DEZAGREGA, pers. 3 dezagregă, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface în părțile lui constitutive. V. descompune. Rocile se dezagregă. ◊ Tranz. Schimbările atmosferice succesive dezagregă rocile. ♦ Fig. (Despre o comunitate) A-și pierde coeziunea. – Prez. ind. pers. 3 și: dezagreghează.