2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETERMINÁT, -Ă, determinați, -te, adj. 1. Care a fost precizat, care a fost stabilit. 2. (Despre cuvinte sau propoziții) Al cărui sens este precizat de alt cuvânt sau de altă propoziție. – V. determina. Cf. fr. déterminé.

DETERMINÁT, -Ă, determinați, -te, adj. 1. Care a fost precizat, care a fost stabilit. 2. (Despre cuvinte sau propoziții) Al cărui sens este precizat de alt cuvânt sau de altă propoziție. – V. determina. Cf. fr. déterminé.

determinat2, ~ă [At: HELIADE, O. II, 159 / Pl: ~ați, ~e / E: determina cf fr déterminé] 1 a Care a fost precizat. 2 a (Pex) Fix. 3 a Justificat. 4 a (D. cuvinte, propoziții sau categorii sintactice) Al cărui sens (lexical sau gramatical) este precizat de alt cuvânt sau de altă propoziție. 5 sma (Grm) Elementul regent al unui determinant (3). 6 a (Log; d. noțiuni) Care are mai multe note în sine și mai puține note sub sine. 7 a Ferm. 8 a (Pex) Îndrăzneț. 9 a Dedus pe baza anumitor date Si: calculat. 10 a (Înv) Pasionat.

determinat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: determina] 1-3 Determinare (1-2, 4).

DETERMINÁT, -Ă, determinați, -te, adj. 1. Precizat, hotărît, stabilit. Bela, însă, se mîndrea că e lucrător, așadar un om cu o profesiune determinată. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 259. ◊ (Mat.) Problemă determinată = problemă care are un număr limitat de soluții posibile. 2. (Gram.; despre cuvinte) Precizat printr-un raport de determinare.

DETERMINÁT, -Ă adj. Care este cauzat de ceva, definit. // s.m. Termen al unui raport sintactic care este regentul determinantului. [Cf. fr. détérminé].

DETERMINÁT, -Ă I. adj. precizat. ◊ cauzat de ceva. ◊ (despre cuvinte) precizat printr-un raport de determinare (3). II. s. n. element lingvistic determinat de un altul. (< fr. déterminé)

DETERMINÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre cuvinte, propoziții) Care este precizat, lămurit de alte cuvinte sau grupuri de cuvinte. /v. a determina

*determinát, -ă adj. Fix: oră, epocă determinată. Îndrăzneț, hotărît, rezolut: soldat determinat.

DETERMINÁ, detérmin, vb. I. Tranz. 1. A condiționa în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui. 2. A fixa (cu precizie); a stabili, a hotărî (o dată, un termen etc.). ♦ Spec. A preciza însușirile unui corp, ale unei plante, ale unui fenomen (în vederea repartizării acestora în categorii). ♦ Spec. A calcula, a deduce pe baza unor date. 3. A face ca cineva să ia o anumită hotărâre. 4. (Despre cuvinte sau propoziții) A preciza sensul altui cuvânt sau altei propoziții. Adverbele determină verbele pe care le însoțesc. – Din fr. déterminer, lat. determinare.

DETERMINÁ, detérmin, vb. I. Tranz. 1. A condiționa în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui. 2. A fixa (cu precizie); a stabili, a hotărî (o dată, un termen etc.). ♦ Spec. A preciza însușirile unui corp, ale unei plante, ale unui fenomen (în vederea repartizării acestora în categorii). ♦ Spec. A calcula, a deduce pe baza unor date. 3. A face ca cineva să ia o anumită hotărâre. 4. (Despre cuvinte sau propoziții) A preciza sensul altui cuvânt sau altei propoziții. Adverbele determină verbele pe care le însoțesc. – Din fr. déterminer, lat. determinare.

determina vt [At: CALENDARIU (1794), 38/29 / Pzi: ~érmin, (înv) ~néz / E: fr déterminer, lat determinare] 1 A arăta, în mod sigur și categoric, ceva sau pe cineva Si: a identifica. 2 A fixa (cu precizie) o dată, un termen etc. Si: a hotărî, a stabili. 3 (Pex) A defini. 4 (D. cuvinte, propoziții sau categorii sintactice) A preciza sensul (lexical sau gramatical) al unui cuvânt sau al unei propoziții. 5 (Spc) A preciza însușirile unui corp, ale unui fenomen, caracteristicile unei plante (în vederea identificării sau a repartizării acestora în categorii). 6 (Pex) A cunoaște. 7 (C.i. oameni) A face ca cineva să ia o anumită decizie, poziție, atitudine etc. Si: a convinge. 8 (C.i. fapte, fenomene, situații etc.) A servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen Si: a cauza, a condiționa, a genera, a produce. 9 (Pex) A avea ca rezultat. 10 (Rar) A predestina. 11 (Spc) A deduce pe baza anumitor date Si: a calcula.

