cules², ~easă a [At: PRAV. 56 / Pl: ~eși, ~e / E: culege] 1 (D. cereale, fructe, flori etc.) Recoltat². 2 Adunat din diferite locuri Si: colecționat. 3 Ridicat de pe jos dintr-un amestec de obiecte. 4 (Tip; d. textul unui manuscris) Compus literă cu literă.

cules¹ sn [At: BIBLIA (1688), 90² / Pl: ~uri / E: culege] 1 (D. recolte și culturi) Recoltare. 2 Timpul când se culege recolta. 3 (Ccr; rar) Recoltă. 4 (Tip) Culegere. 5 (Tip; îs) Mașină de ~ Mașină cu care se execută operațiile de culegere și de turnat litere sau rânduri.

CULES s. n. Acțiunea de a culege; strîngerea cerealelor, a fructelor etc.; recoltă. Cu evlavie cînt auriul cules. TOMA, C. V. 268. ♦ Timpul cînd se face strîngerea cerealelor, fructelor etc. Era toamna, după culesul porumbului, într-o duminecă. PREDA, Î. 117. Să te bată, badeo, bată Nouă boale dintr-o dată... Din culesul cînepii Pînă-n ruptul cămășii! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265.

CULES n. 1) Strângerea recoltei. 2) Timpul când se strânge recolta. /v. a culege

cules n. culegerea poamelor, strângerea strugurilor.

culés n., pl. urĭ. Acțiunea de a culege, obișnuit: culesu viilor.

COLEAȘĂ, coleșe, s. f. (Reg.) Mămăligă (moale). ♦ Un fel de terci făcut din făină de grâu fiartă sau prăjită în unt sau în untură. – Din sb. kuliješ, bg. kulijaša.

coleașă sf [At: DOSOFTEI, la TDRG (ms) / V: (reg) ~șe, ~eșă, culesă, ~așcă, cul~, culeș sn, culiș sn / E: cf mg köles] 1 (Reg) Mămăligă moale. 2 (Îf culeș) Codru de mămăligă. 3 (Îe) A afla spini în ~ A căuta ceartă cuiva. 4 Mâncare ciobănească din faină de grâu prăjită în grăsime și moale ca terciul, care se mănâncă cu lapte. 5 Ciulama cu lapte, fără carne. 6 (Reg; îf culiș) Mâncare preparată din bucăți de pâine cu sare, peste care se toarnă apă. 7 Pastă de făină pentru lipit Cf. pap.^[1] 8 (Fig) Amestecătură.

coleașcă sf vz coleașă

coleașe sf vz coleașă

coleșă sf vz coleașă

culeașă sf vz coleașă

culege [At: PRAV. 308 / Pzi: culeg / E: ml colligo, -ectum, -igere] 1 vt A strânge cereale, fructe, flori etc. Si: a aduna, a recolta. 2 vt A colecționa. 3 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) de pe drumuri A ajuta pe cineva aflat în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost. 4 vt (Pop) A ridica peștele prins în crâșnic. 5 vt(a) (Pfm; îe) Alege până ~ Exprimă faptul că, dacă ești prea pretențios, s-ar putea să rămâi cu partea cea mai proastă. 6 vr (Pfm; nob; d. oameni; îe) A se ~ pe acasă A se întoarce acasă. 7 vt A ridica de pe jos diferite obiecte, alegându-le dintre alte lucruri. 8 vt (Pfm; îe) A-și ~ măselele de pe jos A fi bătut bine. 9 vt (Trs; înv) A deduce. 10 (Tip) A așeza literele în culegar Si: a zețui.

culesă sf vz coleașă corectat(ă)

culeș sn vz coleașă

culeșă sf vz coleașă

culiș sn vz coleașă

COLEAȘĂ, coleșe, s. f. (Reg.) Mămăligă (moale). ♦ Un fel de terci făcut din făină de grâu fiartă sau prăjită în unt sau în untură. – Din scr. kuliješ, bg. kulijaša.

