CURĂȚA, curăț, vb. I. I. Tranz. și refl. 1. A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ Tranz. A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. A (se) vindecă de o boală (de piele). II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) scăpa, a (se) salva, a (se) descotorosi (de ceva rău). 2. Refl. (În limbajul bisericesc) A se mîntui, a se purifica. 3. Tranz. (Fam.) A omori. ♦ Refl. A muri. 4. Tranz. (Fam.) A despuia pe cineva de bani sau de alte bunuri; a fura. ♦ Refl. A rămâne fără nici un ban. [Var.: curăți vb. IV] – Din curat (cu -ț- după pl.).