DETERMINÁ, detérmin, vb. I. Tranz. 1. A condiționa în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui, a produce. Nu există domeniu al științei, literaturii și artei noastre unde cunoașterea experienței sovietice să nu determine un puternic avînt, realizări științifice și artistice de seamă, succese în lupta împotriva influențelor putredei ideologii burgheze în cultură, știință și artă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 331, 1/2. Forțele și relațiile de producție determină caracterul orînduirilor și succesiunea lor. IST. R.P.R. 8. 2. A fixa (cu precizie), a hotărî, a stabili (o dată, un termen etc.); a preciza, a lămuri. [Șeful justiției] determină și ziua înfățișării pricinei. GHICA, S. 587. ◊ Refl. pas. O lumină nu poate indica o poziție, de vreme ce nu i se poate determina locul. CAMIL PETRESCU, U. N. 389. ♦ A preciza însușirile unui corp, ale unei plante, ale unui fenomen (în vederea repartizării acestora în categorii). A determina o plantă. A determina o rocă. A calcula, a deduce (pe baza unor anumite date). A determina un unghi. A determina căldura specifică a unui lichid. A determina poziția unui avion. 3. A face (pe cineva) să ia o hotărîre; a decide, a convinge. Timotin... a reușit cu greu să determine pe doamna să vină în odaia de primire. IBRĂILEANU, A. 130. ◊ Refl. Trebuie să se cunoască cineva pînă a nu se determina a-și lega soarta. NEGRUZZI, S. III 59. 4. (Despre un cuvînt sau o propoziție) A preciza sensul unui cuvînt sau al unei propoziții. Adverbele determină verbele pe care le însoțesc.

DETERMINÁ vb. I. tr. 1. A fi cauza imediată a unui fenomen sau proces, a unui lucru; a condiționa, a cauza. 2. A stabili cu precizie; a lămuri, a preciza. ♦ A deduce; a calcula (pe baza unor date anumite). 3. A hotărî la ceva, a convinge, a decide (pe cineva). 4. A preciza, a lămuri sau a restrânge sensul unui cuvânt, al unei propoziții. [P.i. detérmin și determín. / < fr. déterminer, it., lat. determinare].

DETERMINÁ vb. tr. 1. a fi cauza imediată a unui fapt, fenomen sau proces; a condiționa, a cauza. 2. a stabili cu precizie (o dată un termen). ◊ a calcula (pe baza unor date). 3. a convinge, a decide la ceva. 4. a preciza, a lămuri sau a restrânge sensul unui cuvânt, al unei propoziții. 5. (mat., fiz.) a afla valoarea unei mărimi; a măsura. (< fr. déterminer, lat. determinare)

A DETERMINÁ detérmin tranz. 1) A face să se producă în mod necesar; a provoca; a genera. 2) (timp, date, termene etc.) A fixa printr-o înțelegere prealabilă; a stabili; a hotărî. 3) (corpuri, plante etc.) A stabili (pe baza trăsăturilor specifice) ca aparținând la o clasă sau la o specie; a identifica. 4) A stabili cu exactitate; a preciza; a defini; a delimita. ~ sensul unui cuvânt. 5) (cuvinte, propoziții) A preciza în calitate de determinativ; a explica. 6) A face să ia o decizie; a hotărî; a decide. /<fr. déterminer, lat. determinare

determinà v. 1. a hotărî, a indica într’un mod precis: a determina o distanță; 2. a cauza, a produce: căderea a determinat moartea; 3. a face să iea o rezoluțiune: l’am determinat să plece.

*detérmin, -á v. tr. (lat. détermino, -are. V. termin, țărm). Arăt precis: a determina o distanță. Hotărăsc, decid, fac să: acest eveniment m’a determinat să plec. Precizez înțelesu unuĭ cuvînt, limitez hotărăsc: „trist” e cînd din întîmplare „tragic” cînd e rezultatu caracteruluĭ unuĭ eroŭ din dramă. Cauzez, produc: a determina succesu uneĭ bătăliĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

determina (a ~) vb., ind. prez. 3 determină

determiná vb., ind. prez. 1 sg. detérmin, 3 sg. și pl. detérmină

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DETERMINÁT adj. 1. v. anumit. 2. definit, precizat, stabilit. (Un aspect bine ~.) 3. v. concret.

DETERMINAT adj. 1. anumit, cunoscut, fixat, hotărît, precizat, rînduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată ~.) 2. definit, precizat, stabilit. (Un aspect bine ~.) 3. concret, precis. (I-a oferit clteva fapte ~.)

DETERMINÁ vb. 1. v. stârni. 2. v. provoca. 3. v. impulsiona. 4. v. condiționa. 5. v. decide. 6. v. decide. 7. v. calcula. 8. a defini, a preciza, a stabili, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietățile metalelor.) 9. v. stabili. 10. a fixa, a hotărî, a preciza, a stabili, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (Au ~ un nou termen pentru...) 11. v. complini.

