opțiuni
  • info

13 definiții pentru omenos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMENOS, -OASĂ, omenoși, -oase, adj. Plin de omenie; blând, bun, cumsecade, îngăduitor, înțelegător. – Om + suf. -os.

OMENOS, -OASĂ, omenoși, -oase, adj. Plin de omenie; blând, bun, cumsecade, îngăduitor, înțelegător. – Om + suf. -os.

omenos, ~oasă a [At: MARCOVICI, D. 217/14 / Pl: ~oși, ~oase / E: om + -os] 1 Plin de omenie (5) Si: blând, bun, cumsecade, îngăduitor, înțelegător. 2 (Reg) Plăcut.

OMENOS, -OASĂ, omenosi., -oase, adj. Plin de omenie; blînd, bun, cumsecade, îngăduitor. Sanatoriul e curat și liniștit. Toți par a fi omenoși. C. PETRESCU, Î. II 236. Harap-Alb... samănăi a fi mult mai omenos, creangă, P. 210. Un stăpîn mai omenos, Care șede sus, dar ține cu norodul cel de jos! HASDEU, R. V. 116.

OMENOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre persoane) Care are (multă) omenie; cu multă omenie. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește omenie; care dă dovadă de omenie; uman. /om + suf. ~os

omenos a. plin de omenie: afabil, blând, bun.

omenós, -oásă adj. (d. oamenĭ). Plin de omenie, uman, blînd, milos: un șef omenos. Adv. Cu omenie, cu milă: l-a tratat omenos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

omenos adj. m., pl. omenoși; f. omenoasă, pl. omenoase

omenos adj. m., pl. omenoși; f. omenoasă, pl. omenoase

omenos adj. m., pl. omenoși; f. sg. omenoasă, pl. omenoase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OMENOS adj. v. bun.

OMENOS adj. v. agreabil, plăcut.

OMENOS adj. bun, cumsecade, îngăduitor, înțelegător, (înv.) omenit. (S-a arătat ~ cu noi.)

omenos adj. v. AGREABIL. PLĂCUT.

Intrare: omenos
omenos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omenos
  • omenosul
  • omenosu‑
  • omenoasă
  • omenoasa
plural
  • omenoși
  • omenoșii
  • omenoase
  • omenoasele
genitiv-dativ singular
  • omenos
  • omenosului
  • omenoase
  • omenoasei
plural
  • omenoși
  • omenoșilor
  • omenoase
  • omenoaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

omenos, omenoasăadjectiv

    • format_quote Sanatoriul e curat și liniștit. Toți par a fi omenoși. C. PETRESCU, Î. II 236. DLRLC
    • format_quote Harap-Alb... samănă a fi mult mai omenos. CREANGĂ, P. 210. DLRLC
    • format_quote Un stăpîn mai omenos, Care șede sus, dar ține cu norodul cel de jos! HASDEU, R. V. 116. DLRLC
etimologie:
  • Om + sufix -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.