18 definiții pentru eminent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMINENT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis.

EMINENT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis.

eminent, ~ă a [At: STAMATI, D. / V: (îvr) ~nint, ~ninte ain / Pl: ~nți, ~e / E: fr éminent, it eminente, lat eminens, -tis] 1 (D. oameni sau colectivități umane; pex d. acțiunile, manifestările, însușirile lor etc.) Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite Si: excelent, excepțional, remarcabil, superior. 2 (Înv) Apreciere maximă care se dădea elevilor (la examene). 3 (Îvr) Iminent.

*EMINENT adj. Care întrece pe ceilalți, care se ridică, se distinge mai presus de toți: un școlar ~ [fr.].

EMINENT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (în special intelectuale) deosebite; remarcabil, excelent, excepțional. Un eminent om de știință.O îndeamnă să fie bucuroasă de Zăgreanu, care e un băiat eminent. REBREANU, R. I 207. Una din însușirile eminente ale d-lui Sadoveanu e putința de a spune tot ce vrea, tot ce are de spus. IBRĂILEANU, S. 5. Eminentul tînăr a fost viu felicitat de membrii comisiei. CARAGIALE, O. II 142.

EMINENT, -Ă adj. Excelent, excepțional, cu mari calități. [< fr. éminent, it. eminente, lat. eminens – dominant].

EMINENT, -Ă adj. care se distinge prin calități deosebite; remarcabil, excelent, excepțional. (< fr. éminent, lat. eminens, dominant)

EMINENT ~tă (~ți, ~te) Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional; distins; deosebit. Student ~. /<fr. éminent, lat. eminens, ~ntis

eminent a. care domină, covârșește pe ceilalți.

*eminént, -ă adj. (lat. é-minens, -éntis, d. e-minére, a fi maĭ sus, a domina. V. iminent). Fig. Distins, superior celor-lalțĭ: elev eminent. Adv. Cu distincțiune, pin excelență: România e o țară eminent (fals eminamente) agricolă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

eminent (excepțional) adj. m., pl. eminenți; f. eminentă, pl. eminente

eminent (excepțional) adj. m., pl. eminenți; f. eminentă, pl. eminente

eminent adj. m., pl. eminenți; f. sg. eminentă, pl. eminente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EMINENT adj. ales, deosebit, distins, ilustru, remarcabil. (Un profesor ~.)

EMINENT adj. ales, deosebit, distins, ilustru, remarcabil. (Un profesor ~.)

Intrare: eminent
eminent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eminent
  • eminentul
  • eminentu‑
  • eminentă
  • eminenta
plural
  • eminenți
  • eminenții
  • eminente
  • eminentele
genitiv-dativ singular
  • eminent
  • eminentului
  • eminente
  • eminentei
plural
  • eminenți
  • eminenților
  • eminente
  • eminentelor
vocativ singular
plural
emininte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eminint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iminint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eminent, eminentăadjectiv

  • 1. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un eminent om de știință. DLRLC
    • format_quote O îndeamnă să fie bucuroasă de Zăgreanu, care e un băiat eminent. REBREANU, R. I 207. DLRLC
    • format_quote Una din însușirile eminente ale d-lui Sadoveanu e putința de a spune tot ce vrea, tot ce are de spus. IBRĂILEANU, S. 5. DLRLC
    • format_quote Eminentul tînăr a fost viu felicitat de membrii comisiei. CARAGIALE, O. II 142. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.