DETERMINA vb. 1. a cauza, a declanșa, a dezlănțui, a genera, a isca, a naște, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (înv. și reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuții aprinse.) 2. a cauza, a crea, a da, a face, a pricinui, a produce, a provoca, a stîrni. (Injecția i-a ~ o senzație de înviorare.) 3. a imprima, a impulsiona, a impune. (A ~ unui mobil o mișcare.) 4. a condiționa. (Factori care ~ producerea fenomenului.) 5. a convinge, a decide, a face, a hotărî, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină.) 6. a decide, a hotărî, a stabili, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ în ultimele clipe.) 7. a calcula, a fixa, a măsura, a stabili. (A ~ valoarea unor parametri.) 8. a defini, a preciza, a stabili, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietățile metalelor.) 9. a fixa, a preciza, a stabili, a statornici. (Cum a ~ concentrația vinului?) 10. a fixa, a hotărî, a preciza, a stabili, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (Au ~ un nou termen pentru...) 11. (GRAM.) a complini.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DETERMINÁT, -Ă adj. (< determiná < fr. déterminer, it., lat. determinare): în sintagmele interjecție determinată, monem determinat, subiect determinat și substantiv determinat (v.).

DETERMINÁT s. m. (< determiná, cf. fr. déterminer): termen regent din cadrul unui raport sintactic, al cărui sens este precizat, lămurit sau restrâns de către termenul subordonat. În limba română, substantivul și verbul sunt în mod obișnuit elemente determinate (regente), primul al adjectivului și numeralului, al doilea al adverbului: gândire profundă, zece zile, rândul al doilea, aleargă nebunește etc. Și alte părți de vorbire pot deveni termeni determinați (regenți) într-o relație binară (cu sau fără elemente raționale): bun de glume, acesta roșu, acela de jos, patru galben, doi de sus, jos din cireș!, hai la drum!

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

determinat, -ă, determinați, -te adj. (pub.) ferm, hotărât.[1]

  1. Barbarism. Se recomandă evitarea folosirii cuvântului determinat cu aceste sensuri. — raduborza
Intrare: determinat
determinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • determinat
  • determinatul
  • determinatu‑
  • determina
  • determinata
plural
  • determinați
  • determinații
  • determinate
  • determinatele
genitiv-dativ singular
  • determinat
  • determinatului
  • determinate
  • determinatei
plural
  • determinați
  • determinaților
  • determinate
  • determinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: determina
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • determina
  • determinare
  • determinat
  • determinatu‑
  • determinând
  • determinându‑
singular plural
  • determină
  • determinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • determin
(să)
  • determin
  • determinam
  • determinai
  • determinasem
a II-a (tu)
  • determini
(să)
  • determini
  • determinai
  • determinași
  • determinaseși
a III-a (el, ea)
  • determină
(să)
  • determine
  • determina
  • determină
  • determinase
plural I (noi)
  • determinăm
(să)
  • determinăm
  • determinam
  • determinarăm
  • determinaserăm
  • determinasem
a II-a (voi)
  • determinați
(să)
  • determinați
  • determinați
  • determinarăți
  • determinaserăți
  • determinaseți
a III-a (ei, ele)
  • determină
(să)
  • determine
  • determinau
  • determina
  • determinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

determinat, determinaadjectiv

  • 1. Care a fost precizat, care a fost stabilit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bela, însă, se mîndrea că e lucrător, așadar un om cu o profesiune determinată. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 259. DLRLC
    • 1.1. matematică Problemă determinată = problemă care are un număr limitat de soluții posibile. DLRLC
  • 2. (Despre cuvinte sau propoziții) Al cărui sens este precizat de alt cuvânt sau de altă propoziție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

determina, determinverb

  • 1. A condiționa în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Nu există domeniu al științei, literaturii și artei noastre unde cunoașterea experienței sovietice să nu determine un puternic avînt, realizări științifice și artistice de seamă, succese în lupta împotriva influențelor putredei ideologii burgheze în cultură, știință și artă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 331, 1/2. DLRLC
    • format_quote Forțele și relațiile de producție determină caracterul orînduirilor și succesiunea lor. IST. R.P.R. 8. DLRLC
  • 2. A fixa (cu precizie); a stabili, a hotărî (o dată, un termen etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote [Șeful justiției] determină și ziua înfățișării pricinei. GHICA, S. 587. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv O lumină nu poate indica o poziție, de vreme ce nu i se poate determina locul. CAMIL PETRESCU, U. N. 389. DLRLC
    • 2.1. prin specializare A preciza însușirile unui corp, ale unei plante, ale unui fenomen (în vederea repartizării acestora în categorii). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A determina o plantă. A determina o rocă. DLRLC
    • 2.2. prin specializare A calcula, a deduce pe baza unor date. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote A determina un unghi. A determina căldura specifică a unui lichid. A determina poziția unui avion. DLRLC
  • 3. A face ca cineva să ia o anumită hotărâre. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Timotin... a reușit cu greu să determine pe doamna să vină în odaia de primire. IBRĂILEANU, A. 130. DLRLC
    • format_quote reflexiv Trebuie să se cunoască cineva pînă a nu se determina a-și lega soarta. NEGRUZZI, S. III 59. DLRLC
  • 4. (Despre cuvinte sau propoziții) A preciza sensul altui cuvânt sau altei propoziții. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Adverbele determină verbele pe care le însoțesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic