2 intrări
48 de definiții
din care- explicative (29)
- morfologice (11)
- relaționale (6)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESPERARE s. f. v. disperare.
desperare sf [At: I. GOLESCU, C., ap. Da ms / V: dis~ / Pl: ~rări / E: despera] 1-2 Pierdere a oricărei speranțe (în rezolvarea sau) îndreptarea unei situații Si: desperat1 (1-2), desperație (1-2). 3-4 Aducere a cuiva în stare de desperare (1-2) Si: desperat1 (3-4), desperație (3-4). 5-6 (Ajungere sau) aducere a cuiva în stare de exasperare Si: desperat1 (5-6), desperație (5-6). 7-8 Stare sufletească apăsătoare, specific umană, caracterizată prin pierderea oricărei speranțe (în rezolvarea sau) îndreptarea unei situații Si: deznădejde, (înv) desperanță (1-2), desperație (7-8). 9 (îlav) Cu ~ În mod deznădăjduit. 10 (Îal) Din toate puterile Si: aprig, tare. 11 (Îlav) În ~ (de cauză) Într-o situație fără ieșire. 12 (Îlav) La ~ În cel mai înalt grad. 13 (Îe) A duce pe cineva la ~ A face pe cineva să-și piardă nădejdea. 14 (Îae) A exaspera.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPERARE, desperări, s. f. Faptul de a despera; desperație. ◊ Loc. adv. Cu desperare = (în mod) desperat, deznădăjduit; fig. (în legătură cu modul de a munci, de a se strădui etc. pentru ceva) din toate puterile, aprig. ◊ Expr. A duce (sau a împinge pe cineva) la desperare = a face (pe cineva) să-și piardă nădejdea; a exaspera. [Var.: disperare s. f.] – V. despera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DESPERARE, desperări, s. f. (Și în forma disperare) Faptul de a despera; deznădejde. Își smulsese părul din cap de desperare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 205. Bătrînul își lăsă capul în jos, cu un aer de supremă desperare. VLAHUȚĂ, CL. 87. În Țara Romînească, starea țăranilor merse din zi în zi mai rău, pînă la 1821, cînd desperarea lor izbucni. BĂLCESCU, O. I 143. ◊ Loc. adv. Cu desperare = (în mod) desperat, deznădăjduit. Aș voi să întreb unde mergem, vorbi într-o vreme cu disperare domnul Paul de Marenne. SADOVEANU, Z. C. 191. Mărinda, pierdută pintre popor, se uita cu mirare și cu luare-aminte la soldați și deodată, țipînd cu desperare, pică la pămînt leșinată. ALECSANDRI, O. P. 227. La desperare = într-o împrejurare grea, în care sînt puține posibilități de scăpare. La desperare te agăți de orice. ◊ Expr. A duce (sau a aduce, a împinge pe cineva) la desperare = a face (pe cineva) să-și piardă nădejdea; a exaspera (pe cineva). – Variantă: disperare s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPERARE s.f. Acțiunea de a despera și (mai ales) rezultatul ei; deznădejde. ◊ Cu desperare = în mod deznădăjduit; (fig.) din toate puterile. [Var. disperare s.f. / < despera].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPERARE/DISPERARE s. f. faptul de a despera; deznădejde; desperație. ♦ cu ~ = în mod deznădăjduit; (fig.) din toate puterile; a împinge (pe cineva) la ~ = a face (pe cineva) să-și piardă nădejdea. (< despera)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DESPERARE ~ări f. Stare de apăsare sufletească cauzată de pierderea speranței; deznădejde. [G.-D. desperării; Var. disperare] /v. a despera
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desperare f. 1. pierderea speranței; 2. întristare violentă, descurajare; 3. ceeace cauzează desperarea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*desperáre f. Perderea speranțeĭ, desnădejde: am ajuns la desperare cu boala asta. Ceĭa ce produce desperare: acest băĭat e desperarea familiiĭ. – Și disp- (după it.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DESPERA vb. I v. dispera.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPERA, disper, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Rar) A face pe cineva să-și piardă răbdarea; a exaspera. [Prez. ind. și: disperez. – Var.: despera vb. I] – Din lat. desperare.[1]
- Prin contrast, DEX ’98 menționează despera ca formă principală și dispera ca variantă. — cata
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de cata
- acțiuni
