2 intrări

  • dăula dăhula dehula doola duhăla daula dăhăina dăhăla dăhoina dăhuia dăina dăiona
  • dăulare dehulare

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dehulare sf vz dăulare

DĂHULÁ vb. I v. dăula.

DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-.Var.: dăhulá, dehulá vb. I] – Et. nec.

DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-.Var.: dăhulá, dehulá vb. I] – Et. nec.

DĂULÁRE, dăulări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) dăula și rezultatul ei. [Pr.: dă-u-] – V. dăula.

DĂULÁRE, dăulări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) dăula și rezultatul ei. [Pr.: dă-u-] – V. dăula.

DEHULÁ vb. I v. dăula.

dăula2 [At: PISCUPESCU, O. 200 / V: (reg) dau~, dăhăina, dăhăla, dăhoina, dăhu~, dăoina, dăina, dehăla, dehoia, dehu~, deula, deola, dohola, duhăla / P: dău~ / Pzi: ~lez / E: nct] 1-2 vtr (Mun; Trs) A (se) istovi. 3 vr (Reg; îf dăhula, dăhăla, dăhăina) A-i rupe cuiva oasele bătându-l.

dăulare sf [At: PISCUPESCU, O. 212 / P: dă-u~ / Pl: ~lări / E: dăula] (Reg) 1 Istovire. 2 Batere a unui animal până i se rupe mijlocul. 3 (Îf dehulare) Obosire peste măsură. 4 Lipsă îndelungată a hranei, la animale. 5 (D. clădiri; îf dăhoiare) Aplecare într-o parte.

DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. (Munt.) A slei de puteri, a obosi; a istovi; a speti, a zdrobi, a prăpădi. Ar veni tata... și i-ar dăula-n bătăi pe ceilalți dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni. STANCU, D. 354. ◊ Fig. Sufletu-mi dăulat și zdrobit de răstriște în zadar cată odihna. ODOBESCU, S. A. 162. ◊ Refl. (În forma dehula) Să mă lăsați să mă mai odihnesc și eu puțintel acasă, că m-am dehulat de atîtea trebușoare pe pămînt. CARAGIALE, O. III 50. – Pronunțat: dă-u-. – Variante: dăhulá (ISPIRESCU, la TDRG), dehulá vb. I.

arată toate definițiile

Intrare: dăula
  • silabație: dă-u-la info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dăula
  • dăulare
  • dăulat
  • dăulatu‑
  • dăulând
  • dăulându‑
singular plural
  • dăulea
  • dăulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dăulez
(să)
  • dăulez
  • dăulam
  • dăulai
  • dăulasem
a II-a (tu)
  • dăulezi
(să)
  • dăulezi
  • dăulai
  • dăulași
  • dăulaseși
a III-a (el, ea)
  • dăulea
(să)
  • dăuleze
  • dăula
  • dăulă
  • dăulase
plural I (noi)
  • dăulăm
(să)
  • dăulăm
  • dăulam
  • dăularăm
  • dăulaserăm
  • dăulasem
a II-a (voi)
  • dăulați
(să)
  • dăulați
  • dăulați
  • dăularăți
  • dăulaserăți
  • dăulaseți
a III-a (ei, ele)
  • dăulea
(să)
  • dăuleze
  • dăulau
  • dăula
  • dăulaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dăhula
  • dăhulare
  • dăhulat
  • dăhulatu‑
  • dăhulând
  • dăhulându‑
singular plural
  • dăhulea
  • dăhulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dăhulez
(să)
  • dăhulez
  • dăhulam
  • dăhulai
  • dăhulasem
a II-a (tu)
  • dăhulezi
(să)
  • dăhulezi
  • dăhulai
  • dăhulași
  • dăhulaseși
a III-a (el, ea)
  • dăhulea
(să)
  • dăhuleze
  • dăhula
  • dăhulă
  • dăhulase
plural I (noi)
  • dăhulăm
(să)
  • dăhulăm
  • dăhulam
  • dăhularăm
  • dăhulaserăm
  • dăhulasem
a II-a (voi)
  • dăhulați
(să)
  • dăhulați
  • dăhulați
  • dăhularăți
  • dăhulaserăți
  • dăhulaseți
a III-a (ei, ele)
  • dăhulea
(să)
  • dăhuleze
  • dăhulau
  • dăhula
  • dăhulaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dehula
  • dehulare
  • dehulat
  • dehulatu‑
  • dehulând
  • dehulându‑
singular plural
  • dehulea
  • dehulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dehulez
(să)
  • dehulez
  • dehulam
  • dehulai
  • dehulasem
a II-a (tu)
  • dehulezi
(să)
  • dehulezi
  • dehulai
  • dehulași
  • dehulaseși
a III-a (el, ea)
  • dehulea
(să)
  • dehuleze
  • dehula
  • dehulă
  • dehulase
plural I (noi)
  • dehulăm
(să)
  • dehulăm
  • dehulam
  • dehularăm
  • dehulaserăm
  • dehulasem
a II-a (voi)
  • dehulați
(să)
  • dehulați
  • dehulați
  • dehularăți
  • dehulaserăți
  • dehulaseți
a III-a (ei, ele)
  • dehulea
(să)
  • dehuleze
  • dehulau
  • dehula
  • dehulaseră
doola
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
duhăla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
daula
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dăhăina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dăhăla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dăhoina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dăhuia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dăina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dăiona
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dăulare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăulare
  • dăularea
plural
  • dăulări
  • dăulările
genitiv-dativ singular
  • dăulări
  • dăulării
plural
  • dăulări
  • dăulărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dehulare
  • dehularea
plural
  • dehulări
  • dehulările
genitiv-dativ singular
  • dehulări
  • dehulării
plural
  • dehulări
  • dehulărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dăula dăhula dehula doola duhăla daula dăhăina dăhăla dăhoina dăhuia dăina dăiona

  • 1. regional A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi.
    exemple
    • Ar veni tata... și i-ar dăula-n bătăi pe ceilalți dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni. STANCU, D. 354.
      surse: DLRLC
    • figurat Sufletu-mi dăulat și zdrobit de răstriște în zadar cată odihna. ODOBESCU, S. A. 162.
      surse: DLRLC
    • Să mă lăsați să mă mai odihnesc și eu puțintel acasă, că m-am dehulat de atîtea trebușoare pe pămînt. CARAGIALE, O. III 50.
      surse: DLRLC

etimologie:

dăulare dehulare

etimologie:

  • vezi dăula
    surse: DEX '98 DEX '09