5 intrări

43 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desfatat2, ~ă a vz desfătat2

DESFĂTÁ, desfắt, vb. I. Refl. A-și petrece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încântare; a petrece, a se distra; a simți o mare plăcere, a se delecta. ♦ Tranz. A încânta, a fermeca. [Prez. ind. și: desfătez] – Et. nec.

DESFĂTÁ, desfắt, vb. I. Refl. A-și petrece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încântare; a petrece, a se distra; a simți o mare plăcere, a se delecta. ♦ Tranz. A încânta, a fermeca. [Prez. ind. și: desfătez] – Et. nec.

DESFĂTÁT, -Ă, desfătați, -te, adj. (Înv.) 1. Desfătător. ♦ (Despre locuri) Plăcut la vedere; deschis, larg, frumos. 2. (Despre oameni) Bucuros, vesel; înclinat spre plăceri senzuale. – V. desfăta.

DESFĂTÁT, -Ă, desfătați, -te, adj. (Înv.) 1. Desfătător. ♦ (Despre locuri) Plăcut la vedere; deschis, larg, frumos. 2. (Despre oameni) Bucuros, vesel; înclinat spre plăceri senzuale. – V. desfăta.

DESFĂȚÁ, desfắț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi. 2. (Reg.) A deschide, a întinde la vedere; a expune. – Pref. des- + [în]făța.

DESFĂȚÁT, -Ă, desfățați, -te, adj. 1. (Despre perne sau plăpumi) Fără față. 2. (Reg.) Larg deschis, expus vederii. – V. desfăța.

desfăta [At: PSALT. 62 / V: ~fata, (îvr) dezvă~, (reg) ~făida / Pzi: desfăt și ~tez / E: nct] 1 vt (Înv) A extinde. 2 vt (Înv) A înfrumuseța. 3 vr A se afla într-o stare de mare mulțumire, de încântare. 4 vr A simți o deosebită plăcere (intelectuală, senzorială, estetică). 5 vr A se distra. 6 vt A provoca o bucurie, o plăcere Si: a distra. 7 vt (Pex) A fermeca. 8 vr (Înv; îe) A se ~ în sine A se complace.

desfătat1 sn [At: ALECSANDRI, P. P. 154 / V: ~fatat1, (îvr) dezv~, (reg) ~făidat1 / E: desfăta] 1 (Înv) Extindere. 2 (Înv) Înfrumusețare. 3-6 Desfătare (3-6). 7 Petrecere. 8 (Pex) Desfrâu. 9 Distrare. 10 (Pex) Fermecare.

desfătat2, ~ă a [At: MOXA, cf GCR I, 57/38 / V: ~fatat2, (îvr) dezv~, (reg) ~făidat / Pl: ~ați, ~e / E: desfăta] 1 (Înv) Extins. 2 (Înv) Înfrumusețat. 3 Care se află într-o stare de mulțumire, de încântare. 4 Care simte o deosebită plăcere (intelectuală, senzorială, estetică). 5 Care se distrează. 6 Care provoacă plăcere. 7 (Pex) Fermecat. 8 (D. clădiri sau d. locuri, ținuturi) Larg. 9 (Îrg; d. oameni) Lipsit de griji și de greutăți. 10 (Îrg; d. oameni) Înclinat spre plăceri senzuale. 11 (Pex) Vesel. 12 Frumos. corectată

desfățá [At: CADE / Pzi: desfắț / E: des- + (în)făța] 1 vt A scoate fețele sau învelitorile de pe perne sau de pe plăpumi. 2 vt (C.i. patul sau așternutul) A lăsa fără rufărie. 3 vr (Pan) A se da la o parte. 4 vt (Reg) A expune (vederii).

desfățat1 sn [At: MDA ms / V: dis~, (îvr) ~svă~ / E: desfăța] 1-4 Desfățare (1-4).

desfățat2, ~ă a [At: DL / V: dis~, (îvr) ~svă~ / Pl: ~ați, ~e / E: desfăța] 1 (D. perne, plăpumi) Căruia i s-au scos învelitorile sau fețele. 2 (D. pat sau așternuturi) Rămas fără rufărie. 3 (Pan) Dat la o parte. 4 (Reg) Expus vederii.

DESFĂȚÁ, desfắț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi. 2. (Reg.) A deschide, a întinde la vedere; a expune. – Des1- + [în]făța.

DESFĂȚÁT, -Ă, desfățați, -te, adj. 1. (Despre perne sau plăpumi) Fără față, neînfățat. 2. (Reg.) Larg deschis, expus vederii. – V. desfăța.

