2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZAPROBÁRE, dezaprobări, s. f. Acțiunea de a dezaproba; (concr.) cuvânt, act scris etc. prin care se dezaprobă ceva. – V. dezaproba.

dezaprobare sf [At: GHICA, S. 106 / S și: (înv) desa~ / Pl: ~bări / E: dezaproba] 1 Considerare a unor proiecte, fapte, acțiuni ca fiind inutile sau dăunătoare. 2 (Pex) Criticare. 3 (Îlav) Cu ~ Dezaprobativ. 4 (Ccr) Act scris prin care se dezaprobă (1) ceva.

DEZAPROBÁRE, dezaprobări, s. f. Acțiunea de a dezaproba; (concr.) cuvinte, act scris etc. prin care se dezaprobă ceva. – V. dezaproba.

DEZAPROBÁRE, dezaprobări, s. f. Acțiunea de a dezaproba. Tina Diaconu le măsoară din ochi cu dezaprobare. C. PETRESCU, A. 459.

DEZAPROBÁRE s.f. Acțiunea de a dezaproba; blamare, înfierare. [< dezaproba].

DEZAPROBÁ, dezaprób, vb. I. Tranz. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). – Din fr. désapprouver (după aproba).

DEZAPROBÁ, dezaprób, vb. I. Tranz. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). – Din fr. désapprouver (după aproba).

dezaproba vt [At: I. GOLESCU, C. / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~prob, (înv) ~bez / E: dez- + aproba cf fr désapprouver] 1 A nu fi de acord cu ceva, considerat inutil sau dăunător. 2 (Pex) A critica. 3 (Pex) A condamna.

DEZAPROBÁ, dezaprób, vb. I. Tranz. A fi împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a nu aproba, a nu încuviința, a nu găsi bun (ceva spus sau făcut de cineva). Dezaprobă cele ce s-au întîmplat. CAMIL PETRESCU, T. II 444.

DEZAPROBÁ vb. I. tr. A nu aproba; a blama, a înfiera. [P.i. dezaprób. / cf. fr. désapprouver, după aproba].

DEZAPROBÁ vb. tr. a nu aproba; a blama, a înfiera. (după fr. désapprouver)

A DEZAPROBÁ dezaprób tranz. (acțiuni, fapte, afirmații) A considera ca fiind inacceptabil sau reprobabil; a găsi rău. /<fr. désapprouver

* dezaprób a -á v. tr. (fr. désapprouver). Nu aprob, reprob, blamez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezaprobáre (de-za-pro-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezaprobắrii; pl. dezaprobắri

dezaprobáre s. f. (sil. -pro-; mf. dez-), g.-d. art. dezaprobării; pl. dezaprobări

!dezaprobá (a ~) (de-za-pro-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezapróbă

dezaprobá vb. (sil. -pro-; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezaprób, 3 sg. și pl. dezapróbă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZAPROBÁRE s. blam, blamare, condamnare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (livr.) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobațiune, sancționare, (pop.) osândire, (înv.) prihană, (fig.) veștejire. (~ faptei necugetate a cuiva.)

arată toate definițiile

Intrare: dezaprobare
dezaprobare substantiv feminin
  • silabație: de-za-pro-, dez-a-pro- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezaprobare
  • dezaprobarea
plural
  • dezaprobări
  • dezaprobările
genitiv-dativ singular
  • dezaprobări
  • dezaprobării
plural
  • dezaprobări
  • dezaprobărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezaproba
  • silabație: de-za-pro-ba, dez-a-pro-ba info
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezaproba
  • dezaprobare
  • dezaprobat
  • dezaprobatu‑
  • dezaprobând
  • dezaprobându‑
singular plural
  • dezapro
  • dezaprobați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezaprob
(să)
  • dezaprob
  • dezaprobam
  • dezaprobai
  • dezaprobasem
a II-a (tu)
  • dezaprobi
(să)
  • dezaprobi
  • dezaprobai
  • dezaprobași
  • dezaprobaseși
a III-a (el, ea)
  • dezapro
(să)
  • dezaprobe
  • dezaproba
  • dezaprobă
  • dezaprobase
plural I (noi)
  • dezaprobăm
(să)
  • dezaprobăm
  • dezaprobam
  • dezaprobarăm
  • dezaprobaserăm
  • dezaprobasem
a II-a (voi)
  • dezaprobați
(să)
  • dezaprobați
  • dezaprobați
  • dezaprobarăți
  • dezaprobaserăți
  • dezaprobaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezapro
(să)
  • dezaprobe
  • dezaprobau
  • dezaproba
  • dezaprobaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezaprobare

etimologie:

  • vezi dezaproba
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

dezaproba

etimologie: