2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIFORMÁ vb. I v. deforma.

DEFORMÁ, deformez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. [Var.: diformá vb. I] – Din fr. déformer, lat. deformare.

DEFORMÁ, deformez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. [Var.: diformá vb. I] – Din fr. déformer, lat. deformare.

DIFÓRM, -Ă, diformi, -e, adj. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Cu anomalii; urât, pocit, slut. ♦ (Rar; despre materii) Inform. – Din fr. difforme, lat. difformis.

deformá [At: HELIADE, O. I, 395 / V: dif~, desf~, disf~ / Pzi: ~méz / E: fr déformer] 1 vt (C.i. părți ale corpului) A modifica înfățișarea. 2-3 vtr (D. obiecte) A(-și) strica forma. 4-5 vtr A (se) urâți. 6-7 vtr (Prc) A (se) vătăma. 8 vr (Prc) A se îngrășa. 9 vt (C.i. fenomene naturale) A schimba modul normal de manifestare. 10 vt (C.i. cuvinte) A schimba forma corectă. 11-12 vtr (C.i. un corp solid) A(-și) modifica forma. 13-14 vr (D. îmbrăcăminte, încălțăminte) A se scâlcia. 15 vt (Fig) A prezenta altfel decât este de fapt. 16 vt (Fig) A reproduce inexact. 17 vt (Fig) A denatura. 18 vr A-și pierde forma primară.

difórm, ~ă a [At: NEGULICI / V: (înv) def~, desf~ / Pl: ~i, ~e / E: fr difforme, lat difformis] 1 (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) Care nu are formă firească, normală Si: deformat, desfigurat, monstruos, mutilat, pocit, schilodit, slut. 2 Care nu are forma, figura sau proporțiile pe care ar trebui să le aibă. 3 (Rar; d. materii) Fără formă precisă Si: brut, inform.

DIFÓRM, -Ă, diformi, -e, adj. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) A cărui formă prezintă anomalii sau neregularități izbitoare, respingătoare; urât, pocit, slut. ♦ (Rar; despre materii) Inform. – Din fr. difforme, lat. difformis.

DEFORMÁ, deformez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera forma unui lucru; a sluți, a poci, a urîți. ♦ Fig. A reproduce inexact (o întîmplare, vorbele cuiva etc.); a denatura. Mincinosul deformează adevărul. (Refl.) Trecînd din om în om, toate se deformează și se exagerează. REBREANU, R. II 225. 2. A schimba forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el. – Variantă: diformá (SAHIA, N. 74, BART, E. 32) vb. I.

DIFÓRM, -Ă, diformi, -e, adj. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) A cărui formă prezintă anomalii sau neregularități izbitoare; urît, pocit, slut. Își chinuia trupul uscat, deșirat, diform aproape. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 114. ◊ (Prin analogie, despre lucruri) Muntele nemăsurat și diform, în tristețea indescriptibilă a sfîrșiturilor de zi pe munți, inspira neîncredere și neliniște. IBRĂILEANU, A. 160. ♦ (Rar) Fără formă precisă. Încerca să distingă umbrele diforme din ceața ce învăluia portul ca o pulbere violetă. BART, E. 185. ♦ Inform, brut. La laminoare, blocul este coborît cu prevedere. Peste el încep să joace valțurile de oțel, creînd din bucata de fier diformă o tablă subțire. SAHIA, N. 33.

DEFORMÁ vb. I. 1. tr. A strica forma (naturală sau primitivă) a unui obiect; a sluți. ♦ (Fig.) A reproduce inexact; a denatura. 2. refl. A-și pierde forma primitivă. [< fr. déformer, it., lat. deformare].

DIFÓRM, -Ă adj. Care nu are forma, figura sau proporțiile pe care ar trebui să le aibă; pocit, monstruos; inform. ♦ (Rar) Fără formă precisă. [< fr. difforme, cf. lat. t. difformis].

DEFORMÁ vb. I. tr., refl. a(-și) altera, a(-și) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluți. II. tr. (fig.) 1. a reproduce inexact; a denatura, a falsifica. 2. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acțiunea unor forțe exterioare sau a unor eforturi interioare. (< fr. déformer, lat. deformare)

DIFÓRM, -Ă adj. care nu are forma, figura sau proporțiile pe care ar trebui să le aibă; pocit, monstruos; inform. ◊ fără formă precisă. (< fr. difforme, lat. difformis)

A SE DEFORMÁ mă ~éz intranz. A-și modifica forma primară; a-și pierde forma inițială. /<fr. déformer, lat. deformare

A DEFORMÁ ~éz tranz. 1) A face să se deformeze. 2) fig. (adevărul, realitatea) A prezenta în mod inexact. /<fr. déformer, lat. deformare

DIFÓRM ~ă (~i, ~e) (mai ales despre ființe și părți ale corpului lor) Care nu are formă și proporții normale; cu anomalii; deformat. /<fr. difforme, lat. diformis

diform a. 1. cu forma neregulată: față diformă; 2. fig. odios, respingător.

*deforméz v. tr. (lat. deformare, fr. déformer). Stric forma, urîțesc, pocesc, desfigurez. – Și diformez (fr. maĭ vechĭ difformer, mlat. difformare).

* difórm, -ă adj. (fr. difforme, it. difforme și deforme, mlat. difformis, cl. defformis. V. con- și in-form). Urît, desfigurat, pocit.

arată toate definițiile

Intrare: deforma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deforma
  • deformare
  • deformat
  • deformatu‑
  • deformând
  • deformându‑
singular plural
  • deformea
  • deformați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deformez
(să)
  • deformez
  • deformam
  • deformai
  • deformasem
a II-a (tu)
  • deformezi
(să)
  • deformezi
  • deformai
  • deformași
  • deformaseși
a III-a (el, ea)
  • deformea
(să)
  • deformeze
  • deforma
  • deformă
  • deformase
plural I (noi)
  • deformăm
(să)
  • deformăm
  • deformam
  • deformarăm
  • deformaserăm
  • deformasem
a II-a (voi)
  • deformați
(să)
  • deformați
  • deformați
  • deformarăți
  • deformaserăți
  • deformaseți
a III-a (ei, ele)
  • deformea
(să)
  • deformeze
  • deformau
  • deforma
  • deformaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diforma
  • diformare
  • diformat
  • diformatu‑
  • diformând
  • diformându‑
singular plural
  • diformea
  • diformați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diformez
(să)
  • diformez
  • diformam
  • diformai
  • diformasem
a II-a (tu)
  • diformezi
(să)
  • diformezi
  • diformai
  • diformași
  • diformaseși
a III-a (el, ea)
  • diformea
(să)
  • diformeze
  • diforma
  • diformă
  • diformase
plural I (noi)
  • diformăm
(să)
  • diformăm
  • diformam
  • diformarăm
  • diformaserăm
  • diformasem
a II-a (voi)
  • diformați
(să)
  • diformați
  • diformați
  • diformarăți
  • diformaserăți
  • diformaseți
a III-a (ei, ele)
  • diformea
(să)
  • diformeze
  • diformau
  • diforma
  • diformaseră
Intrare: diform
diform adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diform
  • diformul
  • diformu‑
  • diformă
  • diforma
plural
  • diformi
  • diformii
  • diforme
  • diformele
genitiv-dativ singular
  • diform
  • diformului
  • diforme
  • diformei
plural
  • diformi
  • diformilor
  • diforme
  • diformelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deforma diforma

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: poci sluți urâți
  • 2. tranzitiv A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

diform

  • 1. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Cu anomalii.
    exemple
    • Își chinuia trupul uscat, deșirat, diform aproape. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 114.
      surse: DLRLC
    • prin analogie (Despre lucruri) Muntele nemăsurat și diform, în tristețea indescriptibilă a sfîrșiturilor de zi pe munți, inspira neîncredere și neliniște. IBRĂILEANU, A. 160.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar Fără formă precisă.
      surse: DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Încerca să distingă umbrele diforme din ceața ce învăluia portul ca o pulbere violetă. BART, E. 185.
        surse: DLRLC
    • 1.2. rar Despre materii:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: brut inform attach_file un exemplu
      exemple
      • La laminoare, blocul este coborît cu prevedere. Peste el încep să joace valțurile de oțel, creînd din bucata de fier diformă o tablă subțire. SAHIA, N. 33.
        surse: DLRLC

etimologie: