2 intrări

32 de definiții

din care

Explicative DEX

CUVIOS, -OASĂ, cuvioși, -oase, adj. 1. Cucernic, evlavios, pios. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. ♦ (Substantivat; în religia creștină) Nume dat sfinților proveniți din călugări care nu au fost martiri. 2. (Înv.) Cuviincios (1). [Pr.: -vi-os] – Cuveni + suf. -os.

CUVIOS, -OASĂ, cuvioși, -oase, adj. 1. Cucernic, evlavios, pios. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. ♦ (Substantivat; în religia creștină) Nume dat sfinților proveniți din călugări care nu au fost martiri. 2. (Înv.) Cuviincios (1). [Pr.: -vi-os] – Cuveni + suf. -os.

CUVIOȘIE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință; omenie; cucernicie, evlavie. ♦ (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. [Pr.: -vi-o-] – Cuvios + suf. -ie.

cuvinios, ~oa a vz cuvios

cuvinos, ~oa a vz cuvios

cuvios, ~oa [At: PSALT. 139 / V: (înv) ~inios, ~inos / Pl: ~oși, ~oase / E: cuveni + -os] 1 a (Înv) Asemănător. 2-3 a, av (Înv) Potrivit. 4 a (Înv) Motivat. 5 a (Iuz) Dispus spre... 6 a (Iuz) Suficient. 7 a (Înv) Respectuos. 8 a (Rar; complinit prin prea; ca atribut dat sfinților, fețelor bisericești) Evlavios. 9-10 smf, a Sfânt. 11 smf Călugăr. 12 a (Iuz) înțelept. 13 a (Îvr) Frumos. 14 a (Înv) Distins. 15 a Omenos. 16 a Cucernic. 17 a Inteligent.

cuvioșie sf [At: MELHISEDEC (1773), ap. TDRG / Pl: ~ii / E: cuvios + ie] (Înv) 1 Bună-cuviință. 2 (Înv) Omenie. 3 Evlavie. 4 (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu respectuos de adresare pentru călugări și fețele bisericești.

CUVIOȘIE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință; omenie; cucernicie, evlavie. ♦ (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. [Pr.: -vi-o-] – Cuvios + suf. -ie.

CUVIOS, -OASĂ, cuvioși, -oase, adj. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) 1. Cucernic, evlavios, pios. Au gindul drept și cuvios Și cîntă versuri din psaltire. COȘBUC, P. I 115. Să ceară iertare de la cuviosul bătrîn. CARAGIALE, O. III 90. Cînd țăranii îi ziceau că prea e cuvioasă, ea se roșea. ODOBESCU, S. I 6. ◊ Fig. Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrînă. EMINESCU, O. I 69. ♦ Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. Lasă, cuvioase Dionis, că vorbim noi la Brăila. GALACTION, O. I 89. Așa-i Agapia noastră!- tîngui cuvioasa Velasia cu mîna osoasă ca moaștele la gura cu buze subțiri. C. PETRESCU, Î. II 242. Fost-a scris părintelui Duhu să nu asculte... sfaturile cuviosului stariț. CREANGĂ, A. 76. ◊ (Substantivat) Maica Rahila... era bunica dulce a cuvioaselor din schitul Roșioara. GALACTION, O. I 316. Lasă-mă-n pace, cuvioase, că se învîrtește lumea cu mine. CREANGĂ, A. 139. 2. (Învechit și arhaizant) Decent, cuviincios, politicos, omenos. Stăpîna casei... îndată i s-a arătat, cu înfățișare cuvioasă, poftindu-l înlăuntru. SADOVEANU, D. P. 116. Tu slujeai la masă, Cu față voioasă, Vorbă cuvioasă. TEODORESCU, P. P. 430. – Pronunțat: -vi-os.

CUVIOȘIE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință, omenie; (în legătură cu credința și practicile bisericești) cucernicie, evlavie. Faptele bune și cuvioșia acestui bărbat potoliră. cîrtirile poporului. NEGRUZZI, S. I 241. ♦ (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. Cuvioșia-ta ești preot ori numai călugăr? STĂNOIU, C. I. 11. – Pronunțat: -vi-o-.

CUVIOS1 ~oasă (~oși, ~oase) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; evlavios; cucernic. [Sil. -vi-os] /a se cuveni + suf. ~os

CUVIOS2 ~oși m. Calificativ pus înaintea numelui călugărilor. [Sil. -vi-os] /a se cuveni + suf. ~os

CUVIOȘIE ~i f. 1) Sentiment religios manifestat prin îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericești; cucernicie; pietate; smerenie; evlavie. 2) (urmat de pronume posesive) Cuvânt de adresare către slujitorii bisericii. [Sil. -vi-o-și-e] /cuvios + suf. ~ie

cuvios a. 1. respectuos, omenos; 2. cu frica lui D-zeu, evlavios, pios; 3. (ca titulatură Ecleziastică): cuviosul părinte. [Contras din *CUVENIOS].

cuvioșie f. 1. respect, venerațiune; 2. titlu dat ecleziasticilor și călugărilor: cuvioșia ta!

cuviós, -oásă adj. (d. cuvin). Decent: vorbă cuvioasă. Smerit respectuos, pios: preut cuvios. Temperat, moderat: căldurĭ cuvioase (Vechĭ). Titlu dat călugărilor: cuvioase părinte! Vechĭ. Asemenea, care seamănă.

cuvioșíe f. (d. cuvios). Decență. Pietate. Titlu dat călugărilor: Cuvioșia Sa părintele Dumitru (Arhimandriților Preacuvioșia sa).

Ortografice DOOM

cuvios (desp. -vi-os) adj. m., pl. cuvioși; f. cuvioa, pl. cuvioase

!Cuvioșia Ta/Sa/Voastră (desp. -vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșiei Tale/Sale/Voastre (către un arhimandrit, egumen, ieromonah, (proto)singhel, stareț)

cuvioșie (desp. -vi-o-) s. f., art. cuvioșia, g.-d. art. cuvioșiei; pl. cuvioșii, art. cuvioșiile (desp. -și-i-)

cuvios (-vi-os) adj. m., pl. cuvioși; f. cuvioasă, pl. cuvioase

!Cuvioșia Sa (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșiei Sale; pl. Cuvioșiile Lor

!Cuvioșia Ta (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșiei Tale

!Cuvioșia Voastră (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșiei Voastre

cuvioșie (-vi-o-) s. f., art. cuvioșia, g.-d. art. cuvioșiei; pl. cuvioșii, art. cuvioșiile

Cuvioșiile Voastre (-vi-o-) loc. pr.

cuvios adj. m. (sil. -vi-os), pl. cuvioși; f. sg. cuvioasă, pl. cuvioase

Cuvioșia sa (ta, voastră) s. f. art. + adj. (sil. -vi-o-), g.-d. Cuvioșiei sale (tale, voastre)

cuvioșie s. f. (sil. -vi-o-), art. cuvioșia, g.-d. art. cuvioșiei; pl. cuvioșii, art. cuvioșiile

Sinonime

CUVIOS adj. v. credincios.

CUVIOȘIE s. v. credință.

CUVIOS adj. (BIS.) credincios, cucernic, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit, (franțuzism) devot, (înv. și reg.) smernic, (înv.) blagocestiv, pietos, pravoslavnic, rîvnitor, bine-credincios. (Om ~.)

CUVIOȘIE s. (BIS.) credință, cucernicie, cuvioșenie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livr.) devoțiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, rîvnă, rîvnire, smerire.

Intrare: cuvios
  • silabație: cu-vi-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuvios
  • cuviosul
  • cuviosu‑
  • cuvioa
  • cuvioasa
plural
  • cuvioși
  • cuvioșii
  • cuvioase
  • cuvioasele
genitiv-dativ singular
  • cuvios
  • cuviosului
  • cuvioase
  • cuvioasei
plural
  • cuvioși
  • cuvioșilor
  • cuvioase
  • cuvioaselor
vocativ singular
  • cuviosule
  • cuvioase
  • cuvioa
  • cuvioaso
plural
  • cuvioșilor
  • cuvioaselor
cuvinios
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cuvinos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cuvioșie
cuvioșie substantiv feminin
  • silabație: cu-vi-o- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuvioșie
  • cuvioșia
plural
  • cuvioșii
  • cuvioșiile
genitiv-dativ singular
  • cuvioșii
  • cuvioșiei
plural
  • cuvioșii
  • cuvioșiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuvios, cuvioaadjectiv

  • 1. Cucernic, evlavios, pios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Au gîndul drept și cuvios Și cîntă versuri din psaltire. COȘBUC, P. I 115. DLRLC
    • format_quote Să ceară iertare de la cuviosul bătrîn. CARAGIALE, O. III 90. DLRLC
    • format_quote Cînd țăranii îi ziceau că prea e cuvioasă, ea se roșea. ODOBESCU, S. I 6. DLRLC
    • format_quote figurat Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrînă. EMINESCU, O. I 69. DLRLC
    • 1.1. adesea substantivat Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lasă, cuvioase Dionis, că vorbim noi la Brăila. GALACTION, O. I 89. DLRLC
      • format_quote Așa-i Agapia noastră! – tîngui cuvioasa Velasia cu mîna osoasă ca moaștele la gura cu buze subțiri. C. PETRESCU, Î. II 242. DLRLC
      • format_quote Fost-a scris părintelui Duhu să nu asculte... sfaturile cuviosului stariț. CREANGĂ, A. 76. DLRLC
      • format_quote Maica Rahila... era bunica dulce a cuvioaselor din schitul Roșioara. GALACTION, O. I 316. DLRLC
      • format_quote Lasă-mă-n pace, cuvioase, că se învîrtește lumea cu mine. CREANGĂ, A. 139. DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat în religia creștină Nume dat sfinților proveniți din călugări care nu au fost martiri. DEX '09
    • format_quote Stăpîna casei... îndată i s-a arătat, cu înfățișare cuvioasă, poftindu-l înlăuntru. SADOVEANU, D. P. 116. DLRLC
    • format_quote Tu slujeai la masă, Cu față voioasă, Vorbă cuvioasă. TEODORESCU, P. P. 430. DLRLC
etimologie:
  • Cuveni + -os. DEX '98 DEX '09

cuvioșie, cuvioșiisubstantiv feminin

  • 1. Bună-cuviință, cucernicie, evlavie, omenie, pietate, smerenie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Faptele bune și cuvioșia acestui bărbat potoliră cîrtirile poporului. NEGRUZZI, S. I 241. DLRLC
    • 1.1. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cuvioșia-ta ești preot ori numai călugăr? STĂNOIU, C. I. 11. DLRLC
etimologie:
  • Cuvios + -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.