2 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

demontát1 sn [At: V. ROM. septembrie 1954, 16 / E: demonta] 1 Demontare (1). 2 (Fig) Descurajare (1-2). 3 (Fig) Deprimare (1). 4 (Fig) Dezorientare (1). 5 (Fig) Extenuare.

demontát2, -ă a [At: CAMIL PETRESCU, P. 128 / Pl: ~áți, ~e / E: demonta] 1 (D. obiecte, piese etc.) Desfăcut în părțile componente. 2 (Fig) Descurajat2. 3 (Fig) Deprimat2. 4 (Fig) Dezorientat2. 5 (Arg) Purtat prin praf.

DEMONTÁT s. n. Faptul de a demonta.V. demonta.

DEMONTÁT s. n. Faptul de a demonta; demontare. – V. demonta.

DEMONTÁT s. n. Acțiunea de a demonta; demontare.

DEMONTÁT s. v. demontare.

DEMONTÁT adj. desfăcut. (O piesă ~ dintr-un ansamblu.)

DEMONTÁT s.n. Demontare. [< demonta].

DEMONTÁT s. n. demontare. (< demonta)

demontá vt [At: BARCIANU / V: dezm~ / Pzi: ~téz / E: fr démonter] 1 A desface un mecanism, un aparat, un instrument în părțile lui componente. 2 (Fig) A descuraja pe cineva. 3 (Fig) A deprima pe cineva. 4 (Fig) A dezorienta pe cineva. 5 (Fig) A extenua pe cineva.

dezmontá v vz demonta modificată

În original, cuv. de definit tipărit incorect: demonta - LauraGellner

DEMONTÁ, demontez, vb. I. Tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente. ♦ Fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. – Din fr. démonter.

DEMONTÁ, demontez, vb. I. Tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente. ♦ Fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. – Din fr. démonter.

DEMONTÁ, demontez, vb. I. Tranz. A desface un obiect montat, un mecanism, un aparat sau un instrument în părțile lui componente. (Refl. pas.) Tu trebuie să rămîi cu mine, ca să vezi cum se demontează o piesă. PAS, Z. I 307. ♦ Fig. (Franțuzism, cu privire la oameni) A descuraja, a dezorienta. Tudor Stănescu-Stoian nu păru demontat de întrerupere. C. PETRESCU, O. P. I 88.

demontá (a ~) vb., ind. prez. 3 demonteáză

demontá vb., ind. prez. 1 sg. demontéz, 3 sg. și pl. demonteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. demontéze

A demonta ≠ a asambla, a monta, a remonta

Intrare: demonta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) demonta demontare demontat demontând singular plural
demontea demontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) demontez (să) demontez demontam demontai demontasem
a II-a (tu) demontezi (să) demontezi demontai demontași demontaseși
a III-a (el, ea) demontea (să) demonteze demonta demontă demontase
plural I (noi) demontăm (să) demontăm demontam demontarăm demontaserăm, demontasem*
a II-a (voi) demontați (să) demontați demontați demontarăți demontaserăți, demontaseți*
a III-a (ei, ele) demontea (să) demonteze demontau demonta demontaseră
Intrare: demontat
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular demontat demontatul demonta demontata
plural demontați demontații demontate demontatele
genitiv-dativ singular demontat demontatului demontate demontatei
plural demontați demontaților demontate demontatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)