10 definiții pentru blamare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLAMÁRE, blamări, s. f. Acțiunea de a blama.V. blama.

BLAMÁRE, blamări, s. f. Acțiunea de a blama.V. blama.

blamare sf [At: DA ms / Pl: ~mări / E: blama] 1 Exprimare publică a dezaprobării față de o atitudine considerată reprobabilă. 2 Facere de râs. 3 Păcălire.

BLAMÁRE, blamări, s. f. Acțiunea de a blama; dezaprobare în public, reprobare.

BLAMÁRE, blamări, s. f. Acțiunea de a blama; reprobare.

BLAMÁRE s.f. Acțiunea de a blama; reprobare. [< blama].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blamáre s. f., g.-d. art. blamắrii; pl. blamắri

blamáre s. f., g.-d. art. blamării; pl. blamări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BLAMÁRE s. v. dezaprobare.

BLAMARE s. blam, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (rar) reprobațiune, sancționare, (livr.) dezavuare, reprehensiune, (pop.) osîndire, (înv.) prihană, (fig.) veștejire. (~ cuiva pentru faptele sale.)

Intrare: blamare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blamare
  • blamarea
plural
  • blamări
  • blamările
genitiv-dativ singular
  • blamări
  • blamării
plural
  • blamări
  • blamărilor
vocativ singular
plural

blamare

etimologie:

  • vezi blama
    surse: DEX '09 DEX '98 DN