DIFORM, -Ă, diformi, -e, adj. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) A cărui formă prezintă anomalii sau neregularități izbitoare; urît, pocit, slut. Își chinuia trupul uscat, deșirat, diform aproape. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 114. ◊ (Prin analogie, despre lucruri) Muntele nemăsurat și diform, în tristețea indescriptibilă a sfîrșiturilor de zi pe munți, inspira neîncredere și neliniște. IBRĂILEANU, A. 160. ♦ (Rar) Fără formă precisă. Încerca să distingă umbrele diforme din ceața ce învăluia portul ca o pulbere violetă. BART, E. 185. ♦ Inform, brut. La laminoare, blocul este coborît cu prevedere. Peste el încep să joace valțurile de oțel, creînd din bucata de fier diformă o tablă subțire. SAHIA, N. 33.