5 intrări

42 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

desfatat1 sn vz desfătat1

desfatat2, ~ă a vz desfătat2

desfătá [At: PSALT. 62 / V: ~fatá, (îvr) dezvă~, (reg) ~făidá / Pzi: desfắt și ~téz / E: nct] 1 vt (Înv) A extinde. 2 vt (Înv) A înfrumuseța. 3 vr A se afla într-o stare de mare mulțumire, de încântare. 4 vr A simți o deosebită plăcere (intelectuală, senzorială, estetică). 5 vr A se distra. 6 vt A provoca o bucurie, o plăcere Si: a distra. 7 vt (Pex) A fermeca. 8 vr (Înv; îe) A se ~ în sine A se complace.

desfătat2, ~ă a [At: MOXA, cf GCR I, 57/38 / V: ~fatat2, (îvr) dezv~, (reg) ~făidat / Pl: ~ați, ~e / E: desfăta] 1 (Înv) Extins. 2 (Înv) Înfrumusețat. 3 Care se află într-o stare de mulțumire, de încântare. 4 Care simte o deosebită plăcere (intelectuală, senzorială, estetică). 5 Care se distrează. 6 Care provoacă plăcere. 7 (Pex) Fermecat. 8 (D. clădiri sau d. locuri, ținuturi) Larg. 9 (Îrg; d. oameni) Lipsit de griji și de greutăți. 10 (Îrg; d. oameni) Înclinat spre plăceri senzuale. 11 (Pex) Vesel. 12 Frumos. corectată

desfătat1 sn [At: ALECSANDRI, P. P. 154 / V: ~fatat1, (îvr) dezv~, (reg) ~făidat1 / E: desfăta] 1 (Înv) Extindere. 2 (Înv) Înfrumusețare. 3-6 Desfătare (3-6). 7 Petrecere. 8 (Pex) Desfrâu. 9 Distrare. 10 (Pex) Fermecare.

desfățá [At: CADE / Pzi: desfắț / E: des- + (în)făța] 1 vt A scoate fețele sau învelitorile de pe perne sau de pe plăpumi. 2 vt (C.i. patul sau așternutul) A lăsa fără rufărie. 3 vr (Pan) A se da la o parte. 4 vt (Reg) A expune (vederii).

desfățat1 sn [At: MDA ms / V: dis~, (îvr) ~svă~ / E: desfăța] 1-4 Desfățare (1-4).

desfățat2, ~ă a [At: DL / V: dis~, (îvr) ~svă~ / Pl: ~ați, ~e / E: desfăța] 1 (D. perne, plăpumi) Căruia i s-au scos învelitorile sau fețele. 2 (D. pat sau așternuturi) Rămas fără rufărie. 3 (Pan) Dat la o parte. 4 (Reg) Expus vederii.

DESFĂTÁ, desfắt, vb. I. Refl. A-și petrece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încântare; a petrece, a se distra; a simți o mare plăcere, a se delecta. ♦ Tranz. A încânta, a fermeca. [Prez. ind. și: desfătez] – Et. nec.

DESFĂTÁT, -Ă, desfătați, -te, adj. (Înv.) 1. Desfătător. ♦ (Despre locuri) Plăcut la vedere; deschis, larg, frumos. 2. (Despre oameni) Bucuros, vesel; înclinat spre plăceri senzuale. – V. desfăta.

DESFĂȚÁ, desfắț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi. 2. (Reg.) A deschide, a întinde la vedere; a expune. – Pref. des- + [în]făța.

DESFĂȚÁT, -Ă, desfățați, -te, adj. 1. (Despre perne sau plăpumi) Fără față. 2. (Reg.) Larg deschis, expus vederii. – V. desfăța.

DESFĂTÁ, desfắt, vb. I. Refl. A-și petrece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încântare; a petrece, a se distra; a simți o mare plăcere, a se delecta. ♦ Tranz. A încânta, a fermeca. [Prez. ind. și: desfătez] – Et. nec.

DESFĂTÁT, -Ă, desfătați, -te, adj. (Înv.) 1. Desfătător. ♦ (Despre locuri) Plăcut la vedere; deschis, larg, frumos. 2. (Despre oameni) Bucuros, vesel; înclinat spre plăceri senzuale. – V. desfăta.

DESFĂȚÁ, desfắț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi. 2. (Reg.) A deschide, a întinde la vedere; a expune. – Des1- + [în]făța.

DESFĂȚÁT, -Ă, desfățați, -te, adj. 1. (Despre perne sau plăpumi) Fără față, neînfățat. 2. (Reg.) Larg deschis, expus vederii. – V. desfăța.

DESFĂTÁ, desfăt și desfătez, vb. I. Refl. A-și trece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încîntare, a simți o mare plăcere, a se delecta, a petrece, a se distra. Pentru ce unul cîntă și se desfată în grădină umbroasă, iar altul se cutremură și blestemă?= CAMILAR, T. 104. În salonul din dreapta dansa și se desfăta tineretul. C. PETRESCU, C. V. 178. Mă desfătam pe gheață și la săniuș. CREANGĂ, A. 117. ◊ Fig. Acea cuvîntare cadențată... pe care glasul o rostește cu plăcere, desfătîndu-se în armonia ritmului. ODOBESCU, S. I 185. ♦ Tranz. A încînta, a fermeca, a delecta. Nu vedea decît un spectacol care desfăta ochii. C. PETRESCU, C. V. 163. Uitată doarme-a doinelor comoară De-un sfert de veac, în vechea lui vioară Ce-a desfătat o lume-n tinerețe! IOSIF, P. 29. ◊ Absol. Varsă-n cupa mea de aur Acest vin ce desfătează. ALECSANDRI, P. II 47.

DESFĂTÁT, -Ă, desfătați, -te, adj. (Învechit) 1. (Despre lucruri) Plăcut, încîntător, desfătător. Cela în gunoi, cesta în așternuturi desfătate. ARHIVA R. I 147. Florile... Se dezvălesc frumos Din sînurile sale Dau desfătat miros. DONICI, F. 57. ♦ (Despre locuri) Plăcut la vedere; deschis, larg, frumos. O lume fără margini, frumoasă, desfătată, Ca o cîmpie verde sub mine s-au întins. ALECSANDRI, P. A. 65. 2. (Despre oameni) Plin de bucurie, bucuros, vesel. Astăzi este lumea Desfătată. TEODORESCU, P. P. 100. ♦ Aplecat spre plăceri senzuale, răsfățat, moleșit. Agatirșii... erau oameni desfătați și trăiau o viață moleșită. ODOBESCU, S. II 277.

DESFĂȚÁ, desfăț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pînză de pe perne sau plăpumi. ◊ Expr. A desfăța patul (sau așternutul) = a scoate rufăria patului. ◊ Refl Fig. Cu-ncetul a cerului nori se desfață, Încet se-ncrețesc peste văile-adînci. EMINESCU, O. IV 164. 2. (Mold., rar) A deschide; a întinde la vedere, a expune. Negustorii dughenele au desfățat. SEVASTOS, N. 130.

DESFĂȚÁT, -Ă, desfățați, -te, adj. 1. (Despre perne sau plăpumi) Fără față; neînfățat; p. ext. (despre pat) fără rufărie. 2. (Mold., rar) Larg deschis, expus vederii. [Casele] au început a să supune regulelor proporției, a să împodobi cu coloane, cu ferestre largi și luminoase, cu balcoane desfățate. ALECSANDRI, C. 97.

arată toate definițiile

Intrare: desfăța
verb (VT34)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desfăța
  • desfățare
  • desfățat
  • desfățatu‑
  • desfățând
  • desfățându‑
singular plural
  • desfață
  • desfățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desfăț
(să)
  • desfăț
  • desfățam
  • desfățai
  • desfățasem
a II-a (tu)
  • desfeți
(să)
  • desfeți
  • desfățai
  • desfățași
  • desfățaseși
a III-a (el, ea)
  • desfață
(să)
  • desfețe
  • desfăța
  • desfăță
  • desfățase
plural I (noi)
  • desfățăm
(să)
  • desfățăm
  • desfățam
  • desfățarăm
  • desfățaserăm
  • desfățasem
a II-a (voi)
  • desfățați
(să)
  • desfățați
  • desfățați
  • desfățarăți
  • desfățaserăți
  • desfățaseți
a III-a (ei, ele)
  • desfață
(să)
  • desfețe
  • desfățau
  • desfăța
  • desfățaseră
Intrare: desfăta
verb (VT54)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desfăta
  • desfătare
  • desfătat
  • desfătatu‑
  • desfătând
  • desfătându‑
singular plural
  • desfa
  • desfătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desfăt
(să)
  • desfăt
  • desfătam
  • desfătai
  • desfătasem
a II-a (tu)
  • desfeți
(să)
  • desfeți
  • desfătai
  • desfătași
  • desfătaseși
a III-a (el, ea)
  • desfa
(să)
  • desfete
  • desfăta
  • desfătă
  • desfătase
plural I (noi)
  • desfătăm
(să)
  • desfătăm
  • desfătam
  • desfătarăm
  • desfătaserăm
  • desfătasem
a II-a (voi)
  • desfătați
(să)
  • desfătați
  • desfătați
  • desfătarăți
  • desfătaserăți
  • desfătaseți
a III-a (ei, ele)
  • desfa
(să)
  • desfete
  • desfătau
  • desfăta
  • desfătaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desfăta
  • desfătare
  • desfătat
  • desfătatu‑
  • desfătând
  • desfătându‑
singular plural
  • desfătea
  • desfătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desfătez
(să)
  • desfătez
  • desfătam
  • desfătai
  • desfătasem
a II-a (tu)
  • desfătezi
(să)
  • desfătezi
  • desfătai
  • desfătași
  • desfătaseși
a III-a (el, ea)
  • desfătea
(să)
  • desfăteze
  • desfăta
  • desfătă
  • desfătase
plural I (noi)
  • desfătăm
(să)
  • desfătăm
  • desfătam
  • desfătarăm
  • desfătaserăm
  • desfătasem
a II-a (voi)
  • desfătați
(să)
  • desfătați
  • desfătați
  • desfătarăți
  • desfătaserăți
  • desfătaseți
a III-a (ei, ele)
  • desfătea
(să)
  • desfăteze
  • desfătau
  • desfăta
  • desfătaseră
Intrare: desfățat
desfățat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desfățat
  • desfățatul
  • desfățatu‑
  • desfăța
  • desfățata
plural
  • desfățați
  • desfățații
  • desfățate
  • desfățatele
genitiv-dativ singular
  • desfățat
  • desfățatului
  • desfățate
  • desfățatei
plural
  • desfățați
  • desfățaților
  • desfățate
  • desfățatelor
vocativ singular
plural
Intrare: desfătat
desfătat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desfătat
  • desfătatul
  • desfătatu‑
  • desfăta
  • desfătata
plural
  • desfătați
  • desfătații
  • desfătate
  • desfătatele
genitiv-dativ singular
  • desfătat
  • desfătatului
  • desfătate
  • desfătatei
plural
  • desfătați
  • desfătaților
  • desfătate
  • desfătatelor
vocativ singular
plural
Intrare: desfatat
desfatat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)