COLEAȘĂ, coleșe, s. f. 1. (Ban., Transilv.) Mămăligă. Bucată de pine ori de coleașă n-avea de unde să le deie. RETEGANUL, P. III 56. 2. Fiertură de mălai (sau de făină); terci. Cei ce aveau orz făceau din el mămăligă, dar mămăliga aceea nu se-nvîrtoșea, rămînea moale ca o coleașă neagră. SANDU-ALDEA, D. N. 247. – Variantă: coleșă (ȘEZ. II 24) s. f.

COLEȘĂ s. f. v. coleașă.

CULEGE, culeg, vb. III. Tranz. 1. A lua, a aduna, a strînge (cereale, fructe, flori etc., tăindu-le sau rupîndu-le). V. recolta. Din treacăt, ici și colo, să culegi Sînziene cu tulpinele întregi. TOPÎRCEANU, B. 44. Culese în poale o mulțime de lăcrămioare. EMINESCU, N. 28. Să iasă tot satul pentru ca să-mi culeagă pînea de pe cîmp. ALECSANDRI, T. I 249. Să crească pelin și iarbă, Puiculeana să culeagă. HODOȘ, P. P. 50. ◊ Fig. Cine seamănă vînt culege furtună. ◊ Absol. Rînduirăm pravilă și lege Că numai cine seamănă culege. DEȘLIU, G. 31. ◊ (Poetic) Grădina ta atît de mult mi-e dragă, Sînt flori acolo, visurile mele, Și sufletului dat e să culeagă. GOGA, C. P. 127. ♦ Fig. A dobîndi. Atacînd chestia cu multă ardoare, culege aplauze. CARAGIALE, S. U. 53. Din cărți culegi multă înțelepciune. CREANGĂ, A. 22. 2. A strînge, a ridica ceva de pe jos. În urmă servitoarea fără glas, cu pași de pîslă, închidea și mergea să culeagă hainele împrăștiate. C. PETRESCU, A. 355. Culege bolovani ca să te ucidă. SBIERA, P. 241. Își culegea boarfele de pe jos. CREANGĂ, P. 148. Mireasa se pleca... Și inelul culegea. ALECSANDRI, P. P. 177. 3. A aduna laolaltă, din diferite locuri; a colecționa. Anticarul... Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149. ◊ Absol. (În expr.) Alege pînă culege = alege mult, pînă ce i-o iau alții înainte, rămînîndu-i partea cea mai proastă. Eu gîndesc că tot om alege, om alege, pîn-om culege. CREANGĂ, P. 166. 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar, formînd rîndurile textului care urmează să fie imprimat; a zețui. Cronica mea este deja culeasă, la tipografie. CARAGIALE, S. U. 77. – Forme gramaticale: perf. s. culesei, part. cules.

A CULEGE culeg tranz. 1) (legume, fructe, flori etc.) A strânge, rupând de pe tulpină sau de pe ramuri. ◊ ~ de pe drumuri (pe cineva) a scoate pe cineva dintr-o stare de mizerie, oferindu-i mijloace de trai. 2) fig. A obține în urma unui efort; a dobândi; a căpăta. ~ multe laude. 3) A aduce, din mai multe părți, punând laolaltă; a aduna; a strânge. ~ pietricele de pe malul mării. 4) tipogr. (texte) A pregăti pentru tipar, alegând caracterele tipografice și așezându-le în culegar; a zețui. /<lat. colligere

coleașă f. 1. fiertură de griș sau de cartofi; 2. Mold. (culeașă) mămăligă. [Serb. KULĬEȘ].

culeașă f. V. coleașă.

culege v. 1. a strânge fructe, flori, legume; 2. a strânge bucatele câmpului; 3. a aduna, a strânge în genere: alege până culege. [Lat. COLLIGERE].

