8 definiții pentru remontat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

remonta vt [At: URICARIUL, XIV, 243 / Pzi: ~tez / E: fr remonter] 1 A procura cai necesari armatei. 2 (C. i. o instalație, o fabrică etc.) A monta din nou. 3 (Fig) A restabili. 4 A readuce în poziția inițială. 5 A ridica din nou.

REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

REMONTÁ vb. I. tr. 1. A monta din nou (o instalație). ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) restabili, a (se) înzdrăveni, a (se) reface. ♦ A readuce în poziție inițială, a ridica din nou. 2. A procura cai pentru armată. [< fr. remonter].

A REMONTÁ ~éz tranz. 1) (instalații, fabrici etc.) A monta din nou. 2) A face să se remonteze. /<fr. remonter

A SE REMONTÁ mă ~éz intranz. A-și recăpăta starea normală (fizică sau/și morală); a se reface; a se regenera; a se redresa. /<fr. remonter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

remontá vb., ind. prez. 1 sg. remontéz, 3 sg. și pl. remonteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REMONTÁ vb. v. înviora, redresa, reface, restabili, revigora.

Intrare: remontat
remontat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • remontat
  • remontatul
  • remontatu‑
  • remonta
  • remontata
plural
  • remontați
  • remontații
  • remontate
  • remontatele
genitiv-dativ singular
  • remontat
  • remontatului
  • remontate
  • remontatei
plural
  • remontați
  • remontaților
  • remontate
  • remontatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)