18 definiții pentru cuvioșie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUVIOȘIE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință; omenie; cucernicie, evlavie. ♦ (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. [Pr.: -vi-o-] – Cuvios + suf. -ie.

cuvioșie sf [At: MELHISEDEC (1773), ap. TDRG / Pl: ~ii / E: cuvios + ie] (Înv) 1 Bună-cuviință. 2 (Înv) Omenie. 3 Evlavie. 4 (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu respectuos de adresare pentru călugări și fețele bisericești.

CUVIOȘIE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință; omenie; cucernicie, evlavie. ♦ (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. [Pr.: -vi-o-] – Cuvios + suf. -ie.

CUVIOȘIE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință, omenie; (în legătură cu credința și practicile bisericești) cucernicie, evlavie. Faptele bune și cuvioșia acestui bărbat potoliră. cîrtirile poporului. NEGRUZZI, S. I 241. ♦ (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. Cuvioșia-ta ești preot ori numai călugăr? STĂNOIU, C. I. 11. – Pronunțat: -vi-o-.

CUVIOȘIE ~i f. 1) Sentiment religios manifestat prin îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericești; cucernicie; pietate; smerenie; evlavie. 2) (urmat de pronume posesive) Cuvânt de adresare către slujitorii bisericii. [Sil. -vi-o-și-e] /cuvios + suf. ~ie

cuvioșie f. 1. respect, venerațiune; 2. titlu dat ecleziasticilor și călugărilor: cuvioșia ta!

cuvioșíe f. (d. cuvios). Decență. Pietate. Titlu dat călugărilor: Cuvioșia Sa părintele Dumitru (Arhimandriților Preacuvioșia sa).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cuvioșie (desp. -vi-o-) s. f., art. cuvioșia, g.-d. art. cuvioșiei; pl. cuvioșii, art. cuvioșiile (desp. -și-i-)

cuvioșie (-vi-o-) s. f., art. cuvioșia, g.-d. art. cuvioșiei; pl. cuvioșii, art. cuvioșiile

cuvioșie s. f. (sil. -vi-o-), art. cuvioșia, g.-d. art. cuvioșiei; pl. cuvioșii, art. cuvioșiile

!Cuvioșia Ta/Sa/Voastră (desp. -vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșiei Tale/Sale/Voastre (către un arhimandrit, egumen, ieromonah, (proto)singhel, stareț)

!Cuvioșia Sa (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșiei Sale; pl. Cuvioșiile Lor

!Cuvioșia Ta (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșiei Tale

!Cuvioșia Voastră (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșiei Voastre

Cuvioșiile Voastre (-vi-o-) loc. pr.

Cuvioșia sa (ta, voastră) s. f. art. + adj. (sil. -vi-o-), g.-d. Cuvioșiei sale (tale, voastre)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUVIOȘIE s. (BIS.) credință, cucernicie, cuvioșenie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livr.) devoțiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, rîvnă, rîvnire, smerire.

Intrare: cuvioșie
cuvioșie substantiv feminin
  • silabație: cu-vi-o- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuvioșie
  • cuvioșia
plural
  • cuvioșii
  • cuvioșiile
genitiv-dativ singular
  • cuvioșii
  • cuvioșiei
plural
  • cuvioșii
  • cuvioșiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuvioșie, cuvioșiisubstantiv feminin

  • 1. Bună-cuviință, cucernicie, evlavie, omenie, pietate, smerenie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Faptele bune și cuvioșia acestui bărbat potoliră cîrtirile poporului. NEGRUZZI, S. I 241. DLRLC
    • 1.1. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cuvioșia-ta ești preot ori numai călugăr? STĂNOIU, C. I. 11. DLRLC
etimologie:
  • Cuvios + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.