coleáșă f., pl. eșe și eșĭ (bg. kulĕáša, sîrb. kuliješ, gen. -ješa, rut. kuliš, tercĭ, kuléša, mămăligă, probabil d. ung. köleskása, d. köles, meĭ, și kása, coleașă). Olt. Fertură de grisă ș. a. Munt. (Ĭal.). Cĭulama fără carne. A se face coleașă, a se coleși, a se cofleși. – În Ban. Trans. Maram. coléșă, în Mold. nord culéșă, mămăligă.

coléșă, V. coleașă.

culég, -lés, a -lége v. tr. (lat. cólligo, -ígere, d. légere, a culege, a citi; it. cógliere, pv. colhir, fr. cueillir, sp. coger, pg. colher. V. aleg 3, colecțiune). Ĭaŭ de icĭ, de colo și pun la un loc, adun, strîng: a culege fructe, florĭ, scoĭcĭ. A culege via, a-ĭ lua struguriĭ. A ales pîn’a cules, a tot făcut mofturĭ alegînd pîn’a cules ceva prost. Zețuĭesc.

culéșă, V. coleșă.

cules s. n., pl. culesuri

cules s. n., pl. culesuri

cules s. n., pl. culesuri

cules adj. m., pl. culeși; f. sg. culeasă, pl. culese

coleașă (reg.) s. f., art. coleașa, g.-d. art. coleșei; pl. coleșe

culege (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. culeg, 3 sg. culege, perf. s. 1 sg. culesei, 1 pl. culeserăm, m.m.c.p. 1 pl. culeseserăm; conj. prez. 1 sg. să culeg, 3 să culeagă; ger. culegând; part. cules

coleașă (reg.) s. f., art. coleașa, g.-d. art. coleșei; pl. coleșe

culege (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. culeg, 1 pl. culegem, perf. s. 1 sg. culesei, 1 pl. culeserăm; part. cules

coleașă s. f., art. coleașa, g.-d. art. coleșei; pl. coleșe

culege vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. culeg, 1 pl. culegem, perf. s. 1 sg. culesei, 1 pl. culeserăm; part. cules

coleașă

coleașă.

coleașă s. f. – 1. Terci. – 2. Mămăligă. – Mr. culeaș. Origine necunoscută. Apare în mai multe limbi sl. (bg. kuljaša, sb. kùliješ, rut. kułesa, pol. kułesz(a), rus. kuleš, ceh. kulaše, gulaše); (Cihac, II, 68; Iordan, Dift., 77), dar nu pare a fi cuvînt autentic sl., cf. Berneker 642. Este greu de susținut din mag. köles „mei” (Weigand, Jb., XVI, 222; Gáldi, Dict., 88), dacă se are în vedere răspîndirea cuvîntului; totuși, trebuie să aibă legătură cu mag. gulyas › rom. gulaș „terci cu sos și carne”. – Der. coleșer, s. n. (mestecău de mămăligă); coleși, vb. (a dilua, a dizolva, a topi).

culege (culeg, cules), vb. – 1. A strînge (se spune mai ales despre acțiunea de a strînge rupînd, de ex. fructe sau flori). – 2. A aduna, a recolta. – 3. A strînge în snopi. – 4. A colecționa, a aduna. – 5. A strînge tot, a nu lăsa nimic. – 6. (În Trans.) A deduce, a ajunge la o concluzie. – 7. A zețui. – Mr. culeg, megl. culegu. Lat. collĭgĕre (Diez, I, 132; Pușcariu 436; Candrea-Dens., 430; REW 2048; DAR); cf. it. cogliere, prov. colhir, fr. cueillir, cat. cullir, sp. coger, port. colher. Cf. și alege. – Der. cules, s. n. (strînsul recoltei); culegător, s. m. (bărbat care adună recolta; zețar); culegătoreasă, s. f. (femeie care adună recolta); culegar (var. culegău), s. n. (instrument de metal în care zețarul aranjează literele). Din același cuvînt lat. provin, prin der. neologică din fr., colectă, s. f. și ceilalți der., cf. aici.

