2 intrări
28 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESFRÂNAT, -Ă, desfrânați, -te, adj. (Adesea substantivat) Destrăbălat, corupt, depravat, imoral. – V. desfrâna.
desfrânat2, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 101 / V: (îvr) dăs~, dis~, ~făr~ / Pl: ~ați, ~e / E: desfrâna] 1 a (Înv; d. cal) Lipsit de frâu. 2 a (Pex) Lăsat liber. 3 a (Înv; d. vehicule prevăzute cu frâne) Cu frâna liberă. 4-5 smf, a (Persoană) care încalcă limitele bunei-cuviințe sau ale moralității. 6-7 smf, a (Persoană) depravată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfrânat1 sn [At: MDA ms / V: (îvr) dăs~, dis~ / Pl: ~uri / E: desfrâna] 1-6 Desfrânare (1-6). 7 (Îvp) Vorbărie multă și fără rost.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFRÂNAT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care s-a dedat desfrâului; depravat; destrăbălat. /v. a se desfrâna
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desfrânat a. 1. lipsit de frâu; 2. necumpătat în purtare, dat la plăceri. ║ m. om desfrânat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFRÂNA, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Pref. des- + [în]frâna.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfărna v vz desfrâna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfărnat2, ~ă a vz desfrânat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfărnat1 sn vz desfrânat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfrana v vz desfrâna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfranat1 sn vz desfrânat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfranat2, ~ă a vz desfrânat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfrâna [At: M. COSTIN, O. 151/ Pzi: ~nez și (îvr) desfrân / E: des- + (în)frâna] 1 vt (Îdt) A scoate frâul de la cal. 2 vt (Pex) A lăsa liber. 3 vt (Rar) A desface frâna. 4 vt (Pex) A scoate frâna. 5-6 vtr (A duce sau) a face să ducă o viață imorală. 7-8 vtr A (se) deda viciilor, corupției, destrăbălării.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disfrânat, ~ă a vz desfrânat modificată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFRÂNA, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Des1- + [în]frâna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DESFRÎNA, desfrînez, vb. I. Refl. (Neobișnuit) A se deda desfătărilor, petrecerilor, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. Ne desfrînam în nebunia carnavalului la Veneția. M. I. CARAGIALE, C. 55.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFRÎNAT, -Ă, desfrînați, -te, adj. Destrăbălat, corupt, stricat, depravat, imoral, cu o conduită imorală. Tînărul rege... fugi cu desfrînata sa curte. ODOBESCU, S. I 4. M-aș mîngîia d-aceasta, cînd aș vedea că, poate, Prin scrieri vom preface năravuri desfrînate. ALEXANDRESCU, P. 82. Iliaș urmînd în tronul părintelui său, după o scurtă și desfrînată domnie, se duse la Constantinopol. NEGRUZZI, S. I 144. ◊ (Substantivat) Focul juneții și simplitatea creșterii sale o făcură să plece urechea la măgulirile desfrînaților. NEGRUZZI, S. I 20.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE DESFRÂNA mă ~ez intranz. A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se deprava; a se destrăbăla; a se strica. /des- + a [în]frâna
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desfrânà v. 1. a lua calului frâul; 2. fig. a da drumul: fiecare simte că mintea-i se desfrână AL.; 3. a (se) da desfrânării.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfrînát, -ă adj. și s. Vechĭ. Fără frîŭ, neînfrînat, impetuos, pornit: să nu să hie pus (să nu se fi pus) să oprească desfrînata prostime, pozna mare (răscoala) s’ar hi întîmplat (Cost. 1, 293). Exuberant, prea mare, imens. Azĭ. Destrăbălat, stricat, corupt. – Și desfîrnat (Mold. sud).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
desfrînéz v. tr. (ca și în-frînez). Scot frîŭ, las fără frîŭ (un cal). Fig. V. refl. Mă corup, mă dedaŭ stricăciuniĭ. V. destrăbălez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!desfrâna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. desfrânez, 3 desfrânează; conj. prez. 1 sg. să desfrânez, 3 să desfrâneze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
!desfrâna (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se desfrânează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
desfrâna vb., ind. prez. 1 sg. desfrânez, 3 sg. și pl. desfrânează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESFRÂNAT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. depravat, destrăbălat, dezmățat, imoral, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat ~; e un ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESFRÂNA vb. v. corupe.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESFRÎNA vb. a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFRÎNAT adj., s. 1. adj. corupt, decăzut, depravat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deșănțat, (pop. și fam.) parșiv, (pop.) deșucheat, (înv. și reg.) rușinat, (reg.) șucheat, teșmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Un om ~.) 2. adj., s. depravat, destrăbălat, dezmățat, imoral, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
desfrânat, desfrânatăadjectiv
- 1. Cu o conduită imorală. DEX '09 DLRLCsinonime: corupt depravat destrăbălat imoral stricat
- Tînărul rege... fugi cu desfrînata sa curte. ODOBESCU, S. I 4. DLRLC
- M-aș mîngîia d-aceasta, cînd aș vedea că, poate, Prin scrieri vom preface năravuri desfrînate. ALEXANDRESCU, P. 82. DLRLC
- Iliaș urmînd în tronul părintelui său, după o scurtă și desfrînată domnie, se duse la Constantinopol. NEGRUZZI, S. I 144. DLRLC
- Focul juneții și simplitatea creșterii sale o făcură să plece urechea la măgulirile desfrînaților. NEGRUZZI, S. I 20. DLRLC
-
etimologie:
- desfrâna DEX '09
desfrâna, desfrânezverb
- 1. A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: deprava destrăbăla strica
- Ne desfrînam în nebunia carnavalului la Veneția. M. I. CARAGIALE, C. 55. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix des- + [în]frâna. DEX '09