12 definiții pentru omenos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

omenos, ~oa a [At: MARCOVICI, D. 217/14 / Pl: ~oși, ~oase / E: om + -os] 1 Plin de omenie (5) Si: blând, bun, cumsecade, îngăduitor, înțelegător. 2 (Reg) Plăcut.

OMENÓS, -OÁSĂ, omenoși, -oase, adj. Plin de omenie; blând, bun, cumsecade, îngăduitor, înțelegător. – Om + suf. -os.

OMENÓS, -OÁSĂ, omenoși, -oase, adj. Plin de omenie; blând, bun, cumsecade, îngăduitor, înțelegător. – Om + suf. -os.

OMENÓS, -OÁSĂ, omenosi., -oase, adj. Plin de omenie; blînd, bun, cumsecade, îngăduitor. Sanatoriul e curat și liniștit. Toți par a fi omenoși. C. PETRESCU, Î. II 236. Harap-Alb... samănăi a fi mult mai omenos, creangă, P. 210. Un stăpîn mai omenos, Care șede sus, dar ține cu norodul cel de jos! HASDEU, R. V. 116.

OMENÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care are (multă) omenie; cu multă omenie. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește omenie; care dă dovadă de omenie; uman. /om + suf. ~os

omenos a. plin de omenie: afabil, blând, bun.

omenós, -oásă adj. (d. oamenĭ). Plin de omenie, uman, blînd, milos: un șef omenos. Adv. Cu omenie, cu milă: l-a tratat omenos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omenós adj. m., pl. omenóși; f. omenoásă, pl. omenoáse

omenós adj. m., pl. omenóși; f. sg. omenoásă, pl. omenoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OMENÓS adj. v. agreabil, plăcut.

omenos adj. v. AGREABIL. PLĂCUT.

OMENOS adj. bun, cumsecade, îngăduitor, înțelegător, (înv.) omenit. (S-a arătat ~ cu noi.)

Intrare: omenos
omenos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omenos
  • omenosul
  • omenosu‑
  • omenoa
  • omenoasa
plural
  • omenoși
  • omenoșii
  • omenoase
  • omenoasele
genitiv-dativ singular
  • omenos
  • omenosului
  • omenoase
  • omenoasei
plural
  • omenoși
  • omenoșilor
  • omenoase
  • omenoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

omenos

etimologie:

  • Om + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09