CARPENT TUA POMA NEPOTES (lat.) roadele (strădaniile) tale le vor culege nepoții – Vergiliu, „Bucolica”, IX, 50. Trebuie să trudești gândindu-te la cei ce vor veni după tine.

CULES s. 1. v. recoltare. 2. v. ridicare. 3. (TIPOGR.) compoziție, compunere, culegere, zețuire, zețuit. (~ul unui text.)

CULES s. 1. adunare, adunat, culegere, recoltare, recoltat, recoltă, strîngere, strîns, (Transilv. și prin Maram. și Ban.) suretiu. (~ porumbului de pe cîmp.) 2. culegere, ridicare, ridicat, strîngere, strîns. (~ unei hîrtii de jos.) 3. (TIPOGR.) compoziție, compunere, culegere, zețuire, zetuit. (~ unui text.)

COLEAȘĂ s. v. mămăligă, terci.

CULEGE vb. 1. v. recolta. 2. a rupe. (A ~ câteva flori.) 3. v. ridica. 4. v. aduna. 5. (TIPOGR.) a compune, a zețui. (~ materialul de tipărit.)

coleașă s. v. MĂMĂLIGĂ. TERCI.

CULEGE vb. 1. a aduna, a recolta, a strînge, (Transilv.) a sureti. (A ~ strugurii, bucatele de pe cîmp.) 2. a rupe. (A ~ cîteva flori.) 3. a ridica, a strînge. (A ~ o hîrtie de jos.) 4. a aduna, a colecționa, a strînge. (~ folclor de pe teren.) 5. (TIPOGR.) a compune, a zețui. (~ materialul de tipărit.)

Carpent tua poma nepotes (lat. „Nepoții îți vor culege roadele”) – versul 50 din Egloge (IX) de Vergiliu. Omul nu trebuie să se gîndească numai la dînsul, ci și la urmași: nu numai la clipa de față, ci și la ziua de mîine. Fabulistul francez La Fontaine s-a inspirat din acest vers, pentru fabula sa Le vieillard et les trois jeunes hommes (Bătrînul și cei trei flăcăi) unde exprimă o idee similară: Mes arrière-neveux me devront cet ombrage (Strănepoții mei se vor folosi de acest umbrar). LIT

Tulit alter honores (lat. „Altul culege onoarea”) – emistih al lui Vergiliu. Vezi: Sic vos non vobis. LIT.

Ut sementem feceris, ita metes (lat. „Cum vei semăna, așa vei culege”) – Cicero a fost marele furnizor de proverbe al antichității romane, așa cum după Renaștere au fost Shakespeare pentru Anglia, Molière și La Fontaine pentru Franța. Dictonul citat se găsește în De oratore (Despre orator – II, 65, 361). Tradus în numeroase limbi, a devenit proverb universal. Noi spunem: ceea ce vei semăna, aceea vei secera – adică cum vei munci, așa vei dobîndi. LIT.

coléașă, s.f. v. coleșă.

coleșă, coleșe, (coleașă), s.f. – (reg.; gastr.) Mămăligă. Termen utilizat în satele de pe văile Iza și Vișeu; pe Mara (până la Săpânța și Rona) se utilizează sin. tocană (ALRRM, 1971: 519). ♦ (onom.) Coleșa, nume de familie în Maramureș; Coleșucă, poreclă în Dragomirești. – Cf. ucr. kulesa, rus. kuleš (DER); bg. kuleaša, srb. kuliješ, ucr. kuliš „terci”, kuleša „mămăligă” (Scriban); cf. magh. köles „mei” (MDA).

coleșă, -e, (coleașă), s.f. – (gastr.) Mămăligă. Termen utilizat în satele de pe văile Iza și Vișeu; pe Mara (până la Săpânța și Rona) se utilizează tocană (ALR 1971: 519). – Cf. ucr. kulesa, rus. kuleš (DER).