DISPERARE, disperări, s. f. Faptul de a dispera; desperație. ◊ Loc. adv. Cu disperare = (în mod) disperat, deznădăjduit; fig. (în legătură cu modul de a munci, de a se strădui etc. pentru ceva) din toate puterile, aprig. ◊ Expr. A duce (sau a împinge pe cineva) la disperare = a face (pe cineva) să-și piardă nădejdea; a exaspera. [Var.: desperare s. f.] – V. dispera.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despera [At: KOGĂLNICEANU, S. 215 / V: dis~ / Pzi: ~per și (îrg) ~rez / E: lat desperare] 1-2 vi A pierde orice speranță (în rezolvarea sau) îndreptarea unei situații Si: a se descuraja, a deznădăjdui. 3-4 vt A face pe cineva să despere (1-2). 5-6 vtr A (se) exaspera.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dispera v vz despera
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disperare sf vz desperare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPERA, desper, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Rar) A face pe cineva să-și piardă nădejdile, răbdarea; a exaspera. [Prez. ind. și: desperez. – Var.: dispera vb. I] – Din lat. desperare.[1]
- Ediția mai nouă (DEX ’09) menționează dispera ca formă principală și despera ca variantă. — cata
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DISPERA vb. I v. despera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPERA vb. I v. despera.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPERARE s. f. v. desperare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPERARE s. f. v. desperare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPERA, desper și (mai rar) desperez, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. (Atestat în forma de prez. ind. pers. 3 pl. desper). Așa virtuoșii murind nu desper, Speranța-a lor frunte-nsenină. EMINESCU, O. I 12. ◊ Refl. (Învechit) Dacă la vîrsta ta te desperezi, apoi noi acei cari sîntem mai bătrîni... ce trebuie să facem? KOGĂLNICEANU, S. 215. 2. Tranz. (Rar) A aduce (pe cineva) la desperare; a exaspera. Se arătară îndată pintre stuh vro patru dorobanți... care ne spuseră că ne găsim chiar în dreptul Călărașilor, și în lungă depărtare de orice sat. Această aflare ne desperă, căci toate proviziile noastre se înecaseră! ALECSANDRI. O. P. 210. – Variantă: dispera vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPERA vb. I. intr. A-și pierde speranța, a deznădăjdui. [P.i. desper și (rar) -rez, var. dispera vb. I. / < lat. desperare, cf. it. disperare, fr. désespérer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPERA vb. I. v. despera.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPERARE s.f. v. desperare.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPERA/DISPERA vb. intr. a-și pierde speranța, a deznădăjdui. (< lat. desperare, după fr. désespérer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DISPERA vb. elem. despera.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DISPERARE s. f. elem. desperare.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DESPERA desper 1. intranz. A-și pierde speranța; a ajunge în stare de deznădejde; a deznădăjdui. 2. tranz. A face să-și piardă speranța; a aduce în stare de deznădejde; a deznădăjdui. [Var. a dispera] /<lat. disperare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desperà 1. a pierde toată speranța: a despera de succes; 2. a aduce la desperare: a despera pe amicii săi; 3. a se lăsa în voia desperării.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*despér și -ez, a -á v. intr. (lat. despéro, -áre). Perd speranța, desnădăjduĭesc: nu desper de reușita luĭ (că va reuși). V. tr. Aduc la desperare: m’ai desperat cu atîtea cheltuĭelĭ! V. refl. Ajung la desperare: m’am desperat cu boala asta! – Și disper (după it.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
* dispér și -éz V. desper.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
desperare/disperare s. f. (sil. mf. -spe-), g.-d. art. desperării/disperării; pl. desperări/disperări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desperare
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
dispera (a ~) (desp. dis-pe-/di-spe-) vb., ind. prez. 1 sg. disper, 3 disperă; conj. prez. 1 sg. să disper, 3 să dispere (nefolosit la imper. afirm.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
