15 definiții pentru cuviincios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUVIINCIÓS, -OÁSĂ, cuviincioși, -oase, adj. 1. Care respectă regulile bunei-cuviințe, care corespunde acestor reguli; decent, politicos; cuvios (2). 2. (Înv.) Potrivit, corespunzător; convenabil. [Pr.: -vi-in-] – Cuviință + suf. -ios.

cuviincios, ~oa a [At: AMIRAS, ap. LET. III, 174 / Pl: ~oși, ~oase / E: cuviință + -os] (înv) 1 Care îi revine cuiva pe drept, pe merit. 2 Potrivit (corespunzător). 3 Competent. 4 Suficient. 5 Motivat. 6 Just. 7 Necesar. 8 Prețios. 9 Conform cerințelor societății, moralei sau religiei. 10 Politicos. 11 Decent. 12 Cuvios.

CUVIINCIÓS, -OÁSĂ, cuviincioși, -oase, adj. 1. Care respectă regulile bunei cuviințe, care corespunde acestor reguli; decent, politicos; cuvios (2). 2. (Înv.) Potrivit, corespunzător, convenabil. [Pr.: -vi-in-] – Cuviință + suf. -ios.

CUVIINCIÓS, -OÁSĂ, cuviincioși, -oase, adj. 1. Care respectă regulile bunei-cuviințe, care corespunde (pe deplin) acestor reguli; decent, politicos. Vorba «leliță» e cuviincioasă la noi la Păstrăveni. SADOVEANU, N. F. 7. Între țăranii fruntași... era și moș Ion Roată, om cinstit și cuviincios. CREANGĂ, A. 151. ◊ (Adverbial) Harap-Alb... se înfățișează cuviincios înaintea împăratului. CREANGĂ, P. 257. 2. (Învechit și arhaizant) Potrivit, nimerit, corespunzător, convenabil. N-am nimerit totdeauna florile cele mai cuviincioase. GALACTION, O. I 33. I-au dat sfat cuviincios. CONTEMPORANUL, I 162. Merse cătana-n pătatul împărătesc și, după ce făcu cele cuviincioase, și după ce-l salută cum se cade...zise... RETEGANUL, P. III 18. Acum s osind vremea cuviincioasă... împlinim și cea... de pe urmă datorie. DACIA LIT. 40.

CUVIINCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care respectă buna-cuviință; decent. [Sil. -vi-in-] /cuviință + suf. ~ios

cuviincios a. care se cuvine, cum se cuvine: convenabil, demn. [Dela cuviință].

cuviincĭós, -oásă adj. (d. cuviință). Care se cuvine, convenabil, demn, decent. Adv. A te purta cuviincĭos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuviinciós (-vi-in-cios) adj. m., pl. cuviincióși; f. cuviincioásă, pl. cuviincioáse

cuviinciós adj. m. (sil. -vi-in-cios), pl. cuviincióși; f. sg. cuviincioásă, pl. cuviincioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUVIINCIÓS adj. v. adecvat, cerut, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, meritat, necesar, nimerit, oportun, potrivit recomandabil, recomandat, trebuincios, trebuitor.

CUVIINCIOS adj. decent, politicos, respectuos, (livr.) reverențios. (O atitudine ~.)

cuviincios adj. v. ADECVAT. CERUT. CONFORM. CONVENABIL. CORESPUNZĂTOR. CUVENIT. INDICAT. MERITAT. NECESAR. NIMERIT. OPORTUN. POTRIVIT. RECOMANDABIL. RECOMANDAT. TREBUINCIOS. TREBUITOR.

Cuviincios ≠ neamabil, indecent, obraznic, impertinent, insolent, nerușinos

Intrare: cuviincios
cuviincios adjectiv
  • silabație: cu-vi-in-cios info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuviincios
  • cuviinciosul
  • cuviinciosu‑
  • cuviincioa
  • cuviincioasa
plural
  • cuviincioși
  • cuviincioșii
  • cuviincioase
  • cuviincioasele
genitiv-dativ singular
  • cuviincios
  • cuviinciosului
  • cuviincioase
  • cuviincioasei
plural
  • cuviincioși
  • cuviincioșilor
  • cuviincioase
  • cuviincioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cuviincios

etimologie:

  • Cuviință + sufix -ios.
    surse: DEX '98 DEX '09