2 intrări

33 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CURĂȚÍRE s. f. v. curățare.

CURĂȚÍRE s. f. v. curățare.

CURĂȚÍRE s. f. Acțiunea de a (se) curăți și rezultatul ei. 1. Înlăturarea murdăriei, a impurităților. Curățirea petelor de pe haine. 2. Fig. Înlăturare, eliminare a elementelor oportuniste, dușmănoase din rîndurile unei organizații politice sau de masă. Sarcina organizațiilor de partid este de a nu privi lupta pentru curățirea rîndurilor partidului ca o campanie, ci ca o preocupare permanentă, de zi cu zi, a fiecărei organizații de partid, a fiecărui organ de partid și a fiecărui membru de partid în parte. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 465. Curățirea rîndurilor sale de elemente dușmane străine și oportuniste este o sarcină permanentă a partidului de tip nou. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 51. – Variantă: curățáre s. f.

CURĂȚÍRE s. v. castrare, jugănire, jugănit, scopire, scopit, sterilizare.

CURĂȚÁ, cúrăț, vb. I. I. 1. Tranz. și refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ Tranz. A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. Tranz. și refl. A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. Tranz. A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) debarasa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău). 2. Refl. (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica. 3. Tranz. (Fam.) A omorî. ♦ Refl. A muri. 4. Tranz. și refl. A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Var.: (pop.) curățí vb. IV] – Din curat.

CURĂȚÁRE, curățări, s. f. Acțiunea de a (se) curăța și rezultatul ei. [Var.: curățíre s. f.] – V. curăța.

CURĂȚÍ vb. IV v. curăța.

CURĂȚÁ, cúrăț, vb. I. I. 1. Tranz. și refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ Tranz. A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. Tranz. și refl. A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. Tranz. A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) scăpa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău). 2. Refl. (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica. 3. Tranz. (Fam.) A omorî. ♦ Refl. A muri. 4. Tranz. și refl. A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Var.: (pop.) curățí vb. IV] – Din curat.

CURĂȚÁRE, curățări, s. f. Acțiunea de a (se) curăța și rezultatul ei. [Var.: curățíre s. f.] – V. curăța.

CURĂȚÍ vb. IV v. curăța.

CURĂȚÁ, cúrăț, vb. I. (Și în forma curăți) I. 1. Tranz. A face (să fie) curat, a face să dispară murdăria de pe ceva, a îndepărta impuritățile, a înlătura ceea ce e dăunător. După ce puse de spălă pe Prîslea și-l curăți, îl îmbrăcă. ISPIRESCU, L. 93. Mogorogea, băiet grijuliu, își curăță ciubotele frumos și le pune la uscat pe vatră. CREANGĂ, A. 105. Îndată am găsit caiete... negreală bună, nimic n-am uitat; întocmai ca bravul soldat care își perie uniforma, freacă bumbii, curăță armele. NEGRUZZI, S. I 7. S.I 7. Eu de-aș ști c-ar mai veni, Drumul i l-aș curăți. ȘEZ. II 82. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de») Se apucă însuși cu mîna lui să le curețe [armele] de rugină. ISPIRESCU, L. 3. Învățătorul este pentru un tinăr aceea ce este și grădinarul pentru pom, sau ca plugarul bun care curăță de mărăcini țarina sa. NEGRUZZI, S. I 8. Hai să ne grăbim Ca să curățim Grădina de schinuri (= spini). ALECSANDRI, T. 655. ◊ Refl. Fig. Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn s-a călăuzit de învățătura lui Lenin și Stalin asupra partidului de tip nou, ca și de măreața experiență istorică a P.C. (b) al U.R.S.S., care a confirmat în repetate rînduri justețea.

CURĂȚÁRE s. f. v. curățire.

CURĂȚÍ vb. IV v. curăța.

curățá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cúrăț, 2 sg. cúreți, 3 cúrăță; conj. prez. 3 să cúrețe; ger. curățấnd

curățáre s. f., g.-d. art. curățắrii; pl. curățắri

curățá vb., ind. prez. 1 sg. cúrăț, 2 sg. cúreți, 3 sg. și pl. cúrăță; conj. prez. 3 sg. și pl. cúrețe; ger. curățând

curățáre s. f., g.-d. art. curățării; pl. curățări

CURĂȚÁ vb. v. asasina, debarasa, deceda, descotorosi, dispărea, duce, izbăvi, mântui, muri, omorî, pieri, prăpădi, purifica, răposa, răscumpăra, salva, scăpa, sfârși, stinge, sucomba, suprima, ucide.

CURĂȚÁ vb. 1. v. deretica. 2. a elimina, a îndepărta, a înlătura. (~ murdăria de pe jos.) 3. v. șterge. (~ praful.) 4. (înv. și reg.) a cura, (Transilv.) a tăgăși. (A ~ un obiect de murdărie.) 5. v. purifica. 6. v. dezinfecta. 7. (înv.) a cura. (~ un fruct de coajă.)

CURĂȚÁRE s. 1. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere. (~ murdăriei de pe haine.) 2. v. ștergere. 3. (TEHN.) purificare, (rar) purificație. (~ metalului.)

Intrare: curăța
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) curăța curățare curățat curățând singular plural
curăță curățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) curăț (să) curăț curățam curățai curățasem
a II-a (tu) cureți (să) cureți curățai curățași curățaseși
a III-a (el, ea) curăță (să) curețe curăța curăță curățase
plural I (noi) curățăm (să) curățăm curățam curățarăm curățaserăm, curățasem*
a II-a (voi) curățați (să) curățați curățați curățarăți curățaserăți, curățaseți*
a III-a (ei, ele) curăță (să) curețe curățau curăța curățaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) curăți curățire curățit curățind singular plural
curăță curățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) curăț (să) curăț curățeam curății curățisem
a II-a (tu) cureți (să) cureți curățeai curățiși curățiseși
a III-a (el, ea) curăță (să) curețe curățea curăți curățise
plural I (noi) curățim (să) curățim curățeam curățirăm curățiserăm, curățisem*
a II-a (voi) curățiți (să) curățiți curățeați curățirăți curățiserăți, curățiseți*
a III-a (ei, ele) curăță (să) curețe curățeau curăți curățiseră
Intrare: curățare
curățare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curățare curățarea
plural curățări curățările
genitiv-dativ singular curățări curățării
plural curățări curățărilor
vocativ singular
plural
curățire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curățire curățirea
plural curățiri curățirile
genitiv-dativ singular curățiri curățirii
plural curățiri curățirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)