3 intrări

20 de definiții

dezagregát, ~ă a [At: MARIN, PR. I, 117/12 / Pl: ~áți, ~e / E: dezagrega] 1 (D. corpuri, mai ales d. roci) Care a fost desfăcut în particule componente. 2 (Pex) Descompus. 3 (Imp; d. nuclee atomice) Dezintegrat. 4 (Fig) Care este lipsit de coeziune.

DEZAGREGÁT, -Ă, dezagregați, -te, adj. (Despre corpuri) Desfăcut în părțile componente. ♦ (Despre nuclee atomice; impr.) Dezintegrat. ♦ Fig. (Despre o comunitate) Care și-a pierdut cu totul coeziunea. – V. dezagrega.

DEZAGREGÁT, -Ă, dezagregați, -te, adj. (Despre corpuri) Desfăcut în părțile componente. ♦ (Despre nuclee atomice; impr.) Dezintegrat. ♦ Fig. (Despre o comunitate) Care și-a pierdut cu totul coeziunea. – V. dezagrega.

DEZAGREGÁT, -Ă, dezagregați, -te, adj. Desfăcut, descompus în părțile lui componente. Minereu dezagregat.Fig. Învolburate, dezagregate și distruse, apele clocotesc, căutînd să-și refacă ființa. BOGZA, C. O. 251. ♦ Fig. (Despre o comunitate) Care și-a pierdut cu totul coeziunea. Erau secunde, cînd masa [de oameni] ce avea înainte-i i se părea confuză, dezagregată. CĂLUGĂRU, O. P. 175.

DEZAGREGÁT adj. v. dezintegrat.

dezagregá [At: COSTINESCU / V: (înv) dizg~ / S și: (înv) desa~ / Pzi: 3 ~régă / E: fr désagreger] 1-2 vtr (D. corpuri, mai ales d. roci) A (se) desface în părțile constitutive prin acțiunea factorilor externi (chimici și fizici). 3 vr (Rar; d. alimente) A se altera. 4-5 vtr (Imp; d. nucleele atomice) A (se) dezintegra. 6-7 vtr (Îvr; îf dizgrega; d. raze de lumină) A (se) dispersa. 8-9 vtr (Fig) A face să piardă (sau a pierde) parțial sau total coeziunea.

DEZAGREGÁ, pers. 3 dezagrégă, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface în părțile constitutive. ♦ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ♦ Fig. (Despre o comunitate) A-și pierde cu totul coeziunea. – După fr. désagréger.

DEZAGREGÁ, pers. 3 dezagrégă, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface în părțile constitutive. ♦ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ♦ Fig. (Despre o comunitate) A-și pierde cu totul coeziunea. – După fr. désagréger.

DEZAGREGÁ, pers. 3 dezagrégă, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface în părțile lui constitutive. V. descompune. Rocile se dezagregă.Tranz. Schimbările atmosferice succesive dezagregă rocile.Fig. (Despre o comunitate) A-și pierde coeziunea. – Prez. ind. pers. 3 și: dezagreghează.

!dezagregá (a se ~) (de-za-gre-/dez-a-) vb. refl., ind. prez. 3 se dezagrégă

dezagregá vb. (sil. -gre-; mf. dez-), ind. prez. 3 sg. și pl. dezagrégă/dezagregheáză; ger. dezagregând

DEZAGREGÁ vb. v. dezintegra.

A (se) dezagrega ≠ a (se) agrega

DEZAGREGÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre corpuri) A (se) desface în părțile lui constitutive. 2. (Fig.) A-și pierde sau a face să-și piardă unitatea, coeziunea. [P.i. dezagrég, 3,6 -gă și -ghează. / cf. fr. désagréger].

DEZAGREGÁ vb. tr., refl. 1. (despre corpuri) a (se) desface în părțile constitutive. ◊ (despre nuclee atomice) a (se) dezintegra. 2. (fig.) a (se) descompune, a (se) dizolva, a (se) împrăștia. (< fr. désagréger)

A DEZAGREGÁ dezagrég tranz. A face să se dezagrege; a dezintegra. /<fr. désagréger

A SE DEZAGREGÁ pers. 3 se dezagrégă intranz. 1) (despre corpuri) A se separa în elementele constitutive; a se descompune; a se disocia; a se dezasambla; a se desface. 2) (despre nuclee acomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; a se dezintegra. 3) (despre comunități) A-și pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se destrăma; a se dezbina. 4) (despre roci) A se distruge sub acțiunea factorilor externi. /<fr. désagréger

* dezagrég și -ghéz, a - v. tr. (fr. désagregér. V. agregat, congregațiune). Fiz. Chim. Min. Desfac în părțile din care se compune: umezeala dezagregă cele maĭ multe corpurĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZAGREGÁT adj. dezintegrat. (Corp ~.)

DEZAGREGÁ vb. a (se) dezintegra. (Un corp care s-a ~.)

Intrare: dezagrega (3 -gă)
dezagrega (3 -gă) verb grupa I conjugarea I
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezagrega dezagregare dezagregat dezagregând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) dezagre (să) dezagrege dezagrega dezagregă dezagregase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) dezagre (să) dezagrege dezagregau dezagrega dezagregaseră
Intrare: dezagrega (3 -ghează)
dezagrega (3 -ghează) verb grupa I conjugarea a II-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezagrega dezagregare dezagregat dezagregând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) dezagreghea (să) dezagregheze dezagrega dezagregă dezagregase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) dezagreghea (să) dezagregheze dezagregau dezagrega dezagregaseră
Intrare: dezagregat
dezagregat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezagregat dezagregatul dezagrega dezagregata
plural dezagregați dezagregații dezagregate dezagregatele
genitiv-dativ singular dezagregat dezagregatului dezagregate dezagregatei
plural dezagregați dezagregaților dezagregate dezagregatelor
vocativ singular
plural