2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEVASTÁRE, devastări, s. f. Acțiunea de a devasta.V. devasta.

DEVASTÁRE, devastări, s. f. Acțiunea de a devasta.V. devasta.

devastare sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~tări / E: devasta] 1 Distrugere prin boală, jaf, ravagii a unor teritorii, țări, orașe, așezări omenești Si: devastat1 (1), nimicire, pustiire, (îvr) devastație (1). 2 (Prc) Jefuire.

DEVASTÁRE, devastări, s. f. Acțiunea de a devasta. 1. (Mai ales la pl.) Distrugere de bunuri materiale (în timp de război, de răscoale etc.). Mi-a spus impiegatul de la mișcare că s-au făcut devastări. DUMITRIU, B. F. 77. Ruinile templelor egiptene, monumentele romane, vestigiile splendorilor Acropolei au supraviețuit zecilor de secole și repetatelor devastări. COCEA, P. 66. 2. Jefuire, prădare.

DEVASTÁRE s.f. Acțiunea de a devasta și rezultatul ei; pustiire, nimicire; distrugere, jefuire. [<devasta].

DEVASTÁ, devastez, vb. I. Tranz. A distruge, a ruina, a pustii o țară, o regiune, o casă. ♦ A jefui, a prăda. – Din fr. dévaster, lat. devastare.

DEVASTÁ, devastez, vb. I. Tranz. A distruge, a ruina, a pustii o țară, o regiune, o casă. ♦ A jefui, a prăda. – Din fr. dévaster, lat. devastare.

devasta vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 573 / Pzi: ~téz / E: fr dévaster] 1 (C.i. teritorii, țări, orașe, așezări omenești etc.) A distruge prin boală, jaf, ravagii Si: a nimici, a pustii. 2 (Prc) A jefui.

DEVASTÁ, devastez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la țări, regiuni, localități, construcții) A distruge, a ruina, a nimici, a pustii. (Prin exagerare) Și-a făcut un «Alpenstock» ( = baston) din creanga jupoiată a primului copac întîlnit, apoi, nemulțumită, a devastat mai departe un alt copac. IBRĂILEANU, A. 71. ◊ Fig. [Țăranii] nu vor întrebuința forme sintactice ca acelea care devastează proza noastră, aliniate cuvînt cu cuvînt după galicisme. SADOVEANU, E. 34. 2. A jefui, a prăda.

DEVASTÁ vb. I. tr. A pustii, a nimici; a distruge, a ruina. ♦ A jefui, a prăda. [< fr. dévaster, lat. devastare].

DEVASTÁ vb. tr. 1. a pustii, a nimici; a distruge, a ruina. 2. a jefui, a prăda. (< fr. dévaster, lat. devastare)

A DEVASTÁ ~éz tranz. 1) (teritorii, localități, case etc.) A transforma în pustiu prin distrugere; a pustii; a ruina. 2) (persoane, ținuturi etc.) A deposeda cu forța de bunuri, de avere; a prăda; a jefui; a despuia. /<fr. dévaster, lat. devastare

devastà v. a pustii, a ruina cu desăvârșire: vrăjmașul a devastat țara.

* devastațiúne f. (lat. de-vastátio, -ónis). Acțiunea de a devasta; rezultatu eĭ. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.

* devastéz, a -á v. tr. (lat. devastare, d. vastus, vast; it. guastare, fr. gâter, sp. gastar, a strica). Pustiesc, dezolez, ruinez: a devasta o țară, o casă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

devastáre s. f., g.-d. art. devastắrii; pl. devastắri

devastáre s. f., g.-d. art. devastării; pl. devastări

devastá (a ~) vb., ind. prez. 3 devasteáză

devastá vb., ind. prez. 1 sg. devastéz, 3 sg. și pl. devasteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEVASTÁRE s. 1. v. distrugere. 2. v. jefuire.

DEVASTARE s. 1. distrugere, nimicire, pîrjolire, pustiire, (înv.) risipă. (~ unui teritoriu ocupat.) 2. jefuire, prădare, spargere, (livr.) devalizare. (~ unei bănci.)

DEVASTÁ vb. 1. v. distruge. 2. v. jefui.

arată toate definițiile

Intrare: devastare
devastare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devastare
  • devastarea
plural
  • devastări
  • devastările
genitiv-dativ singular
  • devastări
  • devastării
plural
  • devastări
  • devastărilor
vocativ singular
plural
Intrare: devasta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • devasta
  • devastare
  • devastat
  • devastatu‑
  • devastând
  • devastându‑
singular plural
  • devastea
  • devastați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • devastez
(să)
  • devastez
  • devastam
  • devastai
  • devastasem
a II-a (tu)
  • devastezi
(să)
  • devastezi
  • devastai
  • devastași
  • devastaseși
a III-a (el, ea)
  • devastea
(să)
  • devasteze
  • devasta
  • devastă
  • devastase
plural I (noi)
  • devastăm
(să)
  • devastăm
  • devastam
  • devastarăm
  • devastaserăm
  • devastasem
a II-a (voi)
  • devastați
(să)
  • devastați
  • devastați
  • devastarăți
  • devastaserăți
  • devastaseți
a III-a (ei, ele)
  • devastea
(să)
  • devasteze
  • devastau
  • devasta
  • devastaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

devastare

  • 1. Acțiunea de a devasta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: distrugere nimicire pustiire
    • 1.1. mai ales la plural Distrugere de bunuri materiale (în timp de război, de răscoale etc.).
      exemple
      • Mi-a spus impiegatul de la mișcare că s-au făcut devastări. DUMITRIU, B. F. 77.
        surse: DLRLC
      • Ruinile templelor egiptene, monumentele romane, vestigiile splendorilor Acropolei au supraviețuit zecilor de secole și repetatelor devastări. COCEA, P. 66.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC DN

etimologie:

  • vezi devasta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

devasta

  • 1. A distruge, a ruina, a pustii o țară, o regiune, o casă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: distruge nimici pustii ruina attach_file 2 exemple
    exemple
    • prin exagerare Și-a făcut un «Alpenstock» (= baston) din creanga jupoiată a primului copac întîlnit, apoi, nemulțumită, a devastat mai departe un alt copac. IBRĂILEANU, A. 71.
      surse: DLRLC
    • figurat [Țăranii] nu vor întrebuința forme sintactice ca acelea care devastează proza noastră, aliniate cuvînt cu cuvînt după galicisme. SADOVEANU, E. 34.
      surse: DLRLC

etimologie: