2 intrări

20 de definiții

desfrânát1 sn [At: MDA ms / V: (îvr) dăs~, dis~ / Pl: ~uri / E: desfrâna] 1-6 Desfrânare (1-6). 7 (Îvp) Vorbărie multă și fără rost.

desfrânát2, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 101 / V: (îvr) dăs~, dis~, ~făr~ / Pl: ~áți, ~e / E: desfrâna] 1 a (Înv; d. cal) Lipsit de frâu. 2 a (Pex) Lăsat liber. 3 a (Înv; d. vehicule prevăzute cu frâne) Cu frâna liberă. 4-5 smf a (Persoană) care încalcă limitele bunei-cuviințe sau ale moralității. 6-7 smf, a (Persoană) depravată.

DESFRÂNÁT, -Ă, desfrânați, -te, adj. (Adesea substantivat) Destrăbălat, corupt, depravat, imoral. – V. desfrâna.

DESFRÂNÁT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. depravat, destrăbălat, dezmățat, imoral, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat ~; e un ~.)

DESFRÂNÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care s-a dedat desfrâului; depravat; destrăbălat. /v. a se desfrâna

desfrânat a. 1. lipsit de frâu; 2. necumpătat în purtare, dat la plăceri. ║ m. om desfrânat.

desfrâná [At: M. COSTIN, O. 151/ Pzi: ~néz și (îvr) desfrấn / E: des- + (în)frâna] 1 vt (Îdt) A scoate frâul de la cal. 2 vt (Pex) A lăsa liber. 3 vt (Rar) A desface frâna. 4 vt (Pex) A scoate frâna. 5-6 vtr (A duce sau) a face să ducă o viață imorală. 7-8 vtr A (se) deda viciilor, corupției, destrăbălării.

DESFRÂNÁ, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Pref. des- + [în]frâna.

DESFRÂNÁ, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Des1- + [în]frâna.

DESFRÎNÁ, desfrînez, vb. I. Refl. (Neobișnuit) A se deda desfătărilor, petrecerilor, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. Ne desfrînam în nebunia carnavalului la Veneția. M. I. CARAGIALE, C. 55.

DESFRÎNÁT, -Ă, desfrînați, -te, adj. Destrăbălat, corupt, stricat, depravat, imoral, cu o conduită imorală. Tînărul rege... fugi cu desfrînata sa curte. ODOBESCU, S. I 4. M-aș mîngîia d-aceasta, cînd aș vedea că, poate, Prin scrieri vom preface năravuri desfrînate. ALEXANDRESCU, P. 82. Iliaș urmînd în tronul părintelui său, după o scurtă și desfrînată domnie, se duse la Constantinopol. NEGRUZZI, S. I 144. ◊ (Substantivat) Focul juneții și simplitatea creșterii sale o făcură să plece urechea la măgulirile desfrînaților. NEGRUZZI, S. I 20.

!desfrâná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se desfrâneáză

desfrâná vb., ind. prez. 1 sg. desfrânéz, 3 sg. și pl. desfrâneáză

DESFRÂNÁ vb. v. corupe.

A SE DESFRÂNÁ mă ~éz intranz. A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se deprava; a se destrăbăla; a se strica. /des- + a [în]frâna

desfrânà v. 1. a lua calului frâul; 2. fig. a da drumul: fiecare simte că mintea-i se desfrână AL.; 3. a (se) da desfrânării.

desfrînát, -ă adj. și s. Vechĭ. Fără frîŭ, neînfrînat, impetuos, pornit: să nu să hie pus (să nu se fi pus) să oprească desfrînata prostime, pozna mare (răscoala) s’ar hi întîmplat (Cost. 1, 293). Exuberant, prea mare, imens. Azĭ. Destrăbălat, stricat, corupt. – Și desfîrnat (Mold. sud).

desfrînéz v. tr. (ca și în-frînez). Scot frîŭ, las fără frîŭ (un cal). Fig. V. refl. Mă corup, mă dedaŭ stricăciuniĭ. V. destrăbălez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESFRÎNÁ vb. a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.)

DESFRÎNÁT adj., s. 1. adj. corupt, decăzut, depravat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertín, (rar) deșănțát, (pop. și fam.) parșív, (pop.) deșucheát, (înv. și reg.) rușinát, (reg.) șucheát, teșmenít, (înv.) aselghicésc, demoralizát, spurcát. (Un om ~.) 2. adj., s. depravat, destrăbălat, dezmățat, imoral, stricat, (pop.) curvár, (înv.) preacurvár, preacurvitór. (Un bărbat ~.)

Intrare: desfrâna
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desfrâna desfrânare desfrânat desfrânând singular plural
desfrânea desfrânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desfrânez (să) desfrânez desfrânam desfrânai desfrânasem
a II-a (tu) desfrânezi (să) desfrânezi desfrânai desfrânași desfrânaseși
a III-a (el, ea) desfrânea (să) desfrâneze desfrâna desfrână desfrânase
plural I (noi) desfrânăm (să) desfrânăm desfrânam desfrânarăm desfrânaserăm, desfrânasem*
a II-a (voi) desfrânați (să) desfrânați desfrânați desfrânarăți desfrânaserăți, desfrânaseți*
a III-a (ei, ele) desfrânea (să) desfrâneze desfrânau desfrâna desfrânaseră
Intrare: desfrânat
desfrânat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desfrânat desfrânatul desfrâna desfrânata
plural desfrânați desfrânații desfrânate desfrânatele
genitiv-dativ singular desfrânat desfrânatului desfrânate desfrânatei
plural desfrânați desfrânaților desfrânate desfrânatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)