4 intrări

29 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cules1 sn [At: BIBLIA (1688), 902 / Pl: ~uri / E: culege] 1 (D. recolte și culturi) Recoltare. 2 Timpul când se culege recolta. 3 (Ccr; rar) Recoltă. 4 (Tip) Culegere. 5 (Tip; îs) Mașină de ~ Mașină cu care se execută operațiile de culegere și de turnat litere sau rânduri.

cules2, ~ea a [At: PRAV. 56 / Pl: ~eși, ~e / E: culege] 1 (D. cereale, fructe, flori etc.) Recoltat2. 2 Adunat din diferite locuri Si: colecționat. 3 Ridicat de pe jos dintr-un amestec de obiecte. 4 (Tip; d. textul unui manuscris) Compus literă cu literă.

CULÉS2, -EÁSĂ, culeși, -se, adj. (Despre plante, fructe, flori etc.) Care este luat, desprins din locul unde crește; recoltat. – V. culege.

CULÉS1, culesuri, s. n. 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. ◊ Timpul când se strânge recolta. 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. – V. culege.

CULÉS1, culesuri, s. n. 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. ◊ Timpul când se strânge recolta. 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. – V. culege.

CULÉS2, -EÁSĂ, culeși, -se, adj. (Despre plante, fructe, flori etc.) Care este luat, desprins din locul unde crește; recoltat. – V. culege.

CULÉS s. n. Acțiunea de a culege; strîngerea cerealelor, a fructelor etc.; recoltă. Cu evlavie cînt auriul cules. TOMA, C. V. 268. ♦ Timpul cînd se face strîngerea cerealelor, fructelor etc. Era toamna, după culesul porumbului, într-o duminecă. PREDA, I. 117. Să te bată, badeo, bată Nouă boale dintr-o dată... Din culesul cînepii Pînă-n ruptul cămășii! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265.

culés s. n., pl. culésuri

culés adj. m., pl. culéși; f. sg. culeásă, pl. culése

culés s. n., pl. culésuri

CULÉS s. 1. v. recoltare. 2. v. ridicare. 3. (TIPOGR.) compoziție, compunere, culegere, zețuire, zețuit. (~ul unui text.)

CULÉS n. 1) Strângerea recoltei. 2) Timpul când se strânge recolta. /v. a culege

cules n. culegerea poamelor, strângerea strugurilor.

culés n., pl. urĭ. Acțiunea de a culege, obișnuit: culesu viilor.

culege [At: PRAV. 308 / Pzi: culeg / E: ml colligo, -ectum, ~igere] 1 vt A strânge cereale, fructe, flori etc. Si: a aduna, a recolta. 2 vt A colecționa. 3 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) de pe drumuri A ajuta pe cineva aflat în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost. 4 vt (Pop) A ridica peștele prins în crâșnic. 5 vt(a) (Pfm; îe) Alege până ~ Exprimă faptul că, dacă ești prea pretențios, s-ar putea să rămâi cu partea cea mai proastă. 6 vr (Pfm; nob; d. oameni; îe) A se ~ pe acasă A se întoarce acasă. 7 vt A ridica de pe jos diferite obiecte, alegându-le dintre alte lucruri. 8 vt (Pfm; îe) A-și ~ măselele de pe jos A fi bătut bine. 9 vt (Trs; înv) A deduce. 10 (Tip) A așeza literele în culegar Si: a zețui.

CULÉGE, culég, vb. III. Tranz. 1. A aduna, a strânge cereale, fructe, flori etc. ◊ Expr. A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva căzut în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost. ♦ Fig. A dobândi, a obține, a căpăta. A culege aplauze. 2. A ridica, a strânge ceva de pe jos. 3. A aduna laolaltă; a colecționa. ◊ Expr. Alege până culege, se spune despre cineva foarte pretențios, care, tot alegând, rămâne cu partea cea mai proastă. 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar; a zețui. ◊ Mașină de cules = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de culegere și de turnat litere (monotip) sau rânduri (linotip). [Perf. s. culesei, part. cules] – Lat. colligere.

CULÉGE, culég, vb. III. Tranz. 1. A aduna, a strânge cereale, fructe, flori etc. ◊ Expr. A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva căzut în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost. ♦ Fig. A dobândi, a obține, a căpăta. A culege aplauze. 2. A ridica, a strânge ceva de pe jos. 3. A aduna laolaltă; a colecționa. ◊ Expr. Alege până culege, se spune despre cineva foarte pretențios, care, tot alegând, rămâne cu partea cea mai proastă. 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar; a zețui. ◊ Mașină de cules = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de culegere și de turnat litere (monotip) sau rânduri (linotip). [Perf. s. culesei, part. cules] – Lat. colligere.