DESFĂTÁ, desfăt și desfătez, vb. I. Refl. A-și trece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încîntare, a simți o mare plăcere, a se delecta, a petrece, a se distra. Pentru ce unul cîntă și se desfată în grădină umbroasă, iar altul se cutremură și blestemă? CAMILAR, T. 104. În salonul din dreapta dansa și se desfăta tineretul. C. PETRESCU, C. V. 178. Mă desfătam pe gheață și la săniuș. CREANGĂ, A. 117. ◊ Fig. Acea cuvîntare cadențată... pe care glasul o rostește cu plăcere, desfătîndu-se în armonia ritmului. ODOBESCU, S. I 185. ♦ Tranz. A încînta, a fermeca, a delecta. Nu vedea decît un spectacol care desfăta ochii. C. PETRESCU, C. V. 163. Uitată doarme-a doinelor comoară De-un sfert de veac, în vechea lui vioară Ce-a desfătat o lume-n tinerețe! IOSIF, P. 29. ◊ Absol. Varsă-n cupa mea de aur Acest vin ce desfătează. ALECSANDRI, P. II 47.

DESFĂTÁT, -Ă, desfătați, -te, adj. (Învechit) 1. (Despre lucruri) Plăcut, încîntător, desfătător. Cela în gunoi, cesta în așternuturi desfătate. ARHIVA R. I 147. Florile... Se dezvălesc frumos Din sînurile sale Dau desfătat miros. DONICI, F. 57. ♦ (Despre locuri) Plăcut la vedere; deschis, larg, frumos. O lume fără margini, frumoasă, desfătată, Ca o cîmpie verde sub mine s-au întins. ALECSANDRI, P. A. 65. 2. (Despre oameni) Plin de bucurie, bucuros, vesel. Astăzi este lumea Desfătată. TEODORESCU, P. P. 100. ♦ Aplecat spre plăceri senzuale, răsfățat, moleșit. Agatirșii... erau oameni desfătați și trăiau o viață moleșită. ODOBESCU, S. II 277.

DESFĂȚÁ, desfăț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pînză de pe perne sau plăpumi. ◊ Expr. A desfăța patul (sau așternutul) = a scoate rufăria patului. ◊ Refl Fig. Cu-ncetul a cerului nori se desfață, Încet se-ncrețesc peste văile-adînci. EMINESCU, O. IV 164. 2. (Mold., rar) A deschide; a întinde la vedere, a expune. Negustorii dughenele au desfățat. SEVASTOS, N. 130.

DESFĂȚÁT, -Ă, desfățați, -te, adj. 1. (Despre perne sau plăpumi) Fără față; neînfățat; p. ext. (despre pat) fără rufărie. 2. (Mold., rar) Larg deschis, expus vederii. [Casele] au început a să supune regulelor proporției, a să împodobi cu coloane, cu ferestre largi și luminoase, cu balcoane desfățate. ALECSANDRI, C. 97.

A DESFĂTÁ desfăt tranz. A face să se desfete; a delecta; a fascina; a încânta; a vrăji; a fermeca. / Orig. nec.

A SE DESFĂTÁ mă desfăt intranz. 1) A fi cuprins de plăcere și de admirație; a se răsfăța; a se delecta. 2) A-și petrece timpul în distracții; a se deda plăcerilor lumești; a se veseli; a se distra; a se amuza. / Orig. nec.