disperare (desp. dis-pe-/di-spe-) s. f., g.-d. art. disperării; pl. disperări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!dispera (a ~) (dis-pe-/di-spe-) vb., ind. prez. 3 disperă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!disperare (dis-pe-/di-spe-) s. f., g.-d. art. disperării; pl. disperări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
despera/dispera vb. (sil. mf. -spe-), ind. prez. 1 sg. desper/disper, 3 sg. și pl. desperă/disperă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dispera v. despera
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
disperare v. desperare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
despera (ind. prez. 1 sg. desper)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
desperez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESPERARE s. 1. v. deznădejde. 2. v. exasperare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPERARE s. 1. deznădejde, (rar) deznădăjduire, (înv.) apelpisie, desperație. (O mișcătoare ~ se citea în ochii lui.) 2. exasperare. (L-a adus la ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPERA vb. 1. v. deznădăjdui. 2. v. exaspera.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPERA vb. 1. a deznădăjdui, (înv.) a apelpisi. (A ~ să mai aștepte.) 2. a exaspera, (înv.) a apelpisi. (Copilul ăsta mă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A dispera ≠ a spera
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Disperare ≠ speranță
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
QUI NIL POTEST SPERARE DESPERET NIHIL (lat.) cine nu are a spera nu are de ce despera – Seneca, „Medeea”, I, 163.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Nil desperandum (lat. „Să nu desperi!”) sau, cu alte cuvinte, să nu pierzi niciodată speranța, să nu te lași niciodată pradă deznădejdii. Acest sfat al lui Horațiu se găsește în Ode (I, 7, versul 27). LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
- silabație: dis-pe-ra, di-spe-ra
verb (VT1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: dis-pe-, di-spe-
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dispera, disperverb
- 1. A-și pierde orice speranță. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: deznădăjdui antonime: spera
- Așa virtuoșii murind nu desper, Speranța-a lor frunte-nsenină. EMINESCU, O. I 12. DLRLC
- Dacă la vîrsta ta te desperezi, apoi noi acei cari sîntem mai bătrîni... ce trebuie să facem? KOGĂLNICEANU, S. 215. DLRLC
-
- 2. A face pe cineva să-și piardă răbdarea. DEX '09 DLRLCsinonime: exaspera
- Se arătară îndată pintre stuh vro patru dorobanți... care ne spuseră că ne găsim chiar în dreptul Călărașilor, și în lungă depărtare de orice sat. Această aflare ne desperă, căci toate proviziile noastre se înecaseră! ALECSANDRI. O. P. 210. DLRLC
-
etimologie:
- desperare DEX '09 DEX '98 DN
disperare, disperărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a dispera. DEX '09 DLRLC DNsinonime: desperație deznădejde exasperare antonime: speranță
- Își smulsese părul din cap de desperare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 205. DLRLC
- Bătrînul își lăsă capul în jos, cu un aer de supremă desperare. VLAHUȚĂ, CL. 87. DLRLC
- În Țara Romînească, starea țăranilor merse din zi în zi mai rău, pînă la 1821, cînd desperarea lor izbucni. BĂLCESCU, O. I 143. DLRLC
- Cu disperare = (în mod) disperat, deznădăjduit. DEX '09 DLRLC DNsinonime: deznădăjduit disperat
- Aș voi să întreb unde mergem, vorbi într-o vreme cu disperare domnul Paul de Marenne. SADOVEANU, Z. C. 191. DLRLC
- Mărinda, pierdută pintre popor, se uita cu mirare și cu luare-aminte la soldați și deodată, țipînd cu desperare, pică la pămînt leșinată. ALECSANDRI, O. P. 227. DLRLC
- (În legătură cu modul de a munci, de a se strădui etc. pentru ceva) Din toate puterile. DEX '09 DNsinonime: aprig
-
- La disperare = într-o împrejurare grea, în care sunt puține posibilități de scăpare. DLRLC
- La disperare te agăți de orice. DLRLC
- A duce (sau a împinge pe cineva) la disperare = a face (pe cineva) să-și piardă nădejdea. DEX '09 MDN '00sinonime: exaspera
-
-
etimologie:
- dispera DEX '09 DN