CULÉGE, culég, vb. III. Tranz. 1. A lua, a aduna, a strînge (cereale, fructe, flori etc., tăindu-le sau rupîndu-le). V. recolta. Din treacăt, ici și colo, să culegi Sînziene cu tulpinele întregi. TOPÎRCEANU, B. 44. Culese în poale o mulțime de lăcrămioare. EMINESCU, N. 28. Să iasă tot satul pentru ca să-mi culeagă pînea de pe cîmp. ALECSANDRI, T. I 249. Să crească pelin și iarbă, Puiculeana să culeagă. HODOȘ, P. P. 50. ◊ Fig. Cine seamănă vînt culege furtună.Absol. Rînduirăm pravilă și lege Că numai cine seamănă culege. DESLIU, G. 31. ◊ (Poetic) Grădina ta atît de mult mi-e dragă, Sînt flori acolo, visurile mele, Și sufletului dat e să culeagă. GOGA, C. P. 127. ♦ Fig. A dobîndi. Atacînd chestia cu multă ardoare, culege aplauze. CARAGIALE, S. U. 53. Din cărți culegi multă înțelepciune. CREANGĂ, A. 22. 2. A strînge, a ridica ceva de pe jos. În urmă servitoarea fără glas, cu pași de pîslă, închidea și mergea să culeagă hainele împrăștiate. C. PETRESCU, A. 355. Culege bolovani ca să te ucidă. SBIERA, P. 241. Își culegea boarfele de pe jos. CREANGĂ, P. 148. Mireasa se pleca... Și inelul culegea. ALECSANDRI, P. P. 177. 3. A aduna laolaltă, din diferite locuri; a colecționa. Anticarul... Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149. ◊ Absol. (În expr.) Alege pînă culege = alege mult, pînă ce i-o iau alții înainte, rămînîndu-i partea cea mai proastă. Eu gîndesc că tot om alege, om alege, pîn-om culege. CREANGĂ, P. 166. 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar, formînd rîndurile textului care urmează să fie imprimat; a zețui. Cronica mea este deja culeasă, la tipografie. CARAGIALE, S. U. 77. – Forme gramaticale: perf. s. culesei, part. cules.

culége (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. culég, 1 pl. culégem, perf. s. 1 sg. culeséi, 1 pl. culéserăm; part. culés

arată toate definițiile

Intrare: culege
verb (VT652)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) culege culegere cules culegând singular plural
culege culegeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) culeg (să) culeg culegeam culesei culesesem
a II-a (tu) culegi (să) culegi culegeai culeseși culeseseși
a III-a (el, ea) culege (să) culea culegea culese culesese
plural I (noi) culegem (să) culegem culegeam culeserăm culeseserăm, culesesem*
a II-a (voi) culegeți (să) culegeți culegeați culeserăți culeseserăți, culeseseți*
a III-a (ei, ele) culeg (să) culea culegeau culeseră culeseseră
Intrare: cules (adj.)
cules1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A48)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cules culesul culea culeasa
plural culeși culeșii culese culesele
genitiv-dativ singular cules culesului culese culesei
plural culeși culeșilor culese culeselor
vocativ singular
plural
Intrare: cules (s.n.)
cules2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cules culesul
plural culesuri culesurile
genitiv-dativ singular cules culesului
plural culesuri culesurilor
vocativ singular
plural
Intrare: culeș
culeș
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

cules (adj.)

  • 1. (Despre plante, fructe, flori etc.) Care este luat, desprins din locul unde crește.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: recoltat

etimologie:

  • vezi culege
    surse: DEX '09 DEX '98

cules (s.n.)

  • 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: recoltare recoltă un exemplu
    exemple
    • Cu evlavie cînt auriul cules. TOMA, C. V. 268.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Timpul când se strânge recolta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Era toamna, după culesul porumbului, într-o duminecă. PREDA, I. 117.
        surse: DLRLC
      • Să te bată, badeo, bată Nouă boale dintr-o dată... Din culesul cînepii Pînă-n ruptul cămășii! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265.
        surse: DLRLC
  • 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi culege
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX