2 intrări
32 de definiții
din care- explicative DEX (16)
- ortografice DOOM (12)
- sinonime (4)
Explicative DEX
CUVIOS, -OASĂ, cuvioși, -oase, adj. 1. Cucernic, evlavios, pios. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. ♦ (Substantivat; în religia creștină) Nume dat sfinților proveniți din călugări care nu au fost martiri. 2. (Înv.) Cuviincios (1). [Pr.: -vi-os] – Cuveni + suf. -os.
CUVIOS, -OASĂ, cuvioși, -oase, adj. 1. Cucernic, evlavios, pios. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. ♦ (Substantivat; în religia creștină) Nume dat sfinților proveniți din călugări care nu au fost martiri. 2. (Înv.) Cuviincios (1). [Pr.: -vi-os] – Cuveni + suf. -os.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de gudovan
- acțiuni
CUVIOȘIE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință; omenie; cucernicie, evlavie. ♦ (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. [Pr.: -vi-o-] – Cuvios + suf. -ie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cuvinios, ~oasă a vz cuvios
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuvinos, ~oasă a vz cuvios
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuvios, ~oasă [At: PSALT. 139 / V: (înv) ~inios, ~inos / Pl: ~oși, ~oase / E: cuveni + -os] 1 a (Înv) Asemănător. 2-3 a, av (Înv) Potrivit. 4 a (Înv) Motivat. 5 a (Iuz) Dispus spre... 6 a (Iuz) Suficient. 7 a (Înv) Respectuos. 8 a (Rar; complinit prin prea; ca atribut dat sfinților, fețelor bisericești) Evlavios. 9-10 smf, a Sfânt. 11 smf Călugăr. 12 a (Iuz) înțelept. 13 a (Îvr) Frumos. 14 a (Înv) Distins. 15 a Omenos. 16 a Cucernic. 17 a Inteligent.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuvioșie sf [At: MELHISEDEC (1773), ap. TDRG / Pl: ~ii / E: cuvios + ie] (Înv) 1 Bună-cuviință. 2 (Înv) Omenie. 3 Evlavie. 4 (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu respectuos de adresare pentru călugări și fețele bisericești.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUVIOȘIE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință; omenie; cucernicie, evlavie. ♦ (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. [Pr.: -vi-o-] – Cuvios + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de gudovan
- acțiuni
CUVIOS, -OASĂ, cuvioși, -oase, adj. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) 1. Cucernic, evlavios, pios. Au gindul drept și cuvios Și cîntă versuri din psaltire. COȘBUC, P. I 115. Să ceară iertare de la cuviosul bătrîn. CARAGIALE, O. III 90. Cînd țăranii îi ziceau că prea e cuvioasă, ea se roșea. ODOBESCU, S. I 6. ◊ Fig. Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrînă. EMINESCU, O. I 69. ♦ Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. Lasă, cuvioase Dionis, că vorbim noi la Brăila. GALACTION, O. I 89. Așa-i Agapia noastră!- tîngui cuvioasa Velasia cu mîna osoasă ca moaștele la gura cu buze subțiri. C. PETRESCU, Î. II 242. Fost-a scris părintelui Duhu să nu asculte... sfaturile cuviosului stariț. CREANGĂ, A. 76. ◊ (Substantivat) Maica Rahila... era bunica dulce a cuvioaselor din schitul Roșioara. GALACTION, O. I 316. Lasă-mă-n pace, cuvioase, că se învîrtește lumea cu mine. CREANGĂ, A. 139. 2. (Învechit și arhaizant) Decent, cuviincios, politicos, omenos. Stăpîna casei... îndată i s-a arătat, cu înfățișare cuvioasă, poftindu-l înlăuntru. SADOVEANU, D. P. 116. Tu slujeai la masă, Cu față voioasă, Vorbă cuvioasă. TEODORESCU, P. P. 430. – Pronunțat: -vi-os.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUVIOȘIE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință, omenie; (în legătură cu credința și practicile bisericești) cucernicie, evlavie. Faptele bune și cuvioșia acestui bărbat potoliră. cîrtirile poporului. NEGRUZZI, S. I 241. ♦ (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. Cuvioșia-ta ești preot ori numai călugăr? STĂNOIU, C. I. 11. – Pronunțat: -vi-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUVIOS1 ~oasă (~oși, ~oase) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; evlavios; cucernic. [Sil. -vi-os] /a se cuveni + suf. ~os
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUVIOS2 ~oși m. Calificativ pus înaintea numelui călugărilor. [Sil. -vi-os] /a se cuveni + suf. ~os
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUVIOȘIE ~i f. 1) Sentiment religios manifestat prin îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericești; cucernicie; pietate; smerenie; evlavie. 2) (urmat de pronume posesive) Cuvânt de adresare către slujitorii bisericii. [Sil. -vi-o-și-e] /cuvios + suf. ~ie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cuvios a. 1. respectuos, omenos; 2. cu frica lui D-zeu, evlavios, pios; 3. (ca titulatură Ecleziastică): cuviosul părinte. [Contras din *CUVENIOS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuvioșie f. 1. respect, venerațiune; 2. titlu dat ecleziasticilor și călugărilor: cuvioșia ta!
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuviós, -oásă adj. (d. cuvin). Decent: vorbă cuvioasă. Smerit respectuos, pios: preut cuvios. Temperat, moderat: căldurĭ cuvioase (Vechĭ). Titlu dat călugărilor: cuvioase părinte! Vechĭ. Asemenea, care seamănă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cuvioșíe f. (d. cuvios). Decență. Pietate. Titlu dat călugărilor: Cuvioșia Sa părintele Dumitru (Arhimandriților Preacuvioșia sa).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
cuvios (desp. -vi-os) adj. m., pl. cuvioși; f. cuvioasă, pl. cuvioase
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!Cuvioșia Ta/Sa/Voastră (desp. -vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșiei Tale/Sale/Voastre (către un arhimandrit, egumen, ieromonah, (proto)singhel, stareț)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cuvioșie (desp. -vi-o-) s. f., art. cuvioșia, g.-d. art. cuvioșiei; pl. cuvioșii, art. cuvioșiile (desp. -și-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cuvios (-vi-os) adj. m., pl. cuvioși; f. cuvioasă, pl. cuvioase
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!Cuvioșia Sa (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșiei Sale; pl. Cuvioșiile Lor
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!Cuvioșia Ta (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșiei Tale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!Cuvioșia Voastră (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșiei Voastre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cuvioșie (-vi-o-) s. f., art. cuvioșia, g.-d. art. cuvioșiei; pl. cuvioșii, art. cuvioșiile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Cuvioșiile Voastre (-vi-o-) loc. pr.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cuvios adj. m. (sil. -vi-os), pl. cuvioși; f. sg. cuvioasă, pl. cuvioase
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Cuvioșia sa (ta, voastră) s. f. art. + adj. (sil. -vi-o-), g.-d. Cuvioșiei sale (tale, voastre)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cuvioșie s. f. (sil. -vi-o-), art. cuvioșia, g.-d. art. cuvioșiei; pl. cuvioșii, art. cuvioșiile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
CUVIOS adj. v. credincios.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUVIOȘIE s. v. credință.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUVIOS adj. (BIS.) credincios, cucernic, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit, (franțuzism) devot, (înv. și reg.) smernic, (înv.) blagocestiv, pietos, pravoslavnic, rîvnitor, bine-credincios. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUVIOȘIE s. (BIS.) credință, cucernicie, cuvioșenie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livr.) devoțiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, rîvnă, rîvnire, smerire.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: cu-vi-os
adjectiv (A51) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
- silabație: cu-vi-o-
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cuvios, cuvioasăadjectiv
-
- Au gîndul drept și cuvios Și cîntă versuri din psaltire. COȘBUC, P. I 115. DLRLC
- Să ceară iertare de la cuviosul bătrîn. CARAGIALE, O. III 90. DLRLC
- Cînd țăranii îi ziceau că prea e cuvioasă, ea se roșea. ODOBESCU, S. I 6. DLRLC
- Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrînă. EMINESCU, O. I 69. DLRLC
- 1.1. Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Lasă, cuvioase Dionis, că vorbim noi la Brăila. GALACTION, O. I 89. DLRLC
- Așa-i Agapia noastră! – tîngui cuvioasa Velasia cu mîna osoasă ca moaștele la gura cu buze subțiri. C. PETRESCU, Î. II 242. DLRLC
- Fost-a scris părintelui Duhu să nu asculte... sfaturile cuviosului stariț. CREANGĂ, A. 76. DLRLC
- Maica Rahila... era bunica dulce a cuvioaselor din schitul Roșioara. GALACTION, O. I 316. DLRLC
- Lasă-mă-n pace, cuvioase, că se învîrtește lumea cu mine. CREANGĂ, A. 139. DLRLC
-
- 1.2. Nume dat sfinților proveniți din călugări care nu au fost martiri. DEX '09
-
- sinonime: cuviincios decent omenos politicos
- Stăpîna casei... îndată i s-a arătat, cu înfățișare cuvioasă, poftindu-l înlăuntru. SADOVEANU, D. P. 116. DLRLC
- Tu slujeai la masă, Cu față voioasă, Vorbă cuvioasă. TEODORESCU, P. P. 430. DLRLC
-
etimologie:
- Cuveni + -os. DEX '98 DEX '09
cuvioșie, cuvioșiisubstantiv feminin
- 1. Bună-cuviință, cucernicie, evlavie, omenie, pietate, smerenie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bună-cuviință cucernicie evlavie omenie pietate smerenie
- Faptele bune și cuvioșia acestui bărbat potoliră cîrtirile poporului. NEGRUZZI, S. I 241. DLRLC
- 1.1. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. DEX '09 DLRLC
- Cuvioșia-ta ești preot ori numai călugăr? STĂNOIU, C. I. 11. DLRLC
-
-
etimologie:
- Cuvios + -ie. DEX '98 DEX '09