arată toate definițiile

Intrare: desfatat
desfatat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: desfăta
desfăta1 (1 -t) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (VT54)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desfăta
  • desfătare
  • desfătat
  • desfătatu‑
  • desfătând
  • desfătându‑
singular plural
  • desfa
  • desfătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desfăt
(să)
  • desfăt
  • desfătam
  • desfătai
  • desfătasem
a II-a (tu)
  • desfeți
(să)
  • desfeți
  • desfătai
  • desfătași
  • desfătaseși
a III-a (el, ea)
  • desfa
(să)
  • desfete
  • desfăta
  • desfătă
  • desfătase
plural I (noi)
  • desfătăm
(să)
  • desfătăm
  • desfătam
  • desfătarăm
  • desfătaserăm
  • desfătasem
a II-a (voi)
  • desfătați
(să)
  • desfătați
  • desfătați
  • desfătarăți
  • desfătaserăți
  • desfătaseți
a III-a (ei, ele)
  • desfa
(să)
  • desfete
  • desfătau
  • desfăta
  • desfătaseră
desfăta2 (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desfăta
  • desfătare
  • desfătat
  • desfătatu‑
  • desfătând
  • desfătându‑
singular plural
  • desfătea
  • desfătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desfătez
(să)
  • desfătez
  • desfătam
  • desfătai
  • desfătasem
a II-a (tu)
  • desfătezi
(să)
  • desfătezi
  • desfătai
  • desfătași
  • desfătaseși
a III-a (el, ea)
  • desfătea
(să)
  • desfăteze
  • desfăta
  • desfătă
  • desfătase
plural I (noi)
  • desfătăm
(să)
  • desfătăm
  • desfătam
  • desfătarăm
  • desfătaserăm
  • desfătasem
a II-a (voi)
  • desfătați
(să)
  • desfătați
  • desfătați
  • desfătarăți
  • desfătaserăți
  • desfătaseți
a III-a (ei, ele)
  • desfătea
(să)
  • desfăteze
  • desfătau
  • desfăta
  • desfătaseră
Intrare: desfătat
desfătat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desfătat
  • desfătatul
  • desfătatu‑
  • desfăta
  • desfătata
plural
  • desfătați
  • desfătații
  • desfătate
  • desfătatele
genitiv-dativ singular
  • desfătat
  • desfătatului
  • desfătate
  • desfătatei
plural
  • desfătați
  • desfătaților
  • desfătate
  • desfătatelor
vocativ singular
plural
Intrare: desfăța
verb (VT34)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desfăța
  • desfățare
  • desfățat
  • desfățatu‑
  • desfățând
  • desfățându‑
singular plural
  • desfață
  • desfățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desfăț
(să)
  • desfăț
  • desfățam
  • desfățai
  • desfățasem
a II-a (tu)
  • desfeți
(să)
  • desfeți
  • desfățai
  • desfățași
  • desfățaseși
a III-a (el, ea)
  • desfață
(să)
  • desfețe
  • desfăța
  • desfăță
  • desfățase
plural I (noi)
  • desfățăm
(să)
  • desfățăm
  • desfățam
  • desfățarăm
  • desfățaserăm
  • desfățasem
a II-a (voi)
  • desfățați
(să)
  • desfățați
  • desfățați
  • desfățarăți
  • desfățaserăți
  • desfățaseți
a III-a (ei, ele)
  • desfață
(să)
  • desfețe
  • desfățau
  • desfăța
  • desfățaseră
Intrare: desfățat
desfățat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desfățat
  • desfățatul
  • desfățatu‑
  • desfăța
  • desfățata
plural
  • desfățați
  • desfățații
  • desfățate
  • desfățatele
genitiv-dativ singular
  • desfățat
  • desfățatului
  • desfățate
  • desfățatei
plural
  • desfățați
  • desfățaților
  • desfățate
  • desfățatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desfăta

  • 1. A-și petrece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încântare; a se distra; a simți o mare plăcere, a se delecta.
    exemple
    • Pentru ce unul cîntă și se desfată în grădină umbroasă, iar altul se cutremură și blestemă? CAMILAR, T. 104.
      surse: DLRLC
    • În salonul din dreapta dansa și se desfăta tineretul. C. PETRESCU, C. V. 178.
      surse: DLRLC
    • Mă desfătam pe gheață și la săniuș. CREANGĂ, A. 117.
      surse: DLRLC
    • figurat Acea cuvîntare cadențată... pe care glasul o rostește cu plăcere, desfătîndu-se în armonia ritmului. ODOBESCU, S. I 185.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Nu vedea decît un spectacol care desfăta ochii. C. PETRESCU, C. V. 163.
        surse: DLRLC
      • Uitată doarme-a doinelor comoară De-un sfert de veac, în vechea lui vioară Ce-a desfătat o lume-n tinerețe! IOSIF, P. 29.
        surse: DLRLC
      • absolut Varsă-n cupa mea de aur Acest vin ce desfătează. ALECSANDRI, P. II 47.
        surse: DLRLC

etimologie:

desfătat învechit

etimologie:

  • vezi desfăta
    surse: DEX '09 DEX '98

desfăța

  • 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: înfăța attach_file un exemplu
    exemple
    • reflexiv figurat Cu-ncetul a cerului nori se desfață, Încet se-ncrețesc peste văile-adînci. EMINESCU, O. IV 164.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A desfăța patul (sau așternutul) = a scoate rufăria patului.
      surse: DLRLC
  • 2. regional A deschide, a întinde la vedere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deschide expune întinde attach_file un exemplu
    exemple
    • Negustorii dughenele au desfățat. SEVASTOS, N. 130.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + [în]făța.
    surse: DEX '09

desfățat

  • 1. (Despre perne sau plăpumi) Fără față.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: neînfățat antonime: înfățat
  • 2. regional Larg deschis, expus vederii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • [Casele] au început a să supune regulelor proporției, a să împodobi cu coloane, cu ferestre largi și luminoase, cu balcoane desfățate. ALECSANDRI, C. 97.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi desfăța
    surse: DEX '98 DEX '09