a domina. V. iminent). Fig. Distins, superior celor-lalțĭ: elev eminent. Adv. Cu distincțiune, pin excelență: România e o țară eminent (fals eminamente) agricolă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
eminint, ~ă a vz eminent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
emininte ain vz eminent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iminint, ~ă a vz eminent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
eminent (excepțional) adj. m., pl. eminenți; f. eminentă, pl. eminente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
eminent (excepțional) adj. m., pl. eminenți; f. eminentă, pl. eminente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
eminent adj. m., pl. eminenți; f. sg. eminentă, pl. eminente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EMINENT adj. ales, deosebit, distins, ilustru, remarcabil. (Un profesor ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EMINENT adj. ales, deosebit, distins, ilustru, remarcabil. (Un profesor ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Eminent ≠ mediocru
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
eminent, eminentăadjectiv
- 1. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: excelent excepțional remarcabil superior antonime: mediocru
- Un eminent om de știință. DLRLC
- O îndeamnă să fie bucuroasă de Zăgreanu, care e un băiat eminent. REBREANU, R. I 207. DLRLC
- Una din însușirile eminente ale d-lui Sadoveanu e putința de a spune tot ce vrea, tot ce are de spus. IBRĂILEANU, S. 5. DLRLC
- Eminentul tînăr a fost viu felicitat de membrii comisiei. CARAGIALE, O. II 142. DLRLC
-
etimologie:
- éminent DEX '09 DEX '98 DN
- eminens, -ntis DEX '09 DEX '98 DN