3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMONTÁT s. n. Faptul de a demonta.V. demonta.

demontat2, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, P. 128 / Pl: ~ați, ~e / E: demonta] 1 (D. obiecte, piese etc.) Desfăcut în părțile componente. 2 (Fig) Descurajat2. 3 (Fig) Deprimat2. 4 (Fig) Dezorientat2. 5 (Arg) Purtat prin praf.

demontat1 sn [At: V. ROM. septembrie 1954, 16 / E: demonta] 1 Demontare (1). 2 (Fig) Descurajare (1-2). 3 (Fig) Deprimare (1). 4 (Fig) Dezorientare (1). 5 (Fig) Extenuare.

DEMONTÁT s. n. Faptul de a demonta; demontare. – V. demonta.

DEMONTÁT s. n. Acțiunea de a demonta; demontare.

DEMONTÁT s.n. Demontare. [< demonta].

DEMONTÁT s. n. demontare. (< demonta)

DEMONTÁ, demontez, vb. I. Tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente. ♦ Fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. – Din fr. démonter.

DEMONTÁ, demontez, vb. I. Tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente. ♦ Fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. – Din fr. démonter.

demonta vt [At: BARCIANU / V: dezm~ / Pzi: ~téz / E: fr démonter] 1 A desface un mecanism, un aparat, un instrument în părțile lui componente. 2 (Fig) A descuraja pe cineva. 3 (Fig) A deprima pe cineva. 4 (Fig) A dezorienta pe cineva. 5 (Fig) A extenua pe cineva.

dezmonta[1] v vz demonta modificată

  1. În original, cuv. de definit tipărit incorect: demonta LauraGellner

DEMONTÁ, demontez, vb. I. Tranz. A desface un obiect montat, un mecanism, un aparat sau un instrument în părțile lui componente. (Refl. pas.) Tu trebuie să rămîi cu mine, ca să vezi cum se demontează o piesă. PAS, Z. I 307. ♦ Fig. (Franțuzism, cu privire la oameni) A descuraja, a dezorienta. Tudor Stănescu-Stoian nu păru demontat de întrerupere. C. PETRESCU, O. P. I 88.

DEMONTÁ vb. I. tr. A desface, a descompune (un mecanism, o mașină etc.) în părțile componente. ♦ (Fig.) A descuraja, a dezorienta (pe cineva). [< fr. démonter].

DEMONTÁ vb. tr. 1. a desface, a descompune (un mecanism, o mașină) în piesele componente. 2. (fig.) a descuraja, a dezorienta (pe cineva). (< fr. démonter)

A DEMONTÁ ~éz tranz. 1) (mecanisme, aparate, instalații) A desface în părțile componente. 2) fig. (persoane) A face să piardă siguranța în forțele proprii; a descuraja. /<fr. démonter

demontà v. a desface bucățile ce compun un mecanism: a demonta o pendulă.

*demontéz v. tr. (fr. démonter, d. monter, a monta). Desfac bucățile din care se compune un lucru, descĭocălez: a demonta un pat, o mașină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demontá (a ~) vb., ind. prez. 3 demonteáză

demontá vb., ind. prez. 1 sg. demontéz, 3 sg. și pl. demonteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. demontéze

arată toate definițiile

Intrare: demontat (adj.)
demontat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demontat
  • demontatul
  • demontatu‑
  • demonta
  • demontata
plural
  • demontați
  • demontații
  • demontate
  • demontatele
genitiv-dativ singular
  • demontat
  • demontatului
  • demontate
  • demontatei
plural
  • demontați
  • demontaților
  • demontate
  • demontatelor
vocativ singular
plural
Intrare: demontat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demontat
  • demontatul
  • demontatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • demontat
  • demontatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: demonta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demonta
  • demontare
  • demontat
  • demontatu‑
  • demontând
  • demontându‑
singular plural
  • demontea
  • demontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • demontez
(să)
  • demontez
  • demontam
  • demontai
  • demontasem
a II-a (tu)
  • demontezi
(să)
  • demontezi
  • demontai
  • demontași
  • demontaseși
a III-a (el, ea)
  • demontea
(să)
  • demonteze
  • demonta
  • demontă
  • demontase
plural I (noi)
  • demontăm
(să)
  • demontăm
  • demontam
  • demontarăm
  • demontaserăm
  • demontasem
a II-a (voi)
  • demontați
(să)
  • demontați
  • demontați
  • demontarăți
  • demontaserăți
  • demontaseți
a III-a (ei, ele)
  • demontea
(să)
  • demonteze
  • demontau
  • demonta
  • demontaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demontat (adj.)

etimologie:

demontat (s.n.)

  • 1. Faptul de a demonta.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: demontare

etimologie:

  • vezi demonta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

demonta

etimologie: