2 intrări

37 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

desemná1 vt vz desena

desemná2 vt [At: I. NEGRUZZI, IV 259 / Pzi: ~néz, (înv) desemn / E: de4 + semn după fr désigner, cf designa] 1 A arăta o persoană după semne distinctive după care se poate recunoaște. 2 A indica o persoană, considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. 3 A numi pe cineva într-o funcție.

DESEMNÁ1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).

DESEMNÁ1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).

DESEMNÁ2 vb. I v. desena.

DESEMNÁ1, desemnez, vb. I. Tranz. A arăta, a indica, a numi o persoană ca fiind potrivită pentru o calitate, pentru o funcție etc. ♦ (Rar) A indica unei persoane un loc potrivit. Episcopul mi-a și desemnat o parohie bună în Sătmar. REBREANU, I. 87.

desemná (a ~) (a indica) vb., ind. prez. 3 desemneáză

desemná (a indica, a numi o persoană) vb., ind. prez. 1 sg. desemnéz, 3 sg. și pl. desemneáză

DESEMNÁ vb. 1. a face, a numi, a pune, (înv. și pop.) a orândui, (înv.) a provivasi, a rândui. (Îl ~ ministru al său.) 2. v. alege. 3. v. constitui. 4. v. indica.

A desemna ≠ a destitui, a revoca

DESEMNÁ vb. I. tr. A indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o funcție etc., a designa. [< desemn + -a, cf. fr. désigner, lat. designare].

DESEMNÁ vb. tr. a indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o funcție etc.; a designa. (după fr. désigner, lat. designare)

desemná (-néz, -át), vb. – A indica, a semnala. Fr. désigner, adaptat conform paralelismului signe-semn.

A DESEMNÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A numi în vederea exercitării unei activități ori a ocupării unei funcții sau demnități. 2) (lucruri, scopuri etc.) A indica printr-un gest sau printr-un semn. /<fr. designer, lat. designare

desemnà v. 1. a indica cu un semn special; 2. a face cunoscut, a semnala: a desemna ca succesor.

desená [At: NEGRUZZI, S. 246 / V: ~emná, ~siná / Pzi: ~néz / E: fr dessiner cf desen] 1-6 vt A face un desen (1, 4-5, 8-9,11). 7-8 vtr A (se) contura în fața privirii. 9 vt (Fig; rar) A schița o problemă, o chestiune.

DESENÁ, desenez, vb. I. 1. Tranz. A executa un desen (1). 2. Refl. A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. 3. Tranz. Fig. (Rar) A schița, a contura o problemă, o chestiune. [Var.: desemná, (înv.) desiná vb. I] – Din fr. dessiner.

Intrare: desena
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desemna desemnare desemnat desemnând singular plural
desemnea desemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desemnez (să) desemnez desemnam desemnai desemnasem
a II-a (tu) desemnezi (să) desemnezi desemnai desemnași desemnaseși
a III-a (el, ea) desemnea (să) desemneze desemna desemnă desemnase
plural I (noi) desemnăm (să) desemnăm desemnam desemnarăm desemnaserăm, desemnasem*
a II-a (voi) desemnați (să) desemnați desemnați desemnarăți desemnaserăți, desemnaseți*
a III-a (ei, ele) desemnea (să) desemneze desemnau desemna desemnaseră
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desena desenare desenat desenând singular plural
desenea desenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desenez (să) desenez desenam desenai desenasem
a II-a (tu) desenezi (să) desenezi desenai desenași desenaseși
a III-a (el, ea) desenea (să) deseneze desena desenă desenase
plural I (noi) desenăm (să) desenăm desenam desenarăm desenaserăm, desenasem*
a II-a (voi) desenați (să) desenați desenați desenarăți desenaserăți, desenaseți*
a III-a (ei, ele) desenea (să) deseneze desenau desena desenaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desina desinare desinat desinând singular plural
desinea desinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desinez (să) desinez desinam desinai desinasem
a II-a (tu) desinezi (să) desinezi desinai desinași desinaseși
a III-a (el, ea) desinea (să) desineze desina desină desinase
plural I (noi) desinăm (să) desinăm desinam desinarăm desinaserăm, desinasem*
a II-a (voi) desinați (să) desinați desinați desinarăți desinaserăți, desinaseți*
a III-a (ei, ele) desinea (să) desineze desinau desina desinaseră
Intrare: desemna
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desemna desemnare desemnat desemnând singular plural
desemnea desemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desemnez (să) desemnez desemnam desemnai desemnasem
a II-a (tu) desemnezi (să) desemnezi desemnai desemnași desemnaseși
a III-a (el, ea) desemnea (să) desemneze desemna desemnă desemnase
plural I (noi) desemnăm (să) desemnăm desemnam desemnarăm desemnaserăm, desemnasem*
a II-a (voi) desemnați (să) desemnați desemnați desemnarăți desemnaserăți, desemnaseți*
a III-a (ei, ele) desemnea (să) desemneze desemnau desemna desemnaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

desemna desemnat

  • 1. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: designa
    • 1.1. rar A indica unei persoane un anumit lucru.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX un exemplu
      exemple
      • Episcopul mi-a și desemnat o parohie bună în Sătmar. REBREANU, I. 87.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A numi într-o funcție.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

desena desemna desina

  • 1. tranzitiv A executa un desen (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Desenează un copac.
      surse: DLRLC
    • figurat [Norii] desenează pe cer hărțile unor continente necunoscute. BOGZA, C. O. 53.
      surse: DLRLC
    • absolut Surîse, încetînd să deseneze și punînd creionul colorat alături. C. PETRESCU, C. V. 149.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Munții se desenează în zare.
      surse: DLRLC
    • Asprimea voluntară a feței era îndulcită de catifelarea umedă a ochilor și de buzele cărnoase, roșii și desenate voluptos. C. PETRESCU, Î. I 13.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat rar A schița, a contura o problemă, o chestiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Chestiunea abia este desemnată; acesta este primul ei cuvînt. ODOBESCU, S. III 408.
      surse: DLRLC

etimologie: