CURĂȚIRE s. f. Acțiunea de a (se) curăți și rezultatul ei. 1. Înlăturarea murdăriei, a impurităților. Curățirea petelor de pe haine. 2. Fig. Înlăturare, eliminare a elementelor oportuniste, dușmănoase din rîndurile unei organizații politice sau de masă. Sarcina organizațiilor de partid este de a nu privi lupta pentru curățirea rîndurilor partidului ca o campanie, ci ca o preocupare permanentă, de zi cu zi, a fiecărei organizații de partid, a fiecărui organ de partid și a fiecărui membru de partid în parte. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 465. Curățirea rîndurilor sale de elemente dușmane străine și oportuniste este o sarcină permanentă a partidului de tip nou. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 51. – Variantă